Băsescu e mort
Autor: Marius OPREA
Mă tot gîndesc de o bună bucată de vreme la cel mai singur om din România. La Traian Băsescu. La tăcerea lui. O tăcere de-a dreptul asurzitoare. La singurătatea lui. Oare ce face el acum? Se uită la televizor? S-a mai spălat pe faţă în zilele din urmă? A mai vorbit cu soţia, cu fetele lui? Are cearcăne? Mai este în ţară, sau a fugit în China, unde pare a se simţi bine? De fapt, mai trăieşte, sau lumea cere demisia unui om sfîrşit? Nimeni nu ştie. Eu cred că Băsescu a murit. E un cadavru politic, care acum îşi aşteaptă pe catafalcul de la Cotroceni îmbălsămarea cuvenită fiecărui lider de talia sa. Este finalul apoteotic al unei cariere politice pe măsură. O carieră în care acest om deosebit, dăruit cu o putere de distrugere echivalentă cu a unei întregi flote de cuirasate, a scufundat tot ce i-a ieşit în cale.
Căpitan de vas fiind, a început prin a incendia un port. Ca reprezentant al Navrom la Anvers, a continuat prin a-şi torpila foştii colegi din flota comercială. Ca revoluţionar, a avut grijă să ia legătura cu şeful Securităţii din Constanţa pentru a se asigura că voluminosul său dosar cu faptele de arme în slujba defunctului regim nu-i va face probleme în viitoarea carieră. O carieră pe care în serile lungi ale primelor zile de democraţie şi-o croia încet, precum aşezase odinioară pe hărţile lumii traseul cargoului său „Biruinţa“. Ajuns de la malul mării la Bucureşti, pe uscat, a avut grijă să se „aşeze“ corespunzător şi să-şi aducă lîngă sine oameni devotaţi şi tăcuţi, precum Călin Marinescu, zis „Shogunul“, cu care, după un plan bine chibzuit, a tăiat flota bucăţi şi a vîndut-o la fier vechi. Sau, mă rog, la preţ de fier vechi, diferenţa alimentînd conturi din care avea să-şi înzestreze corespunzător fetele. La guvernare, ajuns ministru al Transporturilor, nu l-au interesat prea mult jalnicele şosele ale patriei, pentru care a perceput doar o taxă şi a aşezat la marginea gropilor panouri pe care, cu umor negru, a pus să se scrie „Aici sînt banii dumneavoastră”. Apoi, pentru că un raport intitulat „Apartamentul“, conceput de şeful corpului de control al prim-ministrului a scos la iveală matrapazlîcurile sale imobiliare, s-a răzbunat crunt. A făcut nu doar să fie înlăturat acel şef al corpului de control, un om onest, pe numele său Valerian Stan, ci l-a adus la exasperare şi demisie chiar pe prim-ministrului Ciorbea. A dus răzbunarea mai departe, împingînd partidul acestuia pe marginea prăpastiei şi distrugînd Convenţia Democrată.
Nici în propria ogradă nu a avut prea multă răbdare să stea în linia a doua a partidului care l-a adoptat. Printr-o lovitură de maestru al pirateriei, şi-a debarcat şeful. Petre Roman, cel care îl propulsase în fotoliul ministerial, s-a trezit peste noapte aruncat peste bord, iar Băsescu, prin bine-cunoscutul său hohot de satisfacţie, i-a luat locul la cîrma Partidului Democrat. Ajuns apoi primar al Capitalei, ne-a anunţat solemn că nu va părăsi această funcţie pentru nimic în lume. L-am crezut, pentru că uităm repede şi nu am stat să decriptăm, în acele timpuri, hăţişurile carierei acestui adevărat Principe. După ce, o vreme, a dărîmat buticuri şi a omorît nişte cîini, cu lacrimi în ochi l-a îmbrăţişat pe „dragă Stolo“, luîndu-i şi lui locul drept candidat la preşedinţie şi torpilînd Partidul Naţional Liberal, care îi salvase de la eşuare pe democraţii lui Băsescu. Nava de sub pavilionul celor trei trandafiri a fost prima care s-a bucurat de foloasele intrării în apele calde ale Puterii, odată cu comandantul său.
După care, salvă după salvă, Băsescu i-a bombardat neîncetat pe aliaţii săi liberali. Sabotată de propriul comandant, Alianţa Dreptate şi Adevăr s-a rupt şi s-a scufundat. Nu se ştie cine ce a mai salvat, care e dreptatea şi unde s-a dus adevărul. Apoi, s-a autointitulat „popular“. Dar nici un moment setea de luptă a comandantului navei-amiral România nu s-a ostoit. Nemaiavînd inamici, şi i-a inventat. Şi-a aruncat peste bord secunzii şi ofiţerii de cart, care au îndrăznit să comenteze manevrele sale din ce în ce mai nesăbuite. A atacat cu toată forţa Parlamentul şi i-a scufundat pe aliaţii săi vremelnici social-democraţi. Pînă ce, într-un tîrziu, a rămas cu totul singur, avînd alături doar o sirenă blondă şi un mic steward, care îi umple cînd şi cînd paharul, după reţeta cunoscută – numai un deget peste patru cuburi de gheaţă. Acum, după ce a distrus tot ce era de distrus în jur, comandantului Traian Băsescu nu i-a mai rămas decît un singur lucru. Să se distrugă pe sine. A reuşit. Dumnezeu să-l ierte.
Sursa:
