vineri, 30 septembrie 2011

AP NATO 2011. Ce măsuri de securitate se iau la Bucureşti

Scris de : M.A.
Nivel de alertă teroristă, la nivelul PRECAUT. Ziua Veche vă prezintă măsurile de securitate care vor fi aplicate în perioada desfăşurării AP NATO 2011.


Grupul de conducere şi coordonare a măsurilor de securitate pentru Sesiunea anuală a Adunării Parlamentare NATO 2011” este format din reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale, ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, ai Serviciului Român de Informaţii, ai Serviciului de Informaţii Externe, ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi este coordonat de reprezentanţi ai Serviciului de Protecţie şi Pază. Grupul de conducere şi coordonare a măsurilor de securitate pentru Sesiunea anuală a AP NATO 2011” asigură permanent: evaluarea riscurilor în contextul de securitate determinat de pregătirea şi desfăşurarea Adunării Parlamentare anuale a NATO; verificarea şi planificarea capacităţilor operative şi de acţiune a forţelor implicate în activitatea de securitate; conducerea unitară a dispozitivelor de securitate şi implementarea măsurilor din concepţia strategică de securitate a Adunării Parlamentare NATO.
Măsurile de securitate şi dimensionarea efectivelor sunt stabilite la nivelul României pentru spaţiul aerian şi terestru într-o concepţie unitară care permite luarea tuturor măsurilor necesare pentru prevenirea oricăror incidente şi pentru buna desfăşurare a evenimentului. Manifestarea de la Bucureşti va beneficia de măsuri de securitate de nivelul adunărilor parlamentare, în acest scop asigurându-se măsuri specifice în zona Aeroportului Internaţional „Henri Coandă”, pe traseele de deplasare, pentru spaţiile de cazare a participanţilor şi în zonele de desfăşurare a activităţilor oficiale.
Conceptul strategic de securitate este organizat astfel încât viaţa cotidiană a Capitalei să nu fie perturbată. Traficul rutier şi circulaţia pietonală în Bucureşti se vor desfăşura fără restricţii în această perioadă. Au fost excluse unele dintre măsurile de securitate adoptate în perioada Summit-ului NATO din 2008, precum: culoarul unic de deplasare a delegaţiilor oficiale, restricţiile de circulaţie pietonală în jurul Palatului Parlamentului sau în alte zone, filtrele la metrou sau pe unele străzi ale Capitalei, informează Grupul.
De asemenea, s-a stabilit menţinerea nivelului de alertă teroristă, astfel încât acesta va rămâne la nivelul „PRECAUT” şi în intervalul 7 – 10 octombrie 2011. În perioada desfăşurării evenimentului în Palatul Parlamentului vor avea acces doar persoanele cu ecusoane special tipărite pentru această manifestare. Vizitele turistice din Palatul Parlamentului vor fi suspendate în zilele în care va avea loc manifestarea.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/ap-nato-2011-ce-masuri-de-securitate-se-iau-la-bucuresti-53244.html
Rocadă la Armată. Diaconescu în locul lui Oprea, care vrea Internele
Scris de : Cristian Vultureanu 

Zvonurile privind posibila remaniere a cabinetului Boc a încălzit spiritele în interiorul UNPR. Gabriel Oprea, ministrul Apărării, are planuri mari, de vreme ce, imediat după vizita efectuată în SUA l-a trimis pe colegul de partid, Cristian Diaconescu, peste Ocean, pentru întâlniri la nivel înalt cu persoane aflate în poziţii cheie în cadrul administraţiei Obama.
Posibila revenire a lui Gabriel Oprea la cârma ministerului Administraţiei şi Internelor a prins şi mai mult contur după ce actualul ministru al Apărării l-a însoţi pe Traian Băsescu în recenta  vizita de lucru din SUA. Oprea i-a transmis cu această ocazie lui Băsescu un mesaj prin care i-a dat de înţeles că este dispus să preia portofoliul de la Interne pentru a putea duce la bun sfârşit reforma din MAI şi a pregăti cum trebuie alegerile de anul viitor.
În schimb, Gabiel Oprea doreşte ca postul de ministru al Apărării să-i fie încredinţat lui Cristian Diaconescu, politician care are suficiente cunoştinţe în domeniul apărării pentru a putea prelua acest portofoliu. Aşa se explică şi agenda încărcată pe care Diaconescu a avut-o pe timpul vizitei în SUA, posibil motiv ca oficialii americani să ia contact cu viitorul ministru al Apărării din România.
Fostul ministru de Externe s-a întâlnit cu mai mulţi oficiali din administratia lui Barack Obama. Diaconescu a avut o serie de discutii şi consultări la Departamentul de Stat, împreună cu subsecretarul de Stat pentru Controlul Armamentului şi Securitate Internaţională, Ellen Tauscher. La Pentagon a fost prevăzută  o discuţie cu adjunctul subsecretarul de Stat pentru politici europene si NATO, amb. James Townsend. Preşedintele de onoare al UNPR a mai avut programate întâlniri cu înalţi oficiali din Consiliul Naţional de Securitate.
În ultimul timp, UNPR a demarat un plan de racolari pe plan local pentru a atrage lideri locali din alte partide care să candideze din partea UNPR la alegerile locale din 2012.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/zvonul-zilei/rocada-la-armata-diaconescu-in-locul-lui-oprea-care-vrea-internele-53238.html

miercuri, 28 septembrie 2011

Acuzaţii de fals şi uz de fals la adresa Puterii
CSA, Curtea de Conturi şi Avocatul Poporului, în mâna PDL

