joi, 28 iunie 2012


28 iunie – 72 de ani de la anexarea Basarabiei. Scandal la Chişinău VIDEO

Scris de : M. BÂTCĂ 

28 iunie – Zi neagră în istorie de comemorare a ocupaţiei sovietice sau zi de sărbătoare pentru “eliberarea Moldovei de sub ocupaţia română”. Ca de fiecare dată în ultimii ani, ziua de 28 iunie naşte scandal la Chişinău.

În urmă cu 72 de ani, guvernul României dădea curs notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie, prin care se cerea “înapoirea cu orice preţ” a Basarabiei şi nordului Bucovinei. Astfel, la 28 iunie 1940, trupele sovietice au intrat pe teritoriul românesc. Ce a însemnat asta pentru populaţia teritoriilor ocupate se cunoaşte.
Citiţi mai mult aici despre 28 iunie 1940 – Zi de doliu
Anexarea Basarabiei la URSS, la 28 iunie 1940, provoacă şi după 72 de ani declaraţii contradictorii în parlamentul de la Chişinău, unde unii deputaţi consideră această dată o “zi neagră în istorie”, în timp ce alţii sărbătoresc “eliberarea Moldovei de sub ocupaţia română”.
Liberalii de la Chişinău, după ce au depus flori la piatra comemorativă a victimelor sovietice din faţa clădirii Guvernului, au solicitat să fie ţinut un minut de reculegere în plenul Parlamentului. “Este 28 iunie, o zi tristă, atunci când în urma pactului Ribbentrop-Molotov Basarabia a fost ruptă de la trupul ţării. Sute de mii de oameni au fost deportaţi, omorâţi în lagăre de concentrare”, a declarat liderul grupului PL, Ion Hadârcă.
Însă, nu toţi deputaţii au dat curs acestei solicitări, inclusiv preşedintele parlamentului Marian Lupu, care a declarat că istoria nu poate fi schimbată şi că fiecare este în drept să aibă viziunea sa referitor la unele evenimente istorice, transmite corespondentul Agerpres. În acelaşi timp, comuniştii s-au felicitat, considerând această zi una a eliberării Republicii Moldova “de sub ocupaţia română”. “Astăzi se împlinesc 72 de ani de la restabilirea statalităţii Republicii Moldova. În această zi s-a terminat o perioadă de 22 de ani de distrugere economică şi politică a acestui ţinut”, a spus comunistul Sergiu Stati.
Mitinguri de comemorare la Bucureşti şi Chişinău

Citiţi continuarea pe:
http://www.ziuaveche.ro/international/basarabia/28-iunie-72-de-ani-de-la-anexarea-basarabiei-scandal-la-chisinau-video-103924.html
Odă coloneilor lui Oprea
  (după Vasile Alecsandri)
Falşi oşteni ai ţării mele ce v-aţi bulucit în frunte,
Să acaparaţi, vremelnic, funcții mari sau mai mărunte,
Ați fugit în tinerețe de-acea sfântă datorie
De-a vă pregăti, la Oaste, pentru vremuri de urgie,
Astfel că, în viața voastră, n-ați pus mâna pe o armă
Și nu știți, pe dinăuntru, cum arată o cazarmă.
Venind de la șeful vostru, ordinul de avansare
Pus a fost de Gabi Oprea, mintenaș, în aplicare.
Nici eroi de mari războaie n-au primit atâtea trese,
Câte v-au fost date vouă, din meschine interese,
Şi, în nesimţirea voastră, călcaţi totul în picioare:
Şi trecutul astei naţii, şi credinţă, şi onoare.
Cu-a strămoşilor mărime măsurându-vă de-o seamă,
V-aţi făcut, cu trese, poze, bune doar de pus în ramă,
Ca să vadă, peste vreme, când vor creşte, ăia micii
Cât de mândră le e stirpea, ce eroi le-au fost bunicii,
Despre „faptele de arme” povesti-vor zile-ntregi,
Neştiind că, de armată să scăpaţi, v-aţi dat betegi.
Ilie Bâtcă
Citiți continuarea pe: http://batcailie.blogspot.ro/2012/06/moda-coloneilor-la-oprea.html

Gata Bruxelles, Năstase. Unde-s banii?



Printre două subiecte de presă îndestulătoare pentru foamea neostoită de scandal a publicului, printre săbiile bătăliei pentru Bruxelles şi arestarea noaptea (dreptul roman interzicea acte de justiţie pe întuneric) a fostului premier, scapă un subiect. E mic? Nu, e mai mare decât toate subiectele lumii. Strivitor ca un munte, nemilos ca o ghilotină, urât ca răpciuga. Unde s-au dus banii ţării? Cine şi cum a păpat zeci de miliarde de euro? Vreau să ştiu, ţipă alegătorul onest Gică, Costică, eu, tu. Guvernul Ponta, târât în războaie de tot soiul, cele mai multe vizibil parşive, nu mai are timp să răspundă ce-a descoperit, dacă a descoperit ceva. Cum e cu auditul pe ministere? Sunteţi ocupaţi cu alte treburi? Opriţi-vă şi spuneţi-ne cine a furat, pentru că au fost furate vagoane de bani.
Aveam, conform hârtiilor publice, vreo 9 miliarde de euro datorie la venirea la putere a regimului Băsescu. Acum avem de zece ori mai mult, în jur de 100 miliarde euro. Douăzeci de miliarde au fost împrumutate şi păpate, fără să se vadă nimic în ţară, doar în ultimii doi ani. Care-i rezultatul auditului domnule Ponta? Ai ţipat la miniştri? Mai ţipă o dată. Evadează premierule din clinciurile în care te bagă Băsescu şi în care te va ţine zi de zi până în toamnă şi spune-ne ce ai găsit. Dacă banii sunt la Udrea, extrage-i din poşetele Vuitton, mari cât un transatlantic.
Dacă sunt la Băsescu şi apropiaţii lui trimite instituţiile să-i recupereze. Poporul vrea să ştie cine a furat, care au fost reţetele jafului. Vrem să ştim cum e cu vămile, cu Regina. Nu vrem arestări spectaculoase, ci judecarea hoţilor şi trimiterea lor, atunci când aveţi dovezi, la puşcărie. Şi, nu uitaţi - recuperarea banilor. Când scriu aceste rânduri nu ştiu cine a plecat la Consiliul European. Aproape că nu mai contează în faţa întrebării cum e cu banii furaţi.
Eu, alegătorul, vreau răspuns urgent la întrebări care dor. Decretaţi stare de urgenţă pentru acest răspuns. Cine-i vinovat de sărăcirea galopantă a poporului în timp ce Băsescu a înavuţit mii de borfaşi? L-aţi băgat în puşcărie pe Năstase pentru afişele de acum opt ani. Caz încheiat, cum zicea miliţianul ăla din Neamţ. Vreau răspuns pentru cheltuielile nesimţite din campania lui Băsescu. Vreau răspuns şi vreau măsuri. Nu mă mai interesează lupta pentru Bruxelles. Cea mai nenorocită întrebare care ne roade ca un cancer este: cine ne-a furat? Zilnic ofiţerii acoperiţi sau descoperiţi vă vor distrage atenţia. Săptămânal, Băsescu, mai marele acoperiţilor descoperiţi, vă va îmbrânci pe alte pârtii. Gata. Terminaţi, dacă l-aţi început, acel audit.
Ministrul transporturilor şi adjuncţii lui să nu mai iasă cu glumiţe le televizor, ci să spună cine s-a hrănit cu şoselele României. Ce coropişniţe de asfalt le-au ros. Iar dacă nu vor să răspundă, puneţi alţii în locul lor fiindcă pot fi proşti sau deja în cârdăşie cu hoţii. Şmecheraşii au tot râs de noi. De la hăhăitul cel mai de sus până la rânjetul din cătune.

Sursa
http://www.jurnalul.ro/editorial/gata-bruxelles-nastase-unde-s-banii-616835.htm

Acuze la adresa lui Ponta, dar atât
Traian Băsescu s-a victimizat în direct




Declaraţiile de joi ale preşedintelui Traian Băsescu au avut un singur scop: de a se victimiza şi de a părea salvatorul imaginii României. A fost neconvingător. Înainte de declaraţii presa a fost intoxicată cu informaţii privind o cerere de urmărire penală a lui Ponta.
Traian Băsescu pozează în victimă
Preşedintele a început declaraţia victimizându-se: “Nu e cea mai veselă zi din mandatele mele de preşedinte. Pentru prima oară în 8 ani de mandat sunt împiedicat să-mi exercitit atribuţiile constituţionale”. După care a trecut la atac direct: “Este pentru prima oară când un premier îşi asumă, neligitim, mandatul preşedintelui. România este legitim prezentă, dar nelegitim reprezentată, atât prin prisma subiectelor care se discută, dar şi prin viziune constituţională”.
Tentativă de lovitură de imagine
În declaraţia de presă susţinută la Palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu a încercat să dea o lovitură de imagine. El a vrut să inoculeze opiniei publice că a cedat să meargă la Bruxelles pentru a nu pune România într-o situaţie jenantă. Nu credem că i-a reuşit. „Ar fi fost o situatie stânjenitoare şi pentru partenerii noştri europeni, să arbitreze ei o dispută naţională. Eu am văzut astfel de dispute la alte state europene, şi ştiu cât de rău erau etichetate astfel de evenimente, şi personal nu am vrut să particip, chiar abdicând de la o atribuţie constituţională (...) Este împotriva voinţei mele, dar am decis să nu merg la Bruxelles ca să protejez ceva ce am construit timp de 8 ani”.
Ponta a avut două discuţii cu Traian Băsescu înainte de plecare
Premierul Victor Ponta a declarat de la Bruxelles că înainte de plecare a avut două discuţii cu preşedintele Traian Băsescu. “Eu am vrut şi vreau ca toate diferendele să fie rezolvate pe cale instituţională. A rămas stabilit să avem o ultimă discuţie la Bruxelles, după ce eu ieşeam din întâlnirea cu liderii partidelor social-democrate din Europa. Din păcate, dl Băsescu nu a mai venit”, a spus Ponta.
Intoxicaţie de presă sau paşi înapoi?
Cu o oră înainte de declaraţiile lui Traian Băsescu, „pe surse”, televiziunile de ştiri au informat că preşedintele intenţionează să ceară urmărirea penală a lui Victor Ponta. S-a făcut referire la art. 109 din Constituţie - „Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.
Numai că Traian Băsescu a precizat clar că nu va depune niciodată plângere penală împotriva premierului Ponta. Evident, tot o declaraţie de imagine. Pentru că Traian Băsescu nu are nicio pârghie de a cere urmărirea penală pentru Victor Ponta. În jurisprudenţa Curţii Constituţionale, din cauza ambiguităţii articolului de mai sus, s-a produs o clarificare: “Camera Deputaţilor poate să ceară urmărirea penală a miniştrilor care sunt şi deputaţi; Senatul poate să ceară urmărirea penală a miniştrilor care sunt şi senatori; Preşedintele României poate cere urmărirea penală pentru miniştrii care nu sunt parlamentari”. Deci, în cazul premierului Ponta, doar Camera Deputaţilor poate cere urmărirea penală.
Rămâne o întrebare retorică: a fost intoxicare de presă (fie din surse cotroceniste, fie din alte zone) sau chiar a avut vreo intenţie Traian Băsescu, dar a fost întors din drum de consilierii săi juridici?


Absolvenţii academiilor militare, numiţi în funcţie abia în decembrie

Scris de : D.S.S.
Absolvenţii promoţiei din acest an ale instituţiilor de formare profesională de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională vor fi numiţi în funcţii şi vor primi gradele începând cu luna decembrie şi vor avea dreptul să ceară încetarea raporturilor juridice, fără costuri, dacă nu primesc oferte.
Procedura a fost aprobată în şedinţa de miercuri a Guvernului, prin ordonanţă de urgenţă.
Actul normativ se aplică absolvenţilor promoţiilor din acest an ale instituţiilor de formare profesională de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, precizează Executivul.
Potrivit sursei citate, acordarea gradelor profesionale şi numirea în funcţii se realizează cu data de 1 decembrie 2012 şi, în lipsa unei oferte de încadrare din partea instituţiei pentru care s-a realizat formarea profesională, absolvenţii pot solicita încetarea raporturilor juridice cu instituţiile respective, fiind exoneraţi de la plata cheltuielilor prevăzute de angajamentele sau contractele încheiate.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/absolventii-academiilor-militare-numiti-in-functie-abia-in-decembrie-103816.html

Câinoşenie


Traian Băsescu, cel care rânjea spunând "pentru tine nu voi fi un preşedinte bun” a reuşit într-adevăr să-l termine ca om, carieră politică, viaţă pur şi simplu, pe Adrian Năstase. Dacă ura lui Băsescu, pe care-l ştiu din atâtea fapte câinoase, nu mă surprinde, mă îngrozeşte în schimb şi umple de scârbă bucuria ţopăită a unei haite care joacă pe sângele victimei.
Doamna Macovei, pe care am avut neşansa s-o cunosc, ca ministru, într-un avion care venea de la Bruxelles şi mi s-a părut, iertaţi-mă, beată, nu-l vrea doar în puşcărie pe Năstase, unde a ajuns, după un scurt ocol în graniţa cimitirului, ci vrea să joace pe cadavrul lui. Mă simt ca într-un trib de canibali unde victima, înainte de  a fi consumată, este supusă ritualului frăgezirii cu picioarele. Ghinionul de a nu-şi fi nimerit capul, graţie vigilenţei unui poliţist care s-a simţit îndreptăţit apoi să-l înjure şi să-l ţină în cătuşe sângerând pe duşumea, l-a supus pe Năstase celor mai umilitoare chinuri. Un om care a tras asupră-şi un glonţ merită reverenţa curajului, dacă e să-l cităm pe Camus. Singura întrebare căreia trebuie să-i răspundem este dacă merită să trăim. Unica libertate este să ne alegem moartea. Aşa scria marele eseist. Procurorii lui Băsescu l-au anchetat, în spital, pe fostul lider de partid şi pentru încercarea de a-şi lua viaţa. Macovei i-ar mai da nişte ani şi pentru asta.
Nu ştiu cât de vinovat este Năstase. Nu ştiu dacă şi cât a furat. Aşa cum nu ştiu  dacă şi cât a furat Băsescu, cel care terorizează România cu arma DNA. Nu ştiu câţi politicieni de vârf şi-au îngăduit luxul cinstei în aceste  decenii în care am scăzut, numeric, cu trei milioane şi am trăit, dincolo de bucuria de a ne exprima relativ liber, blestemul de a ne vedea colonie. Ştiu că indivizi care provin din  familii modeste, concurează azi cu descendenţii lui Rockefeller şi se bat în iahturi cu urmaşii şeicilor. Peste Năstase s-a adunat însă o ură pe care nici moartea lui autoasumată n-o vindecă. Câtă ură ar trebui să acopere statura lui Băsescu, de departe cel mai nociv individ care a acces, aproape în băşcălie, ca la un joc de cartier cu popice, în fruntea bucatelor? Că în fruntea treburilor şi trebuinţelor ţării n-a fost şi nu va fi niciodată.
L-am criticat pe fostul premier. Uneori drept, alteori luat de vârtej. L-am cunoscut atunci când, cu discreţie, invitând familia regală a României şi câţiva intelectuali, a inaugurat Muzeul hărţii şi cărţii vechi, donaţie personală. Năstase adunase, de copil, hărţi ale României mari sau mici. Sute de hărţi. Unii adună etichete de sticle. Nu ştiu dacă în urma lui Băsescu va rămâne vreo moştenire pentru poporul român. Năstase a fost ucis. Lăsaţi-l în pace. Prea multă câinoşenie. Dacă-i vinovat a plătit. Cu opt ani de umilinţă şi un glonţ care i-a salvat demnitatea.
Dansul pe burta victimei, executat canibalic de Macovei şi postaci agramaţi, mă face să-mi fie silă de poporul căruia aparţin. Îmi amintesc de declaraţia acelui gardian cu patru clase, mândru că-i dăduse picioare în burtă lui Maniu. Năstase n-a fost Maniu. A fost doar premier, preşedinte de Cameră, ministru de externe. În fond, de ce nu s-ar simţi îndreptăţit să-l bage în pizda mă-sii un gardian la Rahova şi să-i ardă un dos de labă?

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/cainosenie-616728.htm

marți, 26 iunie 2012


Domnul şi sfetnicii
(după Dimitrie Bolintineanu)

Într-o sală-ntinsă, dezbrăcat de haină,
Îşi aşteaptă domnul sfetnicii de taină.
Când şi Lăzăroiu apare, agale,
Face semn să toarne whysky în pocale.
Sala este plină, toţi, în aşteptare
Să-şi audă domnul, ard de nerăbdare.
După ce mai soarbe înc-o-nghiţitură,
Domnul se ridică, cu o icnitură,
Şi, dregându-şi glasul, cu o hăhăială,
Astfel le grăieşte celor strânşi în sală:
- „Feţii mei, în urmă cu vreo două ore,
Mi-a trimis depeşă Ponta, zis Dottore,
Cum că-mi interzice să merg la Bruxelles,
C-a decis Divanul să meargă doar el,
Însoţit de Marga, dregătorul care
De trebi din afară chiar că habar n-are.
Ceea ce-mi impune e o blasfemie!
Cum să mi se-ntâmple asta tocmai mie?
Îmi trimite vorbă Ponta că va cere
Celor de la grajduri, niciun cal putere
Să nu am la poartă, necum herghelia
Cu care dorisem să-mi transport solia”.

Citiţi continuarea pe:  http://batcailie.blogspot.ro/2012/06/domnul-si-sfetnicii.html

luni, 25 iunie 2012

 26 iunie, Ziua Drapelului Naţional. Cum va fi sărbătorită la Bucureşti

Scris de : M.A.

Ziua Drapelului Naţional va fi sărbătorită marţi, 26 iunie, de la ora 10.00, printr-o ceremonie publică ce va avea loc în Piaţa Tricolorului din Bucureşti, situată în faţa Palatului Cercului Militar Naţional.

Ziua Drapelului Naţional a fost proclamată prin Legea nr. 96/1998 şi se sărbătoreşte în fiecare an la data de 26 iunie. În cadrul acestei ceremonii, organizată de Ministerul Apărării Naţionale împreună cu Instituţia Prefectului şi Primăria Municipiului Bucureşti, Drapelul naţional va fi binecuvântat de un preot militar şi va fi ridicat pe catargul din piaţă, în acordurile Imnului naţional al României. La acest eveniment au fost invitaţi reprezentanţi ai unor instituţii civile, militare şi religioase, ataşaţi militari străini acreditaţi la Bucureşti, veterani de război, cadre militare în rezervă şi în retragere.
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” vernisează, cu acest prilej, de la ora 13.30, expoziţia „Istoria drapelului naţional, 1830-2012”, care va prezenta drapelele şi stindardele Armatei române de la înfiinţarea lor, în anul 1834, şi până în prezent, precum şi accesorii ale acestora. Militari din celelalte garnizoane din ţară şi din teatrele de operaţii vor participa la ceremoniile publice de înălţare a Drapelului naţional.
Ca simbol vexilologic românesc, tricolorul albastru, galben, roşu este de dată relativ recentă, el apărând în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Prima reunire a celor trei culori, ca benzi separate de culoare, ca simbol vexilologic nu al principatului Ţării Româneşti, ci al unităţilor miliţiei pământene şi al navelor comerciale, datează din 1834, pe timpul domniei lui Al.D.Ghica. Benzile erau dispuse pe orizontală, cu fâşia roşie la partea superioară şi cea albastră la partea inferioară. Pe galben, era pictată acvila cruciată, încoronată, ţinând în ghiare un buzdugan şi o spadă, înconjurată de o cunună ovală din frunze de stejar şi laur; în colţuri, erau pictate acvile.
Pornindu-se de la Hatişeriful din 1834, prin care sultanul aproba cele trei culori ca simbol vexilologic, adepţii “Partidei Naţionale” vor vedea în acest tricolor simbolul naţional al tuturor românilor. Fără îndoială că această opţiune a fost puternic influenţată de mişcarea naţională pe care noile forţe politice ale burgheziei o promovau în întreaga Europă, modelul vexilologic fiind cel francez: albastru, alb, roşu. După acest model, Belgia adoptă, la proclamarea independenţei sale, steagul negru, galben, roşu; revoluţionarii italieni – şi apoi statul italian – verde, alb, roşu etc.

Citiţi continuarea pe:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/26-iunie-ziua-drapelului-national-cum-va-fi-sarbatorita-la-bucuresti-103157.html


duminică, 24 iunie 2012


General-maior (r) Constantin Năstase:
Povestea cu coloneii "făcuţi" peste noapte este o mizerie totală!


 Domnule general, cu siguranţă că aţi văzut la ce nivel s-a ajuns la această oră în armata română. Cum puteţi comenta ceea ce aţi văzut, ceea ce s-a discutat în ultimele zile în presa din România?
Ceea ce s-a discutat în presa din România nu este altceva decât o situaţie constatată, o situaţie reală, dar ceea ce s-a întâmplat, cu acordarea gradelor, cu coloneii "făcuţi" peste noapte, mie mi se pare o mizerie totală! Pentru că avem acte normative, avem Legea 80/95 cu modificările şi completările ulterioare, avem hotărâre de guvern în baza acestei legi, ce reglementează foarte clar cum se acordă gradele militare, care este stagiul minim în grad şi cum se evoluează într-o carieră militară.
Putem vorbi despre o încălcare a legii?
Este o încălcare a tuturor actelor normative ce reglementează cariera militară, evoluţia în aceasta, şi nu numai a statutului cadrelor militare.
Domnule general, dumneavoastră, ca să ajungeţi la stadiul la care aţi ajuns, ce etape a trebuit să parcurgeţi?
După 27 de ani de carieră efectivă am primit gradul de general; aveam vârsta de 47 de ani şi eram general de brigadă, asta se întâmpla în 2001. După încă trei ani, deşi stagiul minim în grad era de doi ani, în perioada în care conduceam o direcţie centrală - Direcţia Financiar- Contabilă a Ministerului Apărării Naţionale, care gestiona patrimoniul şi fondurile publice puse la dispoziţia acestei instituţii, cu tot ceea ce ţine de managementul financiar-contabil al Ministerului Apărării -, la vârsta de 50 de ani, am primit următorul grad, deci cu o întârziere de un an. Cel de-al treilea grad, pe care trebuia să îl primesc în 2006, nu l-am mai primit nici în 2010, când am fost trecut în rezervă.
Dacă nu v-aţi înregimentat politic, asta aţi păţit!…
Nu, nu, nu. Eu sunt profesionist, sunt finanţist, asta am făcut toată viaţa şi în toată cariera mea, şi mi-a plăcut să respect actele normative şi să-mi fac cu devotament şi profesionalism meseria. S-ar putea chiar să fi atins un record, pentru că eu nu prea am mai întâlnit să fie cineva şef de direcţie centrală timp de zece ani…
Am observat că în campaniile electorale se foloseşte uniforma de general pentru obţinerea de voturi...
Eu ca să port uniforma în rezervă am avut nevoie de aprobare. Mă întreb, pentru cei care nu au slujit niciun minut, care este baza legală potrivit căreia aceştia poartă uniformă.
Revenind la "facerea" de colonei la "apelul bocancilor", există şi posibilitatea ca unii dintre ei să facă parte din nişte servicii ale statului român şi pentru a putea fi plătiţi pe statele de plată şi activaţi, să li se dea un asemenea grad în rezervă?
Poate pentru cei mai tineri să li se dea grade în rezervă, dar nu e corect să primească grade la propunerea ministrului Apărării Naţionale.
Domnule general, mai aduc în discuţie o variantă ipotetică: oricum avem trupe în Afganistan. Dumneavoastră în calitate de general aţi putea lua toţi aceşti colonei şi să-i duceţi acolo într-o concentrare, să vedeţi cam cât de pregătiţi sunt ei să asigure rezerva de cadre?
Eu nu aş intra cu ei nici în sala unde se depune armamentul, mi-ar fi frică. Cum să plec cu ăştia în Afganistan? Aşa, pentru spectacol, ar merita să iei un domn general, colonel să îl duci în teatrul de operaţii să comande cel puţin un batalion. Cel mai grav e că aceştia pot deveni şefii unor oameni cu adevărat pregătiţi. Un om demn ar refuza această mascaradă! Părerea mea e că lista respectivă conţine persoane care şi-au pierdut demnitatea, oameni slabi, fără principii, fără reguli în viaţă, indiferent cine sunt şi cum sunt; dacă ştii că nu ai făcut nici o oră de armată, dacă ştii că nu ai participat nici măcar o secundă la pregătire, că nu te-ai dus la mobilizare, e ruşinos şi dezonorant să accepţi gradul militar.
Ţinând cont de faptul că avem de-a face cu un autor principal, putem vorbi de un trafic cu însemnele de stat ale României?
Putem să o numim şi aşa, dar cred că situaţia se poate rezolva cu ajutorul instituţiilor abilitate, de cercetare, care printr-o acţiune în instanţă pot hotărî asupra acestui fenomen şi se poate reveni la normal, pentru că în momentul acesta nu putem vorbi de normalitate în cadrul armatei. Este una dintre instituţiile e bază ale statului care au fost grav afectate. Plus că în acest fel a fost compromis tot procesul de restructurare, pentru că în sfârşit, după multe eforturi şi sacrificii, se corelase gradul cu funcţia. Marea mea întrebare este cine suportă consecinţele, cine va plăti în urma acestor decizii?


Marcel Bărbătei

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/povestea-cu-coloneii-facuti-peste-noapte-este-o-mizerie-totala-186875/

Sconcsul Băsescu împute din nou



Preşedintele Băsescu atacă, în avans, un ministru liberal, în stilu-i exersat. E vorba de Puiu Haşotti. Aruncă asupră-i jetul urât mirositor al sconcsului,  animal definit de dicţionare drept "mic, urât, imprevizibil, de care e bine să te ţii la distanţă". Domnul Băsescu n-are nici-un argument să-l mânjească pe domnul Haşotti pe care-l percep ca om cu prestaţie sobră, echilibrată, inteligentă. Aceleaşi vorbe generoase le aud de la personalităţi academice. Ce face Băsescu? O mârlănie. Nu există nici-o bănuială sau dovadă că doctoratul lui Haşotti e rezultatul unui plagiat. Ei, şi? Băsescu e ştiut ca marele colecţionar de dosare. Dacă îl are la dosar? Dacă a furat cireşe când era mic?
Dacă a treversat cândva pe lângă zebră? Băsescu murdăreşte chiar dacă cel luat drept ţintă e curat. A făcut-o adesea. Aruncând pe piaţă cererea ca liberalul să jure, în scris, că n-a plagiat, îl acuză de plagiat. Şi loveşte, ca la biliard, în Ponta. Şi în guvernul care nu-i aparţine. E reţeta urât mirositoare prin care Băsescu-sconcsul şi-a construit puterea. Am citit numeroase comentarii legate de asemănările sale din zona zoo.
Scorpionul otrăvitor care muşcă pe cel care-l trece râul, ştiind că şi el va pieri, omorându-şi salvatorul. Şacalul, hiena. Nu. Băsescu este sconcs. E lighioana cu care se aseamănă cel mai tare. El atacă utilizând o otravă care este scârbos perceptibilă chiar şi într-o proporţie de, citez, "doi la milion". Îşi atacă duşmanii reali sau închipuiţi. Murdăreşte şi umple de scârnă. Glanda anală a sconcsului, pusă în funcţiune şi atingându-şi ţinta, e ucigătoare prin mirosul pestilenţial. Nu-l omoară pe adversar, ci îl face să-şi dorească moartea.
Sconcsul, scrie undeva, scurmă în gunoaie. Dacă-l dresaţi, ca animal de companie, atenţie că vă dispar lucrurile din casă. E periculos pentru copii, iar viaţa unei familii care are sconcs poate deveni iad. Recomandarea celor care au studiat acest animal malefic şi nelipsit de inteligenţă este "să staţi cât mai departe de el".
Sconcsul Băsescu a urmărit cu îndârjire viaţa, până în graniţa sinuciderii, a lui Adrian Năstase, vecinul lui de apartament, stropindu-l mereu cu murdăria de sub coadă. Îndreptarul "Staţi departe de sconcs" n-a fost citit de domnul Năstase, care putea să-l vâre în puşcărie de o sută de ori, dar n-a făcut-o. Sfaturile au fost desconsiderate nu doar de fostul premier împins până-n graniţa distrugerii de sine, ci şi de poporul român. Poporul român n-a ştiut să se ferească de sconcs şi am început să puţim toţi.
Sconcsul ne-a adus în situaţia sinistră de a ne urî, a semănat otrava-i în societate, în familii, între prieteni. Numele lui, Băsescu, pentru care nu-i fireşte vinovat, pare şi el o predestinare a asemănării cu sconcsul. Trimite şi el spre emisiile anale. Glanda lui Băsescu a reuşit să împută letal România. E timpul să facem ceva. Goniţi lighioana, cât încă mai putem respira.
Replica lui Crin Antonescu legată de mârlănia băsesciană faţă de Haşotti merită aplaudată. Ca şi atitudinea premierului. Nu uitaţi că la primul semn de slăbiciune vă va călca în picioare. Pe voi şi pe noi toţi. În pieţe se strigă încă "Jos Băsescu!".

Sursa:
 http://www.jurnalul.ro/editorial/sconcsul-basescu-impute-din-nou-616461.htm



Golănii prezidenţiale




- Dottore, hăăă!?
Aşa a sunat grohăitul ameninţător rostit cu vocea sa de Machiavelli dâmboviţean la sfârşitul unei conferinţe de presă. Au lipsit doar reverberaţiile de sunet din filmele proaste. Aşa a tras Traian Băsescu cortina unei comunicări către populaţia României, atrăgând atenţia asupra scandalului cu plagiatul ce avea să urmeze peste câteva zile. Prin acea răbufnirea ameninţătoare şi rostită pe un ton batjocoritor, preşedintele României şi-a pus semnătura pe tot scenariul. La capul sforăriei cu publicarea plagiatului în revista „Nature” din Germania se află tot el, jucătorul de pomină al politicii româneşti. Şi instituţia pe care o conduce. Concluzia este simplă, logică şi necruţătoare. Şi nu poate fi evitată în nici un fel. Omul celei mai înalte demnităţi publice se află la baza unei operaţiuni de dare în vileag a unui plagiat. Şeful statului este implicat într-o golănie de compromitere a adversarului. Dezvăluirea din Germania putea fi trimisă pe mail către orice ziar din România. Şi totuşi, operaţiunea a fost ”scărpinată” şi lansată din străinătate (ca şi alte articole, dezvăluiri sau rapoarte mânărite tot de la Bucureşti) numai şi numai pentru a mări impactul demolator la adresa prim-ministrului. Preşedintele a ţinut morţiş să dea dezvăluirii (despre care voi scrie într-un alt comentariu!) o anvergură internaţională.
Poate fi şeful statului român dirijorul sau umbrela unor operaţiuni internaţionale de compromitere a prim-ministrului din ţara sa? Sau a altor personalităţi sau instituţii din România? Conduce ţara sau produce golănii pentru conservarea puterii? Se poate folosi şeful statului de instituţia prezidenţială, de funcţionarii acesteia, de serviciile secrete şi de agenţii din ţară şi din străinătate pentru a neutraliza alţi şefi de instituţii publice, pentru a-şi elimina duşmanii sau competitorii?
O simplă privire asupra mandatului agitat al preşedintelui Traian Băsescu ne duce în faţa unui inventar impresionant. Nu putem trece peste extragerea controlată din România a multiplului agent Omar Hayssam şi nici peste felul în care au fost recuperaţi (pe ce sumă şi cu ce beneficii?) jurnaliştii răpiţi în Irak. Ambele operaţiuni, vizibil legate între ele, poartă aceeaşi marcă a sforăriei: Palatul Cotroceni. Arestarea lui Dinu Patriciu încheiată cu subordonarea grupului de presă Adevărul tot o operaţiune marca Traian Băsescu a fost. Debarcarea ministrului Justiţiei Tudor Chiuariu, catalogat drept ”micul mafiot” pe motive ce nu au putut fi probate niciodată, a fost şi ea din aceeaşi gamă de activităţi ”patriotice”. Operaţiunea a purtat pecetea aceluiaşi imaginar rudimentar marca Traian Băsescu. Marele caz de spionaj de la Ministerul Industriilor seamănă perfect cu precedentele. Amprenta este vizibilă de departe şi din cauza exagerării şi a încropelilor. Destituirea ministrului Apărării Teodor Atanasiu în baza unei plângeri formulate de păpuşa purtătoare de cuvânt trebuie inventariată la acelaşi capitol de sforării la marginea legii. De la Cotroceni, din aceeaşi instituţie fanion a statului român şi de sub aceeaşi scăfârlie împovărată de idei zgubilitice s-a născut proiectul ruperii Partidului Naţional Liberal. Participarea consilierului Theodor Stolojan trebuie menţionată pentru acurateţea unui dosar de grosolană imixtiune în viaţa politică a României. Îngroparea dosarului Alro (cu Udrea, Stolojan şi Cocoş pe post de grup de influenţă) şi negocierile umbrite purtate cu Vitaly Matchitsky ce sunt? Sforării, operaţiuni de interes naţional sau implicări în fapte ce pot ţine şi de corupţie?
Ce a fost războiul cu Sorin Ovidiu Vîntu altceva decât o operaţiune constantă de neutralizare şi de preluare a televiziunii Realitatea TV? Tot materialul înregistrat de SRI şi depus la dosarul procesului încheiat cu o condamnare dovedeşte cu prisosinţă ce ne-a arătat şi Traian Băsescu în ultimii 5 ani: că Sorin Ovidiu Vîntu trebuia pedepsit cu orice preţ pentru neutralizarea şi preluarea totală a Realităţii TV. Aceasta a devenit televiziunea de mătase a Cotrocenilor, iar Vîntu plăteşte în cadrul unei ”anticorupţii” devenite în regimul Băsescu un soi de mega-corupţie. Traian Băsescu a fost deranjat până la isterie de televiziunile de ştiri din România acestor ani şi a făcut eforturi disperate să le blocheze şi să le treacă în tabăra cântăreţilor entuziasmaţi de măreţia performanţelor sale (plus Udrea-Blejnar-Videanu-Negoiţă-Boc-Apostu etc.).
Protecţia vizibilă acordată grupului Udrea-Cocoş-Blejnar, Liviu Negoiţă şi Videanu (ultimul, extrem de apropiat încă de la privatizarea industriei de extracţie şi prelucrare a marmurei!?) ar putea fi inclusă la acelaşi capitol, după cum poate fi investigată şi analizată separat. După cum multe dintre operaţiunile petrecute în aceşti câţiva ani pot fi catalogate ca fiind ceva între interesele secrete ale statului român şi suspiciunea de sforării şi aranjamente în interes personal.
Chiar şi numai această listă este suficientă pentru a ne pune câteva întrebări simple, la îndemâna oricui. Poate fi instituţia prezidenţială un laborator de panglicăreală politică, de operaţiuni de compromitere, de afaceri sau de combinaţii economico-militaro-imobiliare?
Operaţiunea ”dottore” ne-a arătat că Traian Băsescu este băgat până în gât în organizarea şi derularea unor asemenea activităţi la limita legii a prevederilor Constituţiei României. O comisie de anchetă ar putea lămuri multe dintre aceste scandaluri, eliminând riscul ca ele să rămână doar mistere ale vieţii politice şi de stat din România, lăsate nedescifrate doar pentru deliciul istoricilor.
Mi se pare că aceasta ar trebui să fie una dintre priorităţile celor care se gândesc la sfârşitul regimului Băsescu!

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/golanii-prezidentiale-186884/

vineri, 22 iunie 2012

Câtă puşcărie merită Băsescu?


Pentru ultima campanie electorală a lui Traian Băsescu, de departe cea mai opulentă, costisitoare, nesimţită înregistrată vreodată în România, nu s-a cerut niciodată un decont serios. Organele au rămas apatice, procurorii plictisiţi. Nimeni n-a insultat tihna prezidenţială cu o intrebare incomodă. Suma apărută pe ici pe colo, de circa 100 milioane euro, este compusă din evaluări ghicite punând cap la cap orele şi zilele de propagandă găzduită de televiziuni, tonele de reclame în presa scrisă, sutele de ore de clămpănit la radio despre Mesia Băsescu. Afişele, dintre cele mai scumpe, au acoperit la modul deşănţat o ţară cu probleme legate de pensii şi nivel de trai.
Unele panouri publicitare au atins dimensiunea blocurilor. România toată a stat sub portretul Băsescu. Miile sau zecile de mii de pufoaice inscripţionate cu îndemnul de a-l vota pe Băsescu circulă şi acum prin sate. De unde acest munte de bani? Legea îngăduie o sumă. De unde surplusul? Dacă "Trofeul calităţii” ar fi dus la colectarea sumei de 1,5 milioane euro, iar aceşti bani au fost cheltuiţi pentru afişele şi pixurile date cadou de echipa lui Năstase, vină pentru care fostul candidat a fost trimis la puşcărie şi, puţin a lipsit, dacă nu-i dădea peste mână un poliţist, direct în moarte, dacă, deci, pentru această fărădelege (nici asta probată) instanţa l-a îmbrâncit în celulă, ce merită Băsescu? Câtă puşcărie se cuvine pentru o campanie de 50 de ori mai costisitoare decât a lui Năstase, în covârşitoare majoritate bazată pe rulat bani negri?
Băsescu, se zice, n-a urât pe nimeni mai vârtos decât pe Năstase. De ce oare?  Au stat amândoi pe aceeaşi scară, cu apartamente unul sub celălalt. Nevestele şi-or fi dat cu împrumut ulei sau sare de lămâie. Băsescu l-a învins electoral pe Năstase. N-a fost mulţumit. I-a vrut capul fostului vecin de scară şi aproape că l-a avut. Opt ani l-a ţinut în anchete la DNA şi în procese cu sute de martori. E şi asta o puşcărie, mai a dracului decât celula Jilavei. Să se tragă ura de la amănuntul că Năstase predă la facultate drept internaţional, zonă în care Băsescu se dovedeşte tămâie? Că scrie, ca un om al cărţii, cărţi, un raft întreg de volume pe domenii sensibile iar Băsescu nu scrie şi nu citeşte decât documente cu parafa secret şi stilul, însuşit de june, al serviciilor? Să-l urască pentru că este un respectat colecţionar de artă şi carte veche şi nu colecţionarul etichetelor de spirtoase?
A fost guvernul Năstase unul corupt? O fi fost. Guvernul Băsescu a doborât însă toate recordurile furtului. E timpul ca Băsescu şi Udrea şi Videanu şi Boc şi Roberta şi toţi îmbuibaţii regimului lor să fie obligaţi să dea banii înapoi. Fiecare copil, spunea cineva, chiar cel aflat încă în pântecul mamei, are o datorie de 5000 de euro. Din aceşti bani, zeci de miliarde de euro, nu s-au făcut şosele sau fabrici, ci averi. Cele mai nesimţite averi cu care ne râd în nas pinalţii şi fluturii şi videnii regimului Băsescu. Poporul a votat noua putere nu doar pentru că nu-i  mai suportau pe Băsescu şi ai lui, ci pentru a fi chemaţi să dea socoteală. Şi să intre, dacă legea va fi aspră şi dreaptă, la puşcărie.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/cata-puscarie-merita-basescu-616177.htm

Probleme grave în Armata României. Vezi cu ce se confruntă

Scris de : M.A. 

Alocaţiile bugetare insuficiente din ultimii ani au creat grave disfuncţii în mentenanţa tehnicii militare, precum şi în derularea programelor de instruire şi a celor de înzestrare. De asemenea, există un deficit pe linie de personal, în special la baza piramidei ocupaţionale.
Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, s-a întâlnit joi, 21 iunie, la sediul Statului Major al Forţelor Terestre, cu comandanţii de mari unităţi din Armata României. Şefii statelor majore ale celor trei categorii de forţe şi comandanţii celor două comandamente de sprijin ale Statului Major General au prezentat ministrului şi celorlalte persoane din conducerea ministerului prezente la activitate o analiză de stare a Armatei. La activitate au mai fost prezenţi secretarul de stat pentru politica de apărare şi planificare, Sebastian Huluban, secretarul de stat pentru armamente, Floarea Şerban, şi şeful Statului Major General, general-locotenent Ştefan Dănilă.
La nivelul Statului Major al Forţelor Terestre, se înregistrează un deficit de peste 40% în rândul comandanţilor de plutoane şi de 25% în rândul comandanţilor de companii, ministrul apreciind că acestea au fost cauzate de “decizii insuficient fundamentate în guvernările precedente prin care au fost reduse 9.000 de funcţii din statele de organizare, în condiţiile menţinerii aceluiaşi număr de unităţi militare”, informează MApN.
Atât forţele aeriene, cât şi forţele navale, au adus în atenţie problemele echipamentelor şi instalaţiilor uzate moral şi fizic. Acestora li se adaugă problemele generate de subfinanţare. Disfuncţiile de acest gen afectează la Statul Major al Forţelor Aeriene îndeplinirea misiunilor de luptă şi siguranţa aeriană. În următorii ani, va expira resursa pentru avioanele de luptă şi rachetele aer-aer.
Ministrul Apărării Naţionale, Corneliu Dobriţoiu, a precizat că, în acest moment, există probleme complexe în sistemul militar, care pot fi soluţionate doar printr-o finanţare corectă şi o definire foarte strictă a priorităţilor bugetate. În acest sens, una dintre preocupările conducerii ministerului va fi de a conştientiza factorii de decizie politici cu privire la necesitatea creşterii bugetului. „Voi propune o creştere a bugetului Apărării, anual, cu 0,3% din PIB şi vom căuta soluţii pentru atragerea de venituri proprii prin valorificarea infrastructurii în exces. Nu vom face acest lucru noi, militarii. Acest proces ar trebui gestionat cu maximă transparenţă de o agenţie guvernamentală sau o companie internaţională cu reputaţie”, a mai adăugat ministrul Dobriţoiu.
Ministrul Apărării Naţionale a solicitat celor prezenţi să reevalueze priorităţile fiecărei structuri şi să concentreze resursele existente pe îndeplinirea acestora. Totodată, ministrul a apreciat că, până acum, au fost începute foarte multe proiecte, dintre care doar o mică parte au ajuns în stadiu final ca urmare a lipsei resurselor şi le-a sugerat comandanţilor o planificare a bugetului pe acele proiecte prioritare care pot fi finalizate.

Sursa:
 http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/probleme-grave-in-armata-romaniei-vezi-cu-ce-se-confrunta-102447.html



In honorem



Cu 71 de ani în urmă, în zorii zilei de 22 iunie 1941, armata română intra în acţiune pe toată linia de demarcaţie fixată de Soviete, în nordul Bucovinei, de-a lungul Prutului, ca şi în Delta Dunării. Am început atunci războiul pentru a elibera Moldova dintre Prut şi Nistru şi nordul Bucovinei – inclusiv Cernăuţii – ocupate de URSS în urma ultimatumului din 26 iunie 1940.
Am intrat în război pentru a reface hotarul dinspre răsărit al ţării. „Vă ordon treceţi Prutul… Reîmpliniţi în trupul ţării glia străbună…“, citim în proclamaţia generalului Ion Antonescu, conducătorului statului.
La 26 iulie 1941, comunicatul Cartierului General român anunţa că „lupta pentru dezrobirea brazdei româneşti de la Răsărit s-a terminat. Din Carpaţi şi până la Mare suntem din nou stăpâni pe hotarele noastre“. Dar adăuga: „Lupta continuă. Trupele germano-române au înaintat adânc dincolo de Nistru“.
Cât de departe?
Formularea „dincolo de Nistru“ a dus trupele române în 1942, cu efective sporite, până la Cotul Donului, Stepa Calmucă şi Caucazul de Nord, în apropiere de oraşul Groznîi.
Urmarea în 1943-1944 este prea bine cunoscută. Încercarea de a restabili hotarul Nistrului a dat greş. Costurile umane – fără a mai socoti cele materiale – au fost enorme.
În august 1944 am întors armele şi ne-am alăturat coaliţiei URSS-SUA-Marea Britanie.
Scopul? Tot pentru păstrarea statului şi reîntregirea hotarelor. De astă dată în Vest.
Proclamaţia Regelui Mihai I, citită la radio în seara zilei de 23 august 1944 (ora 2212), anunţa: „România a acceptat admistiţiu oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii… Alături de armatele aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin Dictatul nedrept de la Viena pentru a elibera pământul Transilvaniei de sub ocupaţie străină“.
Războiul purtat în Vest de armata română alături de aceea Sovietică a dus la eliberarea Transilvaniei (26 octombrie 1944). După care, ca şi în Răsărit, unităţile române au luptat mai departe în Ungaria de răsărit până în suburbiile Budapestei, apoi în Slovacia, Moravia şi Boemia, una din ele ajungând până la Viena.
*
De ce am ajuns atât de departe, din Stepa Calmucă şi nordul Caucazului, până în podişul Boemiei?
Pentru obligaţia prea bine ştiută anume: ori de câte ori o ţară cu forţe limitate însoţeşte în acţiune o superputere, militarii acelei ţări merg până acolo unde ajung trupele marii puteri.
Aşa a fost în trecut; aşa este şi astăzi, când militarii români luptă în Irak şi Afganistan.
*
Din perspectiva interesului naţional, armata română a purtat un singur război, din 22 iunie 1941 şi până în prima decadă a lunii mai 1945. Participarea României în al Doilea Război Mondial a avut un singur ţel – reîntregirea hotarelor, odată cu păstrarea şi apărarea statului.
Hotarul de Vest a fost restabilit, recunoscut prin Tratatul de Pace semnat la 10 februarie 1947 la Paris şi ratificat în acel an.
*
Astăzi, după 71 de ani, ne închinăm cu toată recunoştinţa şi smerenia memoriei acelor bravi români care şi-au dat vieţile lor tinere pentru dăinuirea naţiunii şi statului român.
Fie memoria lor binecuvântată.
Unitatea şi integritatea statului român, supuse astăzi mai mult decât oricând unor repetate presiuni, rămân îndatorirea noastră de căpetenie.
20 iunie 2012



Sursa:
http://www.cotidianul.ro/in-honorem-186665/

Editorial


Cazul Adrian Nastase
sau
“Jalnica tragodie” damboviteana
-In atentia celor interesati-
De 24 de ore toti analistii lui peşte ridica in slavi curajul Justitiei romane  care a dat o lovitura mortala coruptiei. Care curaj si care Justitie? Aia care de o luna de zile a amânat deciziile in procesele noastre si ale grefierilor, pentru ca asteapta … “decizie politica”? Si care coruptie? Pentru ca zisa hotarare nu s-a luat in dosarele de coruptie ale lui Nastase ci ca decizie politica reala in afacerea “Trofeul calitatii”, care presupune deturnarea de fonduri stranse pentru un simpozion spre campania electorala din 2004. 

Pentru culpa asta ar trebui arestati toti. Oare cati ani vor primi EBA si madam Ritzi pentru manipularea de la alegerea parlamentarilor europeni? Cati ani va primi Udrea pentru deturnarea a 1.800.000.000 lei in campania de anul trecut din jud. Hunedoara, castigata impotriva ei de Mariana Campeanu, cu sprijinul SCMD?

Ca decizia in cazul Nastase a fost politica se vede si din faptul ca i s-au dat oficial “24 de ore sa se predea” si s-au dus cu tot circul de presa pe capul lui, dupa 10 minute. Ce se ascunde in spate si cine profita? Sa intelegem analizand putin firul evenimentelor.

Primo tempo
In ziua de 20.06.2012, ICCJ da hotararea definitiva si irevocabila de condamnare la doi ani cu executie in cazul Nastase. Cine profita imagologic? La prima vedere Basescu, dovedind ca se razbuna pana in panzele albe si ca reuseste chiar sub guvernarea Ponta. Pe adversari si pe fostii colaboratori din PDL, in frunte cu Blaga si Udrea ii apuca tremuriciul. Nimic mai fals!

Beneficiul de imagine, de justitiar, de luptator impotriva coruptiei, etc. ii revine integral lui Victor Ponta. Cand guvernul Ponta s-a instaurat cu Titus Corlatean (surprinzator) la Justitie, toti ziaristii de doi lei au urlat ca se pregateste salvarea lui Adrian Nastase. Noi am fost de parere ca tiganul cand ajunge imparat, il omoara intai pe tat’su. Si iata ca noul Guvern, cu Ponta premier si Corlatean la Justitie, ambii fosti studenti ai lui Nastase, promovati in meserie si in politica de Nastase, patroneaza ceea ce nici un guvern basescian nu a reusit: condamnarea cu executie a lui Adrian Nastase. Garantam ca si Victor Ponta si Titus Corlatean au fost perfect “lucrati” de serviciile Basescului, cazand victime unei manipulari fara precedent!

Europa intreaga lesina de placere … Micul Titulescu a luat taurul de coarne si, in aceeasi zi, si-a lichidat trecutul, condamnandu-si mentorul si si-a trasat viitorul, dandu-i peste bot presedintelui, caruia i-a interzis, prin refuzul semnaturii, plecarea din tara la Bruxelles. In aceste conditii se pune intrebarea ce a castigat Basescu? Pai a castigat ce a castigat si Ponta: eliminarea din politica a unui adversar puternic si aruncarea in uitare a tuturor problemelor deranjante gen spolierea bugetarilor, genocidul pensionarilor, bataia de joc la adresa profesorilor, lucratorilor din sanatate, minerilor, revolutionarilor, fostilor militari si politisti, grefierilor, subminarea economiei nationale, etc. Nimeni nu mai vorbeste de SCMD de CNSC, de Contractul social, toti rontaitorii media au garantate pe seama lui Adrian Nastase subiecte pe toata vara, de genul: “Senzational! Varul dupa bunica al colegului de gradinita al vecinei de palier ai Elodiei (aici se inlocuieste cu A. Nastase) rastoarna situatia”!...

Totusi, asupra Basescului planeaza o umbra – umbra meschinariei. In 2004 era la un pas de arestare (fapt care ar fi salvat multe vieti ...) in dosarul “Flota” dar, ca un boier, Adrian Nastase s-a impotrivit, desi dosarul era “beton”. Abia acum intervine albirea Basescului si retransformarea lui imagologica in “Baselu” pentru ca mai exista si un…

Secondo tempo
In seara aceleeasi zile de 20.06.2012, asaltat in propria-i casa, Nastase are o tentativă de sinucidere à la Milea: trage un glont, nu se stie de ce calibru, dar are trei plagi. Ca vanator experimentat si fost presedinte al Asociatiei Nationale a Vanatorilor si Pescarilor Sportivi, trebuia sa stie ca, daca vrei sa te omori prin impuscare, iti bagi teava in gura si tragi. Ori el statea, plimbandu-si ganditor pistolul pe sub barbie cand, cu ajutorul unui politist de serviciu, prematur aparut in casa lui, si-ar fi scapat 1-3 gloante in gat. Ca in filmele americane, televiziunile care nu ne mai iubesc, au aratat transportarea pe targa a unui Nastase lucid si invelit pana la barbie, la Salvare. Dar au uitat ceva, prezent in toate filmele americane, semn ca Sergiu Nicolaescu a imbatranit sau inlocuitorul sau nu e la inaltime – “pomul” la care ar fi trebuit sa fie conectat. Nastase nu avea perfuzii! Adrian Nastase este in spital, proaspat operat, medicii ne vor aburi cat e necesar asupra starii de sanatate si, in final, nu va face nici o ora de puscarie, daramite opt luni din doi ani, pentru ca va veni momentul “Baselu”. 

Calare pe cal alb, ca Nutu Camataru, profund emotionat, “Baselu” va plange cu ochiul stang, in timp ce il va atinti pe cel opozabil spre cerul dreptatii si-i va acorda GRATIEREA! Adica Adrian Nastase va ajunge in situatia noastra, a fostilor pensionari militari, gasiti “vinovati”, dar iertati de pedeapsa regularizarii, adica “amnistiati”. Si astfel s-a realizat imposibilul – recrearea unui curent de simpatie pentru numitii Adrian Nastase si Traian Basescu. Toata lumea multumita, mai putin noi, rezervistii, noi pensionarii, noi grefierii, noi revolutionarii, noi profesorii, noi ceferistii, noi lucratorii in sanatate, noi minerii, etc.

Ce este de facut?
Intrucat, de 22 de ani, zisa clasa politica ce-si schimba culoarea mai des decat cameleonul, a uitat cu totul de cuvantul PAINE si ne trateaza exclusiv cu CIRC se pare ca ne mai ramane o singura solutie. Sa recurgem la ceea ce este pe “trend” si in statele UE si-n SUA si sa ne transformam, noi si aliatii nostri din CNSC, ca societate civila organizata, in CEA DE-A TREIA FORTA. Programul in 12 puncte, numit Platforma Civica si obiectivele din Contractul social propus USL sa devina programul nostru doctrinar, si sa intram in alegeri prin alianta electorala cu un partid “de buzunar” din interior, sub stindardul ALTERNATIVEI NATIONALE. Alternativa la tot ceea ce inseamna clasa politica. Trebuie sa ne decidem rapid, deoarece este in plina actiune programul “PLAGIATUL”, testat cu patru decenii in urma de axa Moscova-Washington-Tel Aviv, pe seama nationalistilor nostri, in frunte cu Eugen Barbu, si comutat astazi asupra ministrilor, inca aliatilor nostri care ne resping, dovedind o imensa prostie. In maxim trei saptamani-o luna, este posibil ca Ponta sa fie obligat sa demisioneze, sub actiune conjugata externa si interna pe tema plagiatului si atunci, pana la alegerile din toamna sau din februarie, dupa cum va fi voia Basescului, se va instaura haosul basescian, sub un nou guvern basescian. 

Fara noi, dezgustati de politica, oamenii nu vor mai merge la vot si se vor autoalege din nou cei care si-au batut joc sistematic de noi toti. Nu cred ca suntem adepti ai marchizului de Sade, incat ni-i dorim inapoi pe alde Boc, Seitan, Ialomitianu, Udrea, Oprea, Videanu, Igas, etc. 

Fie ca Dumnezeu sa ne lumineze mintea si calea! Dumnezeu sa-i lumineze mintea si d-lui Ponta,  asa va putea intelege in extremis cat rau i-a facut incardasirea cu Oprea si amanarea sine die a semnarii Contractului social cu noi!

Pana una alta, vom intra in joc ca buturuga mica ce rastoarna carul mare, si va promitem aparitia in curand, ca bomba de presa, a serialului PLAGIATORUL BASESCU!

PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) dr. Mircea DOGARU

joi, 21 iunie 2012

Onoarea Armatei

Onoarea Armatei trebuie spălată!



Încet dar sigur, potlogăriile făcute de cel ce se intitula ministrul Apărării, Oprea Gabriel, pe vremea când s-a aflat la cârma ministerului pe care cică el îl servea, încep să iasă la iveală. Mai dureros e că mandatul acestui individ de o moralitate şi pregătire intelectuală îndoielnică a murdărit îngrozitor imaginea Armatei.

Dar şi mai grav e că toate abuzurile, ilegalităţile şi mai ales acţiunile imorale – acoperite de multe ori cu paragrafe de legi atent alese – s-au desfăşurat cu clamarea “interseului naţional”, a “onoarei militare”, a “marii familii a Armatei române”. Jignitor, pentru oricine a îmbrăcat, indiferent de grad, haina militară!
Se dovedeşte şi în zilele acestea faptul că propaganda pusă la cale de generalul de carton Oprea şi condusă cu obedienţă şi umilinţă de comandorul Frăţilă (nu pot să-i spun acestei slugi contra-amiral!) nu a făcut decât să acopere nesimţirea unui ministru prea plin de el şi prea puţin mobilat intelectual.
Sub mandatul acestui ministru – cu certitudine cel mai incapabil din toată epoca modernă a României – avansările, recalcularea pensiilor militare, înzestrarea, cedarea de terenuri ale Armatei s-au făcut în scop politic şi personal.
Armata a devenit o feudă a unui aşa-zis doctor în ştiinţe, conducător de doctorate, profesor universitar, general, şef de partid. Citindu-i titlurile şi văzându-i prestaţia pot să afirm că toate aceste titluri aparţin unui şarlatan. Un Şarlatan care a uzurpat toate procedurile de avansare în Armată, a călcat în picioare toate regulile de promovare în învăţământul universitar, un şarlatan care se joacă de-a condusul de doctorate şi care face pe liderul unui partid al trădătorilor (aici consider că merită pe deplin conducerea acestuia, nu era altul mai nimerit!).
Degeaba ani de zile foştii militari au strigat în gura mare că la MApN avansările au devenit o afacere politică, că de acolo ieşeau cu sutele ordinele de avansare ale politrucilor şi ale curvelor politice. Până şi ziarişti fără stagiul militar făcut s-au înghesuit să primească în dar grade de colonei. Josnic.
De la ţiitoare pot să afirm că nu mă aşteptam la mai mult, dar de la oameni cu o anumită pregătire…
Dar de fapt, când o fufă blondă cocoţată în birouri ministeriale şi-a obţinut – numai ea ştie cum – titlul de “doctor în ştiinţă militară”, orice e posibil.
Trist e că gradul militar şi titlul de “doctor în ştiinţă militară” au devenit marfă de traficat.
Nu ştiu ce măsuri ar trebui să adopte noul ministru al Apărării pentru a spăla onoarea Armatei şi a întrona legea, dar mai ales pentru a reda oamenilor din Armată şi din afara ei încrederea în această instituţie. Cert este faptul că aceste măsuri reparatorii trebuie luate în regim de urgenţă. Cine a greşit trebuie să plătească! Cine a acceptat umilinţa de e deveni sculă în mâna unui şarlatan trebuie să fie tras pe linie moartă. Îi cer ministrului doar să respecte şi să aplice legea. Imediat.
Apropos, că tot zic cei de la Centrele militare că sunt acoperiţi legal în ceea ce priveşte avansările unor politruci şi curvuştine, făcute la grămada. Îi sugerez ministrului să facă o convocare pentru pregătirea la mobilizare – perfect legală şi normală – a tuturor celor avansaţi aiurea şi de ce nu, să le facă pregătirea militară necesară!Poate o să le placă. Poate o să dorească să fie chemaţi în activitate pentru o misiune în Afganistan. Doar sunt ofiţeri ai Armatei Române!
Îl felicit totodată pe ministru pentru intervenţia telefonică făcută în studioul televiziunii care a prezentat Lista ruşinii cu cei avansaţi aiurea. A spus că se va îndrepta în justiţie împotriva celui care a făcut ilegalităţile. Îl susţinem cu toată convingerea şi credem că aşa se va putea spăla ruşinea de pe obrazul Armatei. Episoade tip Oprea trebuie să nu mai existe!
Indiferent care va fi rezultatul unui astfel de demers în justiţie sunt convins că onoarea, sau lipsa acesteia, nu-i va permite fostului (ce bine sună!) ministru să facă un gest reprobabil ca fostul său şef (cel al cărei mafii personale a condus-o Oprea). Ar fi chiar un gest de onoare şi asta nu o să găsim la un om care a fugit de arme intrând în Armată. Că doar nu o să credem că sângele de luptător l-a îndreptat pe Oprea înspre “luptătoarea” armă Intendenţa.
Raul Dăncuţă, InfoMondo Militar
21 iunie 2012


Lista rusinii











Sursa:
http://militar.infomondo.ro/actualitate/onoarea-armatei-trebuie-spalata.html#more-12681

După ce premierul s-a interesat de starea lui Adrian Năstase
Blaga, atac incalificabil la adresa lui Ponta



Preşedintele Senatului, Vasile Blaga, a calificat gestul premierului Victor Ponta "absolut incalificabil", după ce acesta a mers, miercuri noapte, la Spitalul de Urgenţă Floreasca, pentru a se interesa personal de starea fostului preşedinte al PSD, Adrian Năstase.
Blaga a afirmat că Victor Ponta s-a folosit de acest prilej ca să câştige capital politic dintr-o tragedie.
"Niciun politician nu-şi poate permite să comenteze în vreun fel o decizie definitivă şi irevocabilă a Înaltei Curţi. Ce s-a întâmplat, însă, pe urmă cred că e vorba de o tragedie, dar nu pot să fiu de acord nici cu modul absolut incalificabil al domnului Ponta de a încerca să câştige capital politic şi dintr-o tragedie", a spus, joi dimineaţă, liderul PDL, potrivit mediafax.ro.
Primul-ministru a declarat miercuri-noapte că nu vorbeşte despre decizia justiţiei care trebuie respectată, dar că vrea să vadă în ce stare se află fostul premier Adrian Năstase.
“Eu nu vorbesc despre justiţie, dar era dreptul şi obligaţia mea să vin să văd în ce stare se află", a spus Victor Ponta, la plecarea de la spital. Ponta a fost însoţit de soţia sa, Daciana Sârbu.
La Spitalul Floreasca, miercuri noapte au venit să-l vadă pe Năstase mai mulţi colegi de partid, printre aceştia senatorul Dan Şova, europarlamentarul Corina Creţu, vicepreşedintele Ecaterina Andronescu, Marian Vanghelie, Nicu Bănicioiu, Codrin Ştefănescu.

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/blaga-atac-incalificabil-la-adresa-lui-ponta-186585/

Demisie contra demisie



Este clar că preşedintele Traian Băsescu intenţionează să obţină fie demisia, fie demiterea lui Victor Ponta. Demisia, ca urmare a declanşării împotriva acestuia a unei uriaşe presiuni interne şi externe vizând prezumţia de plagiat sau demiterea, în urma declanşării unei anchete penale împotriva şefului Executivului. Este la fel de limpede ca Victor Ponta se vă apară. El nu face parte din categoria luptătorilor cu picioare de lut. Nu îl prea văd sfârşind prin a fi victima lui Băsescu. Şi ceea ce este interesant este ca arma cea mai eficientă şi mai rapidă aflată la dispoziţia lui Ponta este suspendarea, urmată de demiterea preşedintelui. Deci demisie contra demisie.
În Boston locuiesc doi Finkelsteini. Un nume nu tocmai comun. Cu titlu de exemplu, în întreg statul Massachusetts nu sunt decât patru persoane cu acest nume. Unul dintre cei doi este consultantul de imagine al preşedintelui Traian Băsescu, care anterior i-a fost consultant şi prietenului acestuia, controversatul premier maghiar Viktor Orban iar cel de-al doilea lucrează, şi nu într-un post oarecare, la publicaţia "Nature”, cea care a lansat tema plagiatului. Extrem de ciudată această coincidenţă, descoperită de Inpolitics. Alte coincidenţe, la fel de ciudate, le-a consemnat Cotidianul. Este clar că făcătura vine de la Bucureşti. Şi nu de oriunde, ci din laboratorul de la Cotroceni.
La fel şi în ceea ce priveşte mediatizarea externă. Câţiva trepăduşi de-ai preşedintelui transpiră din greu, vânturând "bomba politică” prin toate redacţiile din lume unde au acces. Obiectivul este, cum arătam mai sus, o extraordinară presiune mediatică împotriva lui Ponta, de natură să se transforme în presiune politică. Dar cum ar putea fi copreşedintele USL şi preşedintele PSD şi şeful Guvernului izolat politic într-un asemenea hal încât să cedeze şi să demisioneze?
Ştim de unde a pornit războiul dintre palate, ştim şi de ce dar nu ştim cum se va sfârşi. Pentru că, până una alta, nu ştim cum va reacţiona Ponta. Dar putem intui.
Îmi este clar că preşedintele Traian Băsescu, ştiind că inevitabil va avea loc un război final cu USL, a procedat aşa cum trebuie să procedeze orice strateg. În măsura în care a avut posibilitatea, şi a avut aceasta posibilitate, a ales şi momentul răfuielii şi terenul de luptă. Dacă tot se va pune în viitor  problema suspendării sale sau a demiterii, direct de către Parlament, pentru înaltă trădare, preşedintele s-a gândit că cel mai bine este ca asaltul final împotriva sa să aibă loc acum şi nu altă dată.

Acum când, înaintea alegerilor legislative, USL nu are posibilitatea să strângă două treimi dintre parlamentari pentru a forţa demiterea sa pentru înalta trădare şi s-ar putea rezuma doar la un vot de suspendare care nu presupune decât majoritatea parlamentarilor. Forţând deznodământul până în alegeri, are cele mai mari şanse să scape de demiterea directă. Poate chiar şi de suspendare, în condiţiile în care UNPR a declarat că nu va susţine acest demers. Şi, dacă suspendarea se produce pe fondul scandalului cu plagiatul, preşedintele e din nou în avantaj. Ar putea fi victimizat.
Din nou soluţia se află la UDMR.


Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/demisie-contra-demisie-616107.htm

marți, 19 iunie 2012


Va începe USL procedurile de suspendare?
Ponta: Vreau ca Băsescu să plece de la putere cât mai rapid




Traian Băsescu ar putea primi mai repede decât se așteaptă un răspuns la jocurile politice murdare pe care le face în timp ce pozează în președinte imparțial. Liderul PSD, premierul Victor Ponta, a declarat, marţi, în debutul şedinţei Biroului Permanent Naţional (BPN), la care presa a avut acces, că îşi doreşte ca Traian Băsescu să plece de la putere cât mai rapid ca să se termine cu sistemul său securist.
"Eu ştiam că să fiu prim-ministru cu Băsescu preşedinte o să fie un joc de-a şoarecele şi pisica: eu o să mă ocup de investiţii în România şi de joburi, dumneavostră o să vă ocupaţi de votat legi în Parlament şi el o să se ocupe să ne facă dosare. Dar nu e o surpriză, cu asta se ocupă, aşa a stat la putere şi aşa va face până va pleca de la putere, lucru pe care, evident, îl doresc să se întâmple cât mai rapid, ca să mai terminăm cu dosarele, mizeriile şi cu acuzaţiile şi cu sistemul securist al lui Băsescu", a spus Ponta, în faţa conducerii centrale a PSD.
El le-a cerut liderilor social-democraţi să fie calmi şi să îşi respecte obligaţiile faţă de cei care i-au ales.
"Am rezistat atâţia ani împotriva lui, mai rezistăm puţin şi cred că avem obligaţia să ne facem datoria faţă de cei care ne-au votat. Băsescu şi cu Funeriu nu ne-au votat, nu ne-au iubit vreodată, nu cred că nu avem nicio obligaţie faţă de ei. Să fim calmi şi să mergem mai departe neabătut către ceea ce oamenii aşteaptă de la noi", a spus Ponta.


Ioana Radu

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ponta-vreau-ca-basescu-sa-plece-de-la-putere-cat-mai-rapid-186410/