Ce este şi cui îi foloseşte ANCMRR?
Îmi dau seama cã, abordând un asemenea subiect, o sã par precum iepuraşul care-şi curãţa puşca şi vorbea prostii. Numa’ cã eu fac parte din categoria iepuraşilor curioşi. Vreau sã vãd şi eu ce se-ntâmplã, nu aştept sã-mi spunã lupu.
Nu îmi propun sã rãsucesc acest subiect pe toate feţele şi nici nu pretind cã am descoperit vreun mare adevãr, dar nu-mi pot stãpâni câteva întrebãri şi observaţii.
Deci, din câtã ştiinţã de carte am eu, aceastã ANCMRR ar fi “Asociaţia Naţionalã a Cadrelor Militare în Rezervã şi în Retragere”. O asociaţie la nivel naţional, care ar grupa toate cadrele militare cu statut de “în rezervã” şi pe cele cu statut de “în retragere”. Aceastã asociaţie se aflã sub patronajul M.Ap.N. Probabil, nu numai al M.Ap.N., dacã am în vedere cã preşedintele este comandantul suprem, nu ministrul apãrãrii.
Acu’, eu nu prea ştiu exact ce înseamnã acest “patronaj”! Cã, în marinãrie, de exemplu, înseamnã sã “bandajezi” capetele unei “sfori mai groase”, numitã parâmã, cu nişte fire de sfoarã mai subţire, numite sfilaţe, astfel încât sã nu se desfire acea parâmã în timpul folosirii la diverse manevre. Un fel de “a o gâtui” în termini nemarinãreşti.
Recunosc cã nu mã pricep cu desãvârşire la ce o fi însemnând una şi ce o fi însemnând cealaltã, adicã “în rezervã” şi “în retragere”, da’ mi-e clar cã sunt douã chestiuni diferite. Altminteri, de ce ar fi avut denumiri diferite?!? Si mai ştiu, ca tot omul, sau mãcar ca cei care se uitã la fotbal, cã cei ce sunt “în rezervã” pot fi activaţi. Adicã, pot fi “introduşi în joc” la nevoie, indiferent despre ce joc e vorba, cã e cu mingea, sau cu … puşca. Iar cei în retragere, car’va’zicã s-au retras. Sau, … au fost retraşi. Fie cã au cam îmbãtrânit, fie cã nu mai fac faţã “jocului” din motive medicale. Asta înseamnã cã, cel puţin din punct de vedere militar, cadrele militare în rezervã şi cele în retragere au statute diferite. Au, deci, şi obligaţii diferite. Ceea ce atrage dupã sine şi drepturi diferite? Probabil da, în privinţa unora dintre drepturi, dar nu în privinţa tuturor. Cãci, nimeni nu s-a retras de bunã voie şi nesilit de nimeni, ci aproape toţi “au fost retraşi”. Ba, unii au fost retraşi cam cu anasâna!
De exemplu, cei în rezervã sunt obligaţi sã se prezinte la unitãţile militare, atunci când sunt chemaţi. Firesc, asta presupune ca M.Ap.N sã le dea bilete de cãlãtorie, cãci aşa e când te cheamã Patria, tot Ea îţi dã şi cele necesare ca tu sã-ţi poţi pune chiar şi viaţa în joc, pentru a O apãra.
Dar ãia în retragere nu mai au aceastã obligaţie. Oare, de asta n-or mai fi primit ei acele tichete de cãlãtorie? Cã nu gãsesc altã explicaţie!