Autor: Lucian Gheorghiu

Nerespectarea regulamentelor, voturile ilegale în comisii şi în plen au devenit ceva banal în Parlament. În premieră Puterea nu a ţinut cont de algoritm şi nu a acceptat candidaţi ai Opoziţiei pentru CSA şi Curtea de Conturi. Noul şef al Avocatului Poporului are un trecut controversat şi îl consideră pe Traian Băsescu "un creier ce ar trebui ascultat".
Când va deţine majoritatea, USL va anula votul pentru CSA şi Curtea de Conturi
PDL şi-a securizat poziţiile în trei dintre cele mai importante instituţii ale statului, toate aflate în subordinea Parlamentului. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Curtea de Conturi şi Avocatul Poporului au devenit instituţii controlate de PDL. Nu contează că la Curtea de Conturi este preşedinte un fost PSD-ist (Nicolae Văcăroiu), din moment ce majoritatea atunci când se iau deciziile aparţine PDL. De regulă, algoritmul dă dreptul partidului care deţine majoritatea să-şi ia partea leului atunci când se vacantează locuri în instituţiile respective. Numai că, fapt fără precedent - şi acest lucru nu s-a întâmplat nici în perioada destul de criticatei guvernări Năstase -, opoziţia nu a primit nici un loc nici în CSA şi nici la Curtea de Conturi. Mai mult, în comisiile de buget-finanţe, când s-au aprobat candidaţii PDL şi UNPR (!?!?), lucrările nu au fost statutare.
Vor fi anulate alegerile?
Lideri ai USL, Eugen Nicolăescu (PNL) şi Ilie Sârbu (PSD) acuză faptul că în comisiile de buget-finanţe în care s-au aprobat numirile în CSA şi Curtea de Conturi s-a lucrat în condiţii în care nu a existat cvorum. De altfel, liderii PNL şi PSD nici nu au semnat rapoartele comisiilor. Drept urmare, ei au contestat votarea în plenul comun de marţi a rapoartelor cu candidaţii pentru CSA şi Curtea de Conturi.
Eugen Nicolăescu acuză actuala majoritate parlamentară că, prin reprezentanţii săi în conducerea Parlamentului şi în Comisia de Buget-Finanţe, a înfăptuit fapte administrative prin fals şi uz de fals. "Vom depune sesizări la Comisia juridică din Cameră pe încălcarea regulamentului de către preşedintele Camerei, Roberta Anastase, de vicepreşedintele Ioan Oltean şi de către preşedintele Comisiei de Buget-Finanţe din Cameră, Maria Eugenia Barna, în vederea sancţionării, şi la Comisia juridică din Senat pentru a constata lipsa de cvorum de la şedintele reunite ale comisiilor de buget-finanţe şi, în consecinţă, nulitatea raportului prezentat plenului", a declarat Eugen Nicolăescu. El a mai precizat că numirile efectuate de plenul reunit în şedinta de marţi, la CSA şi la Curtea de Conturi, sunt lovite de nulitate şi nu pot fi opozabile terţilor, în condiţiile în care s-au făcut cu încălcarea prevederilor legale.
Cum în comisiile juridice USL nu are majoritate, este greu de crezut că sesizările vor obţine un rezultat favorabil. Eugen Nicolăescu a mai precizat că atunci când USL va obţine majoritatea în Parlament, voturile de marţi 27 septembrie din plenul Parlamentului vor fi anulate.
La rândul lui, senatorul PSD Ilie Sârbu a anunţat că va fi sesizată Curtea Constituţională pentru abuzurile comise de Maria Eugenia Barna.
Noul şef al Avocatului Poporului: "Traian Băsescu, un creier ce trebuie ascultat"
Noul şef al instituţiei Avocatul Poporului, Gheorghe Iancu, este un personaj mai mult decât controversat şi totodată este un mare fan al lui Traian Băsescu, despre care a afirmat, citat de Antena 3, că este "un creier ce trebuie ascultat". Iancu este şi unul dintre susţinătorii elaborării unei noi Constituţii care să consfinţească un regim în care să crească rolul guvernului, dar, atenţie, sub conducerea şefului statului şi contestă dreptul Parlamentului de a-l suspend pe preşedinte.
În 2006, Iancu a fost anchetat de poliţie pentru comportament agresiv-huliganic în public, un site l-a surprins având un comportament nepotrivit faţă de un student.
Faptul că PDL are sub control Avocatul Poporului îi conferă un avantaj extraordinar în situaţia în care pierde guvernarea, pentru că această instituţie are dreptul să atace la Curtea Constituţională ordonanţele de urgenţă şi legile aflate în vigoare.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/csa-curtea-de-conturi-si-avocatul-poporului-in-mana-pdl-159289/

România a încheiat procesul de integrare în NATO

 Scris de : D.S.S

Miercuri, 28 septembrie, la sediul Ministerului Apărării Naţionale s-a desfăşurat ceremonia de semnare a Declaraţiei privind încheierea sprijinului acordat de Comandamentul Forţelor Aliate Întrunite din Napoli pentru integrarea Armatei României în cadrul structurilor Alianţei Nord-Atlantice.
Declaraţia comună a fost semnată de generalul-locotenent Ştefan Dănilă, şeful Statului Major General, şi de amiralul Samuel J. Locklear, comandantul Comandamentului Forţeler Aliate Întrunite din Napoli. Amiralul Locklear a subliniat faptul că realizările Armatei României în cadrul programului de accedere şi integrare în NATO sunt recunoscute şi apreciate în cadrul comunităţii nord-atlantice.
“Aţi demonstrat că dispuneţi de capabilităţi operaţionale esenţiale pentru a fi incluşi în structurile forţelor NATO şi în sistemul integrat de apărare antiaeriană. În cadrul procesului de accedere, România a demonstrat o implicare fermă pentru viitorul Alianţei. Soldaţii români s-au făcut remarcaţi în misiunea KFOR, iar forţele dumneavoastră dislocate în teatrele de operaţii s-au evidenţiat în mod constant în conflictele şi condiţiile grele din Irak şi Afganistan”,
a spus comandantul Comandamentului Forţelor Aliate Întrunite din Napoli. “Afirmăm că forţele armate ale României sunt bine instruite, bine conduse şi profesioniste. Alianţa Nord-Atlantică este foarte mulţumită de progresul realizat de Armata României de-a lungul procesului de integrare. Abilitatea militarilor români de a acţiona într-un climat de securitate modern reprezintă o realizare impresionantă”, a subliniat amiralul Samuel J. Locklear.
Generalul-locotenent Ştefan Dănilă a adresat oficialului NATO mulţumiri pentru sprijinul acordat Armatei României în crearea condiţiilor favorabile evaluării în vederea afirmării structurilor militare române şi a făcut o retrospectivă a drumului parcurs de Armata României pe calea aderării şi integrării în structurile NATO. Armata României a format noi generaţii de lideri militari, a restructurat sistemul de învăţământ militar şi programele de instruire a trupelor, astfel încât să dispunem de personal militar cu calificări necesare pentru a ne atinge scopul, şi anume realizarea unor forţe armate moderne, bine instruite, bine înzestrate, în măsură să facă faţă oricând provocărilor spaţiului de luptă modern, indiferent de natura acestora”, a arătat şeful Statului Major General.

Citeşte continuarea aici:

Mercenarii români

Scris de : Hari Bucur-Marcu  

Mercenari – aşa le-a spus militarilor români profesionişti cineva aflat sub anonimatul poreclei de internet, într-unul dintre comentariile postate pe un blog, mercenarii fiind acei teribilişti care se pun în solda celui care plăteşte mai bine şi exercită meseria armelor doar pentru acea soldă. Bineînţeles că, în sinea mea, m-am revoltat, ca unul convins că militarul profesionist este nu numai forma cea mai înaltă de pregătirecea mai corectă îmbinare a celor două calităţi, cea de cetăţean şi cea de militar. pentru luptă, dar şi
Când spun că doar în sinea mea m-am revoltat, vreau să indic faptul că nu am replicat celui de pe internet, pentru că orice răspuns dat la comentariile de pe orice blog este similar cu frecţia făcută la un picior de lemn, care picior te doare doar în închipuirea ta.
Însă subiectul merită adus în discuţia publică, mai ales că, în ceea ce îi priveşte pe militarii români profesionişti de astăzi, cârtitorul anonim internaut are perfectă dreptate, aşa cum şi eu am dreptate să cred despre militarii profesionişti cele scrise mai sus, cu condiţia să mă refer la ei aşa, în general, şi nu la români, în special.
De la teorie la realitate:
Există o întreagă teorie a controlului civil asupra forţelor armate, care identifică formele prin care societatea exercită controlul său asupra puterii militare din statul respectiv, pentru ca aceasta să nu poată fi folosită niciodată împotriva sa. Nu o să analizăm aici meritele acestei teorii, dar trebuie să recunoaştem că problema este una majoră şi care trebuie rezolvată de fiecare stat în parte.
Sunt multe detalii şi aspecte minore de adresat pe parcursul realizării unui sistem de apărare corect controlabil de popor, prin reprezentanţii săi în stat. Dar nu o să ne uităm la ele acum, ci vom rămâne numai cu ideea fundamentală că trebuie realizată o legătură indisolubilă şi permanentă între militar şi stat, astfel încâ niciodată statul şi poporul său să nu devină agresatul iar soldatul agresorul, sau viceversa.
Soluţia universală a fost găsită în Roma Antică şi redescoperită de statele moderne în cadrul Renaşterii, şi este cea a soldatului-cetăţean.
Acum două milenii, militarii serveau în legiunile romane douăzeci de ani, după care primeau cetăţenia romană, care venea atât cu beneficii morale, cât şi cu unele materiale. În primul rând, ca cetăţean al Romei, primeai „pâine şi circ” doar pentru că aveai acest statut. În plus, veteranul avea şi o pensie dată, de obicei, sub forma unei posesiuni funciare, al cărui venit îi revenea lui, pe timpul vieţii.
Avantajele acestei soluţii sunt evidente. Legionarul roman era interesat de bunăstarea statului care urma să îi confere cetăţenia şi accepta să lupte pentru acesta nu numai pentru o soldă, dar şi pentru ceea ce urma să primească la ieşirea din armată, în plus faţă de agoniseala lui din anii de militărie, în bani, sclavi şi bunuri. Statul, la rândul său, făcea şi o economie, pentru că plătea o soldă pentru toţi, iar restul beneficiilor materiale numai celor care mai rămâneau în viaţă la sfârşitul serviciului.
Începând cu secolul al XIX-lea, statele europene moderne au constituit armate de militari şi cetăţeni, pe acelaşi principiu ca în Roma antică, adică cei care serveau o perioadă lungă, de peste douăzeci de ani, primeau, la lăsarea la vatră, compensaţii permanente materiale, financiare şi spirituale, pentru serviciul adus ţării. Iar cei care serveau o perioadă scurtă, erau compensaţi doar pentru acea perioadă, pe considerentul că este o datorie constituţională şi cetăţenească să aperi patria.
Aranajamentul acesta între stat şi militarii săi are atât o raţiune strategică, cât şi o raţiune mercantilă.

Citeşte continuarea aici:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/mercenarii-romani-52814.html

Cocoş, cadastrist-şef

A ratat să fie poştaş-şef. Acum dă mat cu soţia la preşedinte pe toate clădirile şi terenurile României
Autor: RADU TUDOR

Dintre toate problemele grave ce ameninţă România astăzi şi în viitorul apropiat, Palatul Cotroceni n-a găsit altceva mai important şi serios de analizat şi decis în ultima şedinţă CSAT decât cadoul pe care mai-marele ţării l-a făcut blondei prefe­rate. Astfel, principalul organism res­ponsabil de apărarea şi securitatea na­ţi­onală a decis ca agenţia de cadastru să treacă din subordinea MAI în cea a Ministerului Dezvoltării.

De câteva săptămâni citesc ştiri în­grijorătoare despre riscurile grave ce planează asupra ţării noastre prin con­tagiunea cu zona Euro. Prin pro­xi­­mitatea periculoasă cu Grecia şi ex­punerea pe care o au companiile şi băncile acestei ţări pe la noi. La fel ca în 2008 şi 2009, senzaţia pe care mi-o conferă cei de la putere este de groază. Ignoranţa şi incompetenţa lor i-a determinat acum trei ani să ne spună că "e criză doar la televizor" sau "să ne cumpărăm casele ieftinite din America". Astăzi, scenariul se repetă. Marii decidenţi europeni se dau de ceasul morţii în legătură cu falimentul nedeclarat oficial, dar deja existent al Greciei. Valul de la Atena va lovi grav şi alte ţări. În plus, l-am ascultat ieri pe preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, la discursul din Parlamentul European. Optimismul pentru care a plătit a lăsat şi aşa locul unor calificative dintre cele mai neliniştitoare: dramatică (situaţia), foarte sensibile şi imprevizibile (efectele relansării crizei). Buba cea mare o reprezintă evident datoria de peste 9.000 de mi­liarde de euro a ţărilor UE, un buboi care va face să pulseze durerea inclusiv la Bucureşti.

În loc să vedem o dezbatere serioasă în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării pe aceste subiecte, să fie analizate cu BNR şi Ministerul de Finanţe toate opţiunile, inclusiv cele de "worst case scenario" (mult mai plauzibile), populaţia este în continuare biciuită de austeritate şi lăsată în bezna lipsei de comunicare. Economistul american Paul Krugman prevesteşte apariţia unor fenomene extremiste chiar în Germania, ca în anii '30. Nouriel Roubini, prevestitorul crizei din 2008, spune că al doilea val de recesiune a început şi nu cunoaşte dimensiunile consecinţelor, care nu vor fi bune oricum. Economistul Daniel Dăianu zice şi el că cinci bănci greceşti cu prezenţă în România ar putea scutura serios sistemul nostru bancar. Suntem pregătiţi pentru bănci falimentate, mii de drame personale generate de rate neplătite, de tensiuni sociale şi mişcări ample de stradă? Cu siguranţă, nu. Iar toate aceste lucruri ar trebui dezbătute la cel mai înalt nivel cu seriozitate şi responsabilitate. Apoi comunicate în ample dezbateri pu­blice de cei care sunt plătiţi să facă asta. Prim-ministru, ministrul de Finanţe, ministrul Economiei. La noi sunt nişte muţi în funcţiile astea, iar majoritatea oamenilor n-au decât să se aştepte la ce e mai rău cu astfel de personaje la putere. În Germania, Franţa, Spania, Italia şi alte ţări sunt discuţii foarte detaliate, politicienii cu funcţii guvernamentale explică ce urmează, ce măsuri vor fi luate, cum să-şi calculeze fiecare om măcar ziua de mâine, nu peste un an. La noi, bezna balcanică a incompetenţei acoperă totul. E o mare orbecăială. Nu-ţi rămâne decât să te rogi la Dumnezeu să nu te lovească valul dur al noii crize.

În dezbaterea finală pentru alegerile prezidenţiale din 2009, Traian Băsescu i-a dat o replică hăhăită mult prea dominatului său adversar: "Domnu' Geoană, îl vedeţi dumnea­voastră pe Cocoş poştaş-şef? Hă hă hă". Bine că-l vedem acum pe Cocoş cadastrist-şef, un soi de controlor suprem al clădirilor şi terenurilor din România. Asta da lovitură a cunoscutului colecţionar imobiliar. Şi cât a căutat familia Cocoş în timpul guvernării (adulate de ei) Adrian Năstase un astfel de fraier... Abia acum l-au găsit.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/cocos-cadastrist-sef-591933.html
Mişcarea Populară e pregătită să primească toate ciurucurile

 
În mod paradoxal, deşi România e la pământ şi vremurile se înrăutăţesc, iar criza mondială a intrat într-un nouă fază, guvernanţii noştri sunt de o aroganţă insuportabilă - fără ei, scumpa noastră ţărişoară ar dispărea de pe hartă! România are deficit de 4,5 miliarde de euro numai cu cheltuielile sociale (deficitul la Sănătate e de alt 1 miliard de euro) şi fără Boc-PDL la putere, pensionarii şi-ar da duhul!
Ba chiar suntem avertizaţi că liderii USL s-ar face de râs la Uniunea Europeană, dacă ar fi la putere, n-ar fi de nimeni luaţi în seamă! În situaţia în care actuala guvernare a fost lăsată la uşa spaţiului Schengen, în condiţiile cele mai umilitoare cu putinţă. De ce, totuşi, sunt atât de năpăstuiţi cei din opoziţie? Fiindcă PDL sunt „populari" de frunte, iar cei din USL sunt... „populişti". Rizibil. De plâns. Am ajuns în toamna anului 2011, la jumătate de an distanţă de alegerile locale şi un an de cele parlamentare (şi s-a intrat în campanie electorală mascată), şi disperarea PDL nu mai cunoaşte limite, de fapt, bravează, cică toată lumea laudă România deoarece a luat pâinea de la gură românilor din iulie 2010 încoace să salveze statul (şi tot degeaba). România se încăpăţânează să nu se pună pe picioare, acum se dă vina iar pe criza mondială, care a ieşit la drumul mare. După ce acelaşi guvern Boc-Băsescu anunţa în vară că România nu mai poate fi afectată de criza mondială, că industria şi agricultura românească duduie, exporturile fac ravagii. Cu proştii puşi în funcţie e bine să nu te pui.
Nervozitatea, dacă te uiţi atent, în rândul guvernanţilor lui Boc-Băsescu creşte exponenţial, cu cât se apropie alegerile, deja sunt animale politice rănite devenite periculoase, au prea multe pe cap să mai facă faţă. În Parlament, actuala coaliţie majoritară bate pasul pe loc: va forţa comasarea alegerilor? UDMR (de care depinde această majoritate parlamentară) e de acord cu comasarea, nu însă şi cu sistemul de vot uninominal într-un singur tur. Vor scoate din pălărie cei de la PDL o ordonanţă de urgenţă prin care să excepteze UDMR de la votul acesta uninominal pur şi să o lase pe ea să profite de un vot compensat etnic, aşa cum s-a încercat la proiectul legii reorganizării regionale a României, când s-a făcut excepţie pentru judeţele Harghita şi Covasna (lăsate în actuala formaţie judeţeană)? Imposibil. Curios, nu se discută nici măcar de micşorarea pragului electoral, care, în eventualitatea împuţinării numărului de parlamentari la 300 şi ceva, devine de netrecut la 5 sută, cât e azi, pentru oricare alt partid decât USL (PSD şi PNL+PC-ACD) şi PDL. Anume nu e micşorată, să poată fi constituită Mişcarea Populară. Nu întâmplător guguştiucul Gigi Becali şi amărâtul lui de PNG vor să se urce în căruţa Mişcării Populare a Ioanei lui Băsescu - poate-poate aşa intră şi el în Parlament, în genunchi. Încep să regret că „ţin" cu echipa de fotbal Steaua Bucureşti din cauza machedonului ăsta fără coloană vertebrală (acum îi înţeleg mai bine pe suporteri de ce-l scuipă pe Jiji-politrucul). Vă daţi seama? Mişcarea Populară e pregătită să primească toate ciurucurile, de la partidele de doi bani la fundaţii ale partidelor şi la organizaţiile civice care fac frumos în faţa lui Băsescu. Pur şi simplu Mişcarea Populară parodiază modelul partidului prezidenţial francez (şi e curios că un Teodor Baconschi o dezavuează, grijuliu nevoie mare cu fundaţia lui creştin-democrată devotată trup şi suflet PDL, din exces de zel, după modelul ministrului Sebastian Lăzăroiu - probabil până ce va fi remaniat, punându-i-se în cârcă eşecul Schengen şi neatragerea banilor europeni). Încotro o va lua PRM? Întreb, de parcă ar conta. Liderul C.V. Tudor e dispărut în ceaţă, e ignorat total, decredibilizat cu metodă (şantajat prin justiţie; la fel, de altfel, ca Jiji Becali; de neconceput, azi sunt amândoi europarlamentari). De PNŢCD-Vasile Lupu nu vreau să-mi mai amintesc, n-are decât să fie înghiţit şi mestecat în burta Mişcării Populare, electoratul nu are motive de regret. În privinţa „ecologiştilor... verzi", să fim sobri, B1 TV (care-i susţine) are un segment minor de spectatori. Între timp, PER a scăpat de fuziunea cu Partidul Verde al lui Garcea-Mugur Mihăescu. PER (condus de un nimeni, Dănuţ Pop) se pare că vrea să-l aducă la strană pe Mircea Coşea, care a părăsit barca umflată a UNPR (unde era marginalizat; UNPR, de stânga, numai populară nu e). Acum PER (şi UNPR) e bun pentru Mişcarea Populară-MP. Cel mai tare PER s-a speriat când a aflat că PDL îşi schimbă culoarea în verde, acum s-a liniştit, Băsescu vrea PDL numai portocaliu... A mai rămas PPDD care ar putea face valuri singur, PPDD ia voturile PDL - ar face o prostie dacă s-ar înregimenta în MP.
Trist e că nici un partid nu se gândeşte să intre sub umbrela „socialiştilor" USL (socialiştii francezi au câştigat Senatul, apropo – ce zice Boc?). De ce PNŢCD-Ciorbea nu bate la uşa USL?

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/miscarea-populara-e-pregatita-sa-primeasca-toate-ciurucurile-159208/
Şeful SRI, despre cum se culeg informaţiile şi cum ajung la preşedinte

Scris de : P.C.R.    

‘Orice serviciu care se respectă are şi sursele deschise, deşi în trecut erau privite uşor aşa…’, a declarat directorul Serviciului Român de Informaţii, George Cristian Maior, marţi seara, la postul de televiziune B1, referindu-se la exploatarea bazelor de date deschise de pe internet.
George Maior a adăugat că acest departament are deja o istorie şi a evoluat de acum câţiva ani când a fost creat. ‘Sunt informaţii din sursă umană, din sursă tehnică şi din aceste surse deschise, sunt şi alte surse’, a arătat şeful SRI, care a adăugat este vorba despre exploatarea oricărei baze de date deschisă care există pe internet, inclusiv presa. ‘Presa noastră şi a lumii care ne vizează, ne interesează pe noi, dar şi ca, până la urmă, informare pe curente de idei, de dezbateri, deci reviste de specialitate. Noi monitorizăm de la revistele universităţilor americane, Harvard etc. pe diverse domenii, până la cele europene şi facem sinteze care sunt transmise unui beneficiar care poate e interesat de noi curente, noi dezbateri de idei.
(…) Sunt şi teme şi anumite publicaţii şi spaţii care ne interesează, spaţii geografice. Deci, este un fel de repartizare în funcţie de aceste criterii. Evident ne interesează nu atât – cum să vă spun – informaţia spectacol, ci informaţia utilă pentru securitatea naţională. Dincolo de ceea ce am spus, informaţia mai largă legată de anumite dezbateri care pot într-un fel sau altul interesa România şi personalităţi din România care conduc până la urmă statul şi e bine să fie informate’, a relevat directorul SRI.
Potrivit lui Maior, este vorba despre o anumită metodă de analiză în bazele de date deschise ‘de a căuta, a săpa pentru o anumită informaţie, dincolo de semantică, de discursul brut ca atare’. Ulterior, aceste informatii din surse deschise sunt coroborate cu celelalte informaţii şi se formează un tablou complet. Şeful SRI a precizat că orice informaţie este verificată trecând prin mai multe etape, transmite Agerpres.
Cel care decide dacă o informaţie trebuie transmisă şefului statului este directorul SRI, la care ajung toate informaţiile culese de serviciu. ‘Toate (informaţiile, n.r.) ajung la mine si eu decid transmiterea lor, poate uneori cer reverificarea, poate uneori cer completarea’, a spus Maior.
Directorul SRI exclude orice scurgere de informaţii, inclusiv în presă, din interiorul instituţiei pe care o conduce. ‘Nu cred că e o abordare profesională în momentul în care amesteci lucrurile pentru că şi pentru serviciu şi pentru persoana beneficiară, chiar dacă are o glorie de moment, să ştiţi că îl va costa în timp acest lucru (…) Îl va costa profesional şi uman acest lucru. Şi pentru un serviciu o asemenea pervertire, scurgeri de informaţii, este foarte gravă, pentru că îţi pierzi acea credibilitate de organizaţie secretă şi în interior şi în exterior’, a arătat George Cristian Maior.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/seful-sri-despre-cum-se-culeg-informatiile-si-cum-ajung-la-presedinte-52829.html

Poliţiştii, scoşi din schemă pentru manevre electorale

Sindicaliştii critică o decizie a CSAT prin care poliţiştii de la Ordine Publică şi Rutieră trec în subordinea primarilor
 


Acuzaţi că au instalat în fruntea şco­lilor directori portocalii, reprezentanţii puterii au pus ochii şi pe poliţişti pentru a le face jocurile la viitoarele alegeri. CSAT a dat luni undă verde Executivului să adopte „legislaţia necesară pentru transferul de responsabilităţi în domeniile ordinii publice şi circulaţiei rutiere de la Poliţia Naţională către Poliţia Locală, pentru a creşte astfel eficienţa acţiunilor de pe teren”. Tradus, poliştiştii de la „ordine publică” şi „rutieră” trec în ograda administraţiei locale şi vor fi la mâna primarilor. Acest lucru a fost semnalat ieri de sindicalişti, care au criticat dur hotărârea CSAT.
Preşedintele Sindicatului Naţio­nal al Poliţiştilor şi Personalului Contractual (SNPPC), Marian Gruia, a declarat pentru Jurnalul Naţional că decizia CSAT de a transfera competenţele poliţiştilor în subordinea primarilor nu este deloc întâmplătoare, ţinând cont că se apropie alegerile din 2012. „S-a spus că totul se face pentru eficientizarea activităţii în teren... Păi, au adus cumva argumente în ceea ce priveşte ineficienţa Poliţiei? Ce nu merge? De ce această mutare acum, pentru că lucrul ăsta puteau să-l facă mai demult ori au făcut-o exact acum pentru ca, până anul viitor, cei care se ocupă de ordine publică şi circulaţie să fie subordonaţi primarilor. E părerea mea personală, se apropie alegerile...
Am văzut de-a lungul timpului că nu de puţine ori Ministerul de Interne (MAI) a fost acuzat că a fost părtaş la vot şi tot aşa... Vă daţi seama ce o să se întâmple dacă se va trece în subordinea primăriilor? Se va executa exact ce spune primarul. În momentul în care se va întâmpla trecerea, ce spune primarul aia va face po­li­ţis­tul, pentru că, dacă nu se întâmplă aşa, îl va da afară a doua zi”, a spus Gruia. Ministerul Administraţiei şi Internelor nu vede însă că dracul e aşa de negru, nici că CSAT a deschis drumul unor manevre electorale. „Siguranţa şi ordinea publică şi circulaţia rutieră se vor transfera de la Poliţia Naţională către poliţiile locale în oraşele cu peste 20.000 de locuitori şi care sunt dispuse să preia activitatea respectivă, pentru că nu obligăm pe nimeni.
Nu este o obligaţie. Auto­ri­tăţile locale care doresc să preia astfel de competenţe le pot prelua îm­pre­ună cu tot personalul, infrastructura, bugete, cu tot ceea ce presupune chestiunea asta. Cine nu vrea nu vrea, eu n-am cum să-l oblig. Dacă nu vor să le preia vor rămâne la Poliţia Na­ţio­nală”, a declarat secretarul de stat în MAI, Mihai Capră, citat de Agerpres, precizând că, după avizul obligatoriu al CSAT, urmează să fie elaborate actele normative necesare pentru punerea în practică a transferului.
Până când trecerea poliţiştilor în subordinea primarilor va deveni lege, puterea s-a asigurat deja că-i va fi bine în secţiile de votare. Directori de şcoli au fost daţi afară pe bandă ru­lan­tă, fiind înlocuiţi cu alţii, numiţi pe criterii politice. Fenomenul a fost semnalat atât de politicienii Opo­zi­ţiei, cât şi de sindicaliştii din educaţie. Preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, acuza luna trecută PDL că se pregăteşte de alegeri în „spirit cazon” şi că acum numeşte „noi directori care să aibă sub control secţiile de votare”.
Preşedintele executiv al Federaţiei Sindicatelor din Învăţământ „Spiru Haret”, Marius Nistor, recunoaşte şi el că sistemul este „ultrapolitizat”, iar cazurile direc­torilor daţi afară care au ales calea justiţiei pentru a-şi face dreptate este mai mult decât elocvent. „Atâta vreme cât nu are loc o schimbare a mentalităţii politice, este clar că politizarea va continua în exces. Faptul că legea te obligă să alegi între funcţia de director şi o funcţie politică nu este deloc relevant. Important este cine te susţine pentru această funcţie. (...) Puterea are nevoie de simpli executanţi”, a declarat Nistor pentru Jurnalul Naţional.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/stiri/observator/politistii-scosi-din-schema-pentru-manevre-electorale-591825.html

luni, 26 septembrie 2011

Udrea deschide uşa pentru Becali, Vadim şi Diaconescu

Autor: Valentina Deleanu

Vicepreşedintele PDL, Elena Udrea, a declarat ieri că partidul va începe negocierile pentru formarea „Mişcării Populare“ inclusiv cu Gigi Becali, Corneliu Vadim Tudor şi Dan Diaconescu.
Conducerea PDL i-a mandatat ieri pe prim-vicepreşedinţii Sorin Frunzăverde şi Teodor Baconschi să înceapă negocierile pentru formarea „Mişcării Populare", au declarat pentru „Adevărul" surse democrat-liberale. Celor doi li se va alătura şi Valeriu Stoica, cel care a fost promotorul Alianţei PNL-PD, în 2003. Potrivit aceloraşi surse, o primă discuţie legată de paşii care vor fi urmaţi va avea loc duminică, la Vila Lac 1, la reuniunea informală a liderilor PDL fiind aşteptat şi preşedintele Traian Băsescu. De altfel, Frunzăverde a fost cel care a avansat luna decembrie ca termen pentru punerea în aplicare a acestui proiect politic de coagulare a mai multor formaţiuni în jurul PDL.
Elena Udrea a precizat pentru „Adevărul" că de la masa negocierilor nu sunt excluşi Gigi Becali (PNG), Corneliu Vadim Tudor (PRM) sau Dan Diaconescu (Partidul Poporului), problemele de imagine pe care le-ar putea crea asocierea cu aceştia nefiind un impediment, după cum a sugerat vicepreşedintele PDL. „Poţi să te aliezi cu oricine, important este ce iese, important este rezultatul. Dovadă şi USL, care a fost un eşec. Este mai puţin relevant sprijinul cui l-ai avut, dacă iei măsurile corecte", a declarat Udrea pentru „Adevărul", întrebată despre colaborarea cu cei trei.
Pactul PDL- PNG de la Capitală
Ministrul a precizat că, până în prezent, nu au existat discuţii între PDL şi cei trei, dar acestea urmează să fie demarate. În timp ce purtătorul de cuvânt al PDL, Sever Voinescu, şi europarlamentarul democrat-liberal Cristian Preda au calificat drept „inimaginabil" dialogul cu Gigi Becali, Udrea a spus că partidul a făcut echipă bună cu oamenii lui Becali în Consiliul General de la Capitală. Nici promisiunile electorale ale patronului OTV, care a spus că îi va da fiecărui român câte 20.000 de euro imediat după ce va câştiga alegerile, nu au descurajat-o pe Udrea, care a găsit o explicaţie.
„Aşa este Dan Diaconescu... mai spectaculos, ca televiziunea pe care o conduce! Mircea Geoană nu a promis şi el că dă 25.000 de euro?!", a comentat vicepreşedintele PDL, făcând referire la „proiectul" lui Geoană, lansat în campania electorală pentru parlamentare din 2008, de a le da românilor care se întorc acasă din străinătate şi se stabilesc în mediul rural 25.000 de euro pentru lansarea unei afaceri în agricultură.
Udrea a mai declarat că noul proiect politic ar trebui să fie pus în practică „cât mai repede" pentru a se imprima în conştiinţa electoratului până la alegeri, idee susţinută şi de prim-vicepreşedintele Sorin Frunzăverde, care a spus că alianţa ar trebui să fie gata în decembrie.  „Ar fi bine dacă ar fi lansată în decembrie, ar fi suficient timp până la alegeri, nici USL nu a avut nevoie de mai mult", a comentat Udrea, subliniind că proiectul va fi viabil în cazul în care nu va fi unul strict electoral, ci „îi va aduna sub o umbrelă pe toţi aceia care au demonstrat până acum şi care vor să se implice în modernizarea cu adevărat a statului". Referindu-se la posibile incompatibilităţi cu partenerii de dialog, vicepreşedintele democrat-liberal a mai spus că „acum nu mai este vremea doctrinelor, ci a soluţiilor". „Dovadă colaborarea pentru guvernare cu UNPR, care este de centru-stânga", a arătat vicepreşedintele democrat-liberal.
Ce spune garda veche
„Momentul acestei coagulări, despre care se vorbeşte intens tocmai acum, a trecut. Dar dacă e s-o facem totuşi, s-o facem cât mai repede, să nu mai stăm şi să analizăm atât", a declarat pentru „Adevărul" senatorul PDL Radu Berceanu. În opinia lui, noua conducere a partidului nu ar trebui să refuze din start nicio variantă de colaborare, nici chiar cu Becali, Vadim sau Diaconescu. „Sunt oameni care-i votează. Unele lucruri sunt greu de traversat, dar ele există în România şi iau voturi, să nu ne punem singuri bariere", a arătat Berceanu. „Eu nu trebuie să stau la masă cu ei, nu mai sunt în conducerea PDL, dar abia aştept s-o văd pe Monica Macovei la masă cu Diaconescu!", a adăugat el, amuzat.
"Aşa este Dan Diaconescu, mai spectaculos, ca televiziunea pe care o conduce! ''
Elena Udrea ministrul Dezvoltării  Regionale
"Eu nu trebuie să stau la masă cu Becali, Vadim sau Diaconescu, nu mai sunt în conducerea PDL, abia aştept s-o văd pe Monica Macovei la masă cu ei.''
Radu Berceanu senator PDL

Sursa:
http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Udrea_deschide_usa_pentru_Becali-Vadim_si_Diaconescu_0_561544453.html

CSAT. România îşi retrage jandarmii şi poliţiştii din Kosovo

Scris de : M.A.B.

CSAT a hotărât retragerea celor 178 de jandarmi şi poliţişti români, din Kosovo, anunţă Administraţia Prezidenţială.
Decizia a fost luată după ce Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a analizat Raportul privind prezenţa României cu jandarmi şi poliţişti în Kosovo. Retragerea se va face odată cu terminarea turului de serviciu, programată pentru luna decembrie, iar detaliile acţiunii de retragere vor fi stabilite în coordonare cu partenerii europeni.
Potrivit MAI, în provincia Kosovo se află în misiune 115 jandarmi şi 60 de poliţişti români. Detaşamentul de Misiuni Internaţionale al Jandarmeriei Române dislocat în această provincie execută misiuni şi se subordonează operaţional Uniunii Europene, în cadrul misiunii EULEX Kosovo. În cursul anului 2010, jandarmii români au participat la aproximativ 2.100 misiuni, în special de control al mulţimilor, operaţiuni speciale tip SWAT, securitate statică la obiective cu risc ridicat, escortarea personalului internaţional, protecţia apropiată, monitorizare şi patrulare în medii cu potenţial degenerativ în conflicte interetnice. Poliţiştii români prezenţi în teatrul de operaţii ajută, de asemenea, la îndeplinirea mandatului EULEX, aceştia fiind implicaţi în special, în misiuni de monitorizare şi îndrumare.
Pentru realizarea Raportului analizat în CSAT, în perioada 20 – 23 septembrie, secretarul de stat, şef al Departamentului Ordine şi Siguranţă Publică din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, chestor de poliţie Ioan Dascălu, a efectuat o vizită de lucru în teatrul de operaţiuni din Kosovo. Cu ocazia vizitei, secretarul de stat a avut o întrevedere de lucru cu şeful Misiunii Europene de Poliţie şi Justiţie (EULEX) în Kosovo, Xavier Bout de Marnhac, în cadrul căreia au fost abordate aspecte legate de activitatea contingentului român de poliţie şi jandarmi din provincie. Totodată, a fost făcută o evaluare a riscurilor de securitate privind participarea la misiunile de monitorizare şi îndrumare a poliţiştilor şi jandarmilor români din Kosovo, sens în care au fost vizitate „punctele fierbinţi” de desfăşurare a misiunilor membrilor contingentului român din Kosovo.
În cadrul întâlnirii au fost discutate şi aspecte legate de perspectiva prelungirii mandatului EULEX în Kosovo după iunie 2012. De asemenea, şeful Misiunii Europene de Poliţie şi Justiţie a subliniat profesionalismul poliţiştilor şi jandarmilor români aflaţi în misiune în provincia Kosovo, apreciind în mod deosebit contribuţia acestora la îndeplinirea mandatului EULEX în provincie. Secretarul de stat, chestor de poliţie Ioan Dascălu, a mai avut întâlniri cu Gabrielle Sbano, şeful Departamentului de Poliţie Executivă din cadrul EULEX şi Kean Steen Sroeder, reprezentantul Capacităţii de Planificare şi Conducere a Operaţiunilor Civile ale UE în Kosovo.


Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/csat-romania-isi-retrage-jandarmii-si-politistii-din-kosovo-52623.html
 Copiii de bogdaproste ai Europei

Autor: LUCIAN AVRAMESCU
„Noi avem destulă minte, dar nu-i bună toată!”, zice vecinul meu Dan, poliţist, citând un banc cu ardeleni, într-o conversaţie matinală relaxată cu alt vecin, nepoliţist. Îi aud din pridvorul casei bătrâneşti de la Sângeru, nimerită între primărie, în dreapta, poliţie, în stânga, şi peste drum, biserică. Comunitatea rurală îşi dezmorţeşte oasele încet, fără mişcări bruşte, după duminica de ieri. Culeg de cu zori frunzele moarte ale muşcatelor care se încăpăţânează să rămână abundente floral, chiar dacă toamna, atârnată în scripeţii ei stelari, nu pare a fi prielnică vietăţilor cu frunze.
Răspund unor saluturi şi intru şi eu în vorbă. Seceta, venită din fericire la isprăvirea ciclurilor vegetale ale multor culturi agricole, seacă totuşi viaţa subţiată a firului de iarbă, iar în câmp a pus la păstrare bietul bob de grâu care ar fi trebuit să germineze. Vă dăm o veste bună, anunţă vesele crainicele buletinelor meteorologice, vremea va fi în continuare caniculară! Bună pentru cine? Foa­me­tea ne mănâncă! – anunţă nea Drăcea din Tisa, sat aparţinător. Îl ştiu de când eram copil. E mic, zvelt, hâtru. Timpul lunecă peste el fără să-l nimerească. Circula vorba că are câte o iubită în fiecare sat şi sunt multe sate pe valea Cricovului Sărat. Le-o mai avea şi acum? Sunt sigur că a trecut suta de ani. Râd.
Cum să te mănânce seceta? Vorba mâncare n-are ce căuta lângă secetă! Are, mă contrazice omul. Intrăm, eu din balcon, într-un halat tras peste pijama, el din şosea, într-o conversaţie filosofico-aiuristică din care nici eu, nici el nu mai înţelegem nimic. Nea Ion Drăcea are timp. A avut mereu. Aşteaptă nesosita maşină cu pâine şi el e mereu nevorbit. Eu trebuie să mă trag în odaie şi să scriu, să comentez. Ce să comentez? Amicul meu, das­că­lul de şcoală, cu care mai despicam în pa­tru politica, nu mai dă pe la mine. Ne-am certat de când cu telefonul pri­mit de Băsescu, în direct, la şcoala de instruire estivală a pedeleilor ti­neri. Eu am opinat că acel telefon e aranjat. Până şi acel telefon e fals, e un joc ticălos de imagine.
Poate a pus un aghiotant să-l sune! Ce, nu ştia Ioana că tătâne-său e în direct pe toate televiziunile şi se apuca aşa, tam-nisam, să-l deranjeze? Face parte din recuzita teatrului ieftin cu care ne aiureşte preşedintele. Un teatru ieftin care ne costă scump. Profesorul, care-l toacă pe Băsescu mai abitir ca mine, mi-a zis că exagerez. Preşedintele vorbea relaxat şi ţârrr, ţârrr telefonul pe care l-a extras din bu­zunar cu sforţări, nedibaci, ca un şo­fer de basculantă. Hă, hă, hă, era fie-mea! – a anunţat el naţiunea.
Cu câ­teva zile înainte, fiica cea mare, brusc intrată în politică, înscria Miş­ca­rea populară (n-am zis Miş­carea le­gionară, cu toată tentaţia zgân­dărită de rime şi sonorităţi!) ca nu­me politic pentru manevre previzi­bile. Ce-o apucase pe notăriţă? O fă­cea de ca­pul ei? Trebuia confirmată o legătură cu ăl bătrân. Şi mişcarea a fost reali­za­tă simplu, dibaci, într-o acţiune po­li­tică intens mediatizată. În tăr­tă­cu­ţele noastre trebuia cimentată le­gă­tura tată-fiică în acele zile în care se năş­tea noua mare prostire. Uite mă, e şi el om, răspunde la telefonul pe care-l ţine în buzunar. Ba­be­le de la te­le­vizor s-au emoţionat ca la plânsul cu boala lui Stolojan.
De altfel, după această pregătire (fiica era în toate zi­a­rele acelor zile), preşedintele nu s-a mai sfiit să-şi asume ma­ne­vra care va revopsi toate gorilele care au sfâr­tecat gologanul public în toţi aceşti ani şi ni le va prezenta, hermi­ne virgi­na­le, la următoarele alegeri. Pre­şe­dintele nu se mai  sfieşte să spu­nă că vrea toată puterea, am spus eu. O are! – a urlat dascălul. O are, dar îi tre­bu­ie şi mâine, şi poimâine, şi până în vecii vecilor, amin! Poate s-o ob­ţi­nă? Are şanse dacă rămânem proşti. Aici, pe tema prostiei, ne-am certat vâr­tos. Cântărind la rece, după pleca­rea amicului, am ajuns la concluzia că ne certasem susţinând de fapt acelaşi lucru. E albă, strigă unul. Ba e albă, îl aco­peră sonor celălalt. Şi ui­te aşa ajung unii la bătaie. N-a fost ca­zul, dar am rămas bosumflaţi. Ori­cum am rămas la convingerea că toa­tă puterea „populară”, cea care vine de la popor, a lui Băsescu este nutrită de gesturile mici, aproape nebăgate în sea­mă, gândite hoţ şi plasate cu talent.
Ce se întâmplă în lume în timp ce noi ne chinuim să ne reