Ninge în Piaţa Universităţii

(Un poem de Lucian Avramescu)

Ninge  în Piaţa Universităţii
Ninge frumos, cum n-a mai nins demult
Ar trebui să fim aici cu toţii
Inima-mi spune, iată o ascult.

Scandează-n cor mulţimi alăturate
Jos dictatorul, jos şi clica lui
Am mai trăit acest moment
odată
Între aceleaşi ziduri şi statui.

Ninge frumos, pe jos e iarăşi
sânge
O fată a căzut pe caldarâm
Mulţimea ca un râu de foc se scurge,
Toţi ne iubim şi totuşi ne urâm.

Călău-i undeva, nimeni nu ştie
Dacă e-n peşteră sau în palat
Fugit-a oare sau în băşcălie
Ne ia pentru măcel la numărat?

Poporul e aici, aici e oare?
Cine sunt cei ce trag din nou în noi
De unde vin cartuşele şi moartea
Avem iar hrube pline cu strigoi?

Ninge în Piaţa Universităţii
Ninge frumos sau ninge iar urât
O mamă plânge, un jandarm loveşte
Să spun mai mult?
Nu, e destul atât.

Manifest în Piaţa Universităţii

 
Veniţi  aici, sosit-a iată vremea
Ieşiţi din laşitatea ăstor ani
Nu mai răbdaţi să hăhăie călăul
Reînviaţi eroicii golani.

Ne-a luat destul, ne-a confiscat cu totul
Credinţe, demnitate, pensii, bani
Ne-a omorât părinţii şi bunicii
Nu însă calitatea de golani.

Veniţi în Piaţa Universităţii
Istoria a început în stradă
Cu tancuri care-au năvălit spre noi
Şi-o tare, neînvinsă baricadă.

Nu staţi în case, e prea frig în voi
Nu v-amăgiţi că ard calorifere
Trăiţi căldura frigului de-afară
Istoria-n tumultul ei  vă cere.

Goniţi călăul, plece clica lui
Trimiteţi-l să spele punţi afară
Plecaţi! – ne-a zis. Să plece el întâi
Luându-şi paji pe Udrea şi pe Hoară
Şi daţi-i şi un paşaport valabil
Pe care scrieţi javră ordinară.

Veniţi în Piaţa Universităţii
Veniţi cât nu e încă prea târziu
Veniţi bunici, chemaţi-vă nepoţii
Predaţi istoria din tată-n fiu
Nu teoretic, ci pe viu
Altfel va fi doar moarte şi pustiu.

Sursa:

http://www.jurnalul.ro/observator/ninge-in-piata-universitatii-un-poem-de-lucian-avramescu-601939.htm