Numai cã, asta n-ar fi singura diferenţã dintre cele douã categorii. De exemplu, cei în retragere nu mai sunt consideraţi cadre militare, deşi, conform tuturor regulilor, aceastã calitate nu poate fi retrasã decât în anumite condiţii. Si, de fapt, nici nu poate fi retrasã în nici o condiţie, ci doar poate fi pierdutã. Cu toate astea, lor, M.Ap.N. nu li se mai adreseazã cu formula specificã militarilor, care începe prin invocarea gradului. Nu! Ei, acuma, au devenit domni. Nu-i rãu, nu? Dar “domnia” asta presupune cã ei nu mai pot fi judecaţi dupã criterii militare, ci dupã cele “domneşti”. Adicã, celui în retragere nu-i mai poţi pretinde sã stea în front, sã-l vadã pe şeful din faţa lui cum îl minte, iar el sã tacã în virtutea “onoarei militare”. Si nu-i mai poţi reproşa faptul cã apeleazã la mijloacele democratice de manifestare, prevãzute în Constituţie. Cu atât mai mult cu cât li s-au anulat aproape toate drepturile prevãzute în capitolul “Drepturi” din “Statutul cadrelor militare”, acolo unde se fãcea referire şi la cadrele militare în retragere. Iar acele drepturi, poate, ar fi justificat obligarea celor în retragere sã respecte şi prevederile referitoare la “restrângerile de drepturi”, din acelaşi statut. Numai cã, oricât de nereuşit te-ar fi înzestrat natura la capitolul intelect, tot nu-i poţi pretinde unui om sã respecte ceea ce tocmai i-ai interzis. Adicã, nu-i poţi cere sã respecte o lege din care l-ai eliminat cu japca. Cã, gratuitatea la asistenţa medicalã în reţeaua medicalã a Armatei i-ai luat-o, iar de pe culoarele spitalelor militare s-au scos anunţurile privind prioritatea pe care o au cadrele militare, inclusiv cele în retragere, şi membrii familiilor lor. Nu mai existã! Acuma, cei în retragere, dacã se duc la un spital militar, apãi trebuie sã aştepte dupã domnul general în rezervã, în retragere şi în ce mai vrea muşchii lui, cu paişpe stele, specialitatea “zarzavagiu”, sau dupã domnul tarabagiu “colonel de brânzã”, etc. Cã, altminteri, riscã sã-i ia la bãtaie vreunul dintre muşchiuloşii mai bronzaţi, care tot pe acolo se trateazã, cã d-aia este spitalul ãla militar!
Ca sã nu mai lungesc pelteaua, ridic întrebarea asta: De ce nu se constituie o Asociaţie a Foştilor Militari în Retragere? Alta decât aceastã ANCMRR, care nu ştiu ce este şi nici a cui, pe care o vãd, prin conducãtorii sãi, ridicându-i în slãvi tocmai pe cei care, prin mãsurile adoptate de ei, i-au afectat chiar pe cei “în retragere”, adicã pe membrii asociaţiei. Cãci nevoile celor în retragere sunt specifice lor, în acord cu vârsta şi cu viaţa pe care au dus-o, nu se aseamãnã cu ale altor categorii socio-profesionale şi nici cu ale altor categorii de vârstã. Iar o astfel de asociaţie nici n-ar mai avea de ce sã fie patronatã de M.Ap.N. Si, evident, nici M.Ap.N. nu le-ar mai putea impune nimic, nici mãcar nu i-ar mai putea chema la poarta unitãţii, ca sã-i punã sã cearã tot de la unitate nişte documente la care ei nu acces, iar apoi sã-i sancţioneze tot pe ei, pecuniar, pentru cã unitatea militarã nu le-a rãspuns la cerere! Adicã, ministrul apãrãrii nu ar mai putea minţi pe spinarea lor şi nici nu le-ar mai putea vinde gogoşi. Evident, nici scrisori plãtite tot din banii lor nu le-ar mai putea trimite!
Cã, despre relaţia cadrelor militare active cu foştii militari, în retragere, este sublimã dar lipseşte cu desãvârşire. Iar acolo unde nu lipseşte, se rezumã la gesturi de complezenţã din partea unora, de pup-in-…etcetera, din partea altora, de ploconealã, din partea destulora. Nici n-ar mai fi posibilã o relaţie normalã de când celor mai mari dintre activi le-a intrat în cap cã, dacã se fac preş la picioarele cui trebuie, mâine-poimâine se vor vedea şi ei parlamentari, ca …, şi ca … Pãi, nu-i mai simplu sã-i ţii calul cui trebuie, decât sã-i rãspunzi la întrebãri unui cârcotaş bãtrân care te-ar putea întreba şi ce ai fãcut, în calitate de şef, pentru subordonaţii tãi, dar nu numai pentru ãia care îţi ţin ei ţie calul!?!
Nu îmi propun sã rãsucesc acest subiect pe toate feţele şi nici nu pretind cã am descoperit vreun mare adevãr, dar nu-mi pot stãpâni câteva întrebãri şi observaţii.
Deci, din câtã ştiinţã de carte am eu, aceastã ANCMRR ar fi “Asociaţia Naţionalã a Cadrelor Militare în Rezervã şi în Retragere”. O asociaţie la nivel naţional, care ar grupa toate cadrele militare cu statut de “în rezervã” şi pe cele cu statut de “în retragere”. Aceastã asociaţie se aflã sub patronajul M.Ap.N. Probabil, nu numai al M.Ap.N., dacã am în vedere cã preşedintele este comandantul suprem, nu ministrul apãrãrii.
Acu’, eu nu prea ştiu exact ce înseamnã acest “patronaj”! Cã, în marinãrie, de exemplu, înseamnã sã “bandajezi” capetele unei “sfori mai groase”, numitã parâmã, cu nişte fire de sfoarã mai subţire, numite sfilaţe, astfel încât sã nu se desfire acea parâmã în timpul folosirii la diverse manevre. Un fel de “a o gâtui” în termini nemarinãreşti.
Recunosc cã nu mã pricep cu desãvârşire la ce o fi însemnând una şi ce o fi însemnând cealaltã, adicã “în rezervã” şi “în retragere”, da’ mi-e clar cã sunt douã chestiuni diferite. Altminteri, de ce ar fi avut denumiri diferite?!? Si mai ştiu, ca tot omul, sau mãcar ca cei care se uitã la fotbal, cã cei ce sunt “în rezervã” pot fi activaţi. Adicã, pot fi “introduşi în joc” la nevoie, indiferent despre ce joc e vorba, cã e cu mingea, sau cu … puşca. Iar cei în retragere, car’va’zicã s-au retras. Sau, … au fost retraşi. Fie cã au cam îmbãtrânit, fie cã nu mai fac faţã “jocului” din motive medicale. Asta înseamnã cã, cel puţin din punct de vedere militar, cadrele militare în rezervã şi cele în retragere au statute diferite. Au, deci, şi obligaţii diferite. Ceea ce atrage dupã sine şi drepturi diferite? Probabil da, în privinţa unora dintre drepturi, dar nu în privinţa tuturor. Cãci, nimeni nu s-a retras de bunã voie şi nesilit de nimeni, ci aproape toţi “au fost retraşi”. Ba, unii au fost retraşi cam cu anasâna!
De exemplu, cei în rezervã sunt obligaţi sã se prezinte la unitãţile militare, atunci când sunt chemaţi. Firesc, asta presupune ca M.Ap.N sã le dea bilete de cãlãtorie, cãci aşa e când te cheamã Patria, tot Ea îţi dã şi cele necesare ca tu sã-ţi poţi pune chiar şi viaţa în joc, pentru a O apãra.
Dar ãia în retragere nu mai au aceastã obligaţie. Oare, de asta n-or mai fi primit ei acele tichete de cãlãtorie? Cã nu gãsesc altã explicaţie!
Numai cã, asta n-ar fi singura diferenţã dintre cele douã categorii. De exemplu, cei în retragere nu mai sunt consideraţi cadre militare, deşi, conform tuturor regulilor, aceastã calitate nu poate fi retrasã decât în anumite condiţii. Si, de fapt, nici nu poate fi retrasã în nici o condiţie, ci doar poate fi pierdutã. Cu toate astea, lor, M.Ap.N. nu li se mai adreseazã cu formula specificã militarilor, care începe prin invocarea gradului. Nu! Ei, acuma, au devenit domni. Nu-i rãu, nu? Dar “domnia” asta presupune cã ei nu mai pot fi judecaţi dupã criterii militare, ci dupã cele “domneşti”. Adicã, celui în retragere nu-i mai poţi pretinde sã stea în front, sã-l vadã pe şeful din faţa lui cum îl minte, iar el sã tacã în virtutea “onoarei militare”. Si nu-i mai poţi reproşa faptul cã apeleazã la mijloacele democratice de manifestare, prevãzute în Constituţie. Cu atât mai mult cu cât li s-au anulat aproape toate drepturile prevãzute în capitolul “Drepturi” din “Statutul cadrelor militare”, acolo unde se fãcea referire şi la cadrele militare în retragere. Iar acele drepturi, poate, ar fi justificat obligarea celor în retragere sã respecte şi prevederile referitoare la “restrângerile de drepturi”, din acelaşi statut. Numai cã, oricât de nereuşit te-ar fi înzestrat natura la capitolul intelect, tot nu-i poţi pretinde unui om sã respecte ceea ce tocmai i-ai interzis. Adicã, nu-i poţi cere sã respecte o lege din care l-ai eliminat cu japca. Cã, gratuitatea la asistenţa medicalã în reţeaua medicalã a Armatei i-ai luat-o, iar de pe culoarele spitalelor militare s-au scos anunţurile privind prioritatea pe care o au cadrele militare, inclusiv cele în retragere, şi membrii familiilor lor. Nu mai existã! Acuma, cei în retragere, dacã se duc la un spital militar, apãi trebuie sã aştepte dupã domnul general în rezervã, în retragere şi în ce mai vrea muşchii lui, cu paişpe stele, specialitatea “zarzavagiu”, sau dupã domnul tarabagiu “colonel de brânzã”, etc. Cã, altminteri, riscã sã-i ia la bãtaie vreunul dintre muşchiuloşii mai bronzaţi, care tot pe acolo se trateazã, cã d-aia este spitalul ãla militar!
Ca sã nu mai lungesc pelteaua, ridic întrebarea asta: De ce nu se constituie o Asociaţie a Foştilor Militari în Retragere? Alta decât aceastã ANCMRR, care nu ştiu ce este şi nici a cui, pe care o vãd, prin conducãtorii sãi, ridicându-i în slãvi tocmai pe cei care, prin mãsurile adoptate de ei, i-au afectat chiar pe cei “în retragere”, adicã pe membrii asociaţiei. Cãci nevoile celor în retragere sunt specifice lor, în acord cu vârsta şi cu viaţa pe care au dus-o, nu se aseamãnã cu ale altor categorii socio-profesionale şi nici cu ale altor categorii de vârstã. Iar o astfel de asociaţie nici n-ar mai avea de ce sã fie patronatã de M.Ap.N. Si, evident, nici M.Ap.N. nu le-ar mai putea impune nimic, nici mãcar nu i-ar mai putea chema la poarta unitãţii, ca sã-i punã sã cearã tot de la unitate nişte documente la care ei nu acces, iar apoi sã-i sancţioneze tot pe ei, pecuniar, pentru cã unitatea militarã nu le-a rãspuns la cerere! Adicã, ministrul apãrãrii nu ar mai putea minţi pe spinarea lor şi nici nu le-ar mai putea vinde gogoşi. Evident, nici scrisori plãtite tot din banii lor nu le-ar mai putea trimite!
Cã, despre relaţia cadrelor militare active cu foştii militari, în retragere, este sublimã dar lipseşte cu desãvârşire. Iar acolo unde nu lipseşte, se rezumã la gesturi de complezenţã din partea unora, de pup-in-…etcetera, din partea altora, de ploconealã, din partea destulora. Nici n-ar mai fi posibilã o relaţie normalã de când celor mai mari dintre activi le-a intrat în cap cã, dacã se fac preş la picioarele cui trebuie, mâine-poimâine se vor vedea şi ei parlamentari, ca …, şi ca … Pãi, nu-i mai simplu sã-i ţii calul cui trebuie, decât sã-i rãspunzi la întrebãri unui cârcotaş bãtrân care te-ar putea întreba şi ce ai fãcut, în calitate de şef, pentru subordonaţii tãi, dar nu numai pentru ãia care îţi ţin ei ţie calul!?!
Sursa:
http://www.altfel.info/observator/2126-ce-este-i-cui-ii-folosete-ancmrr.html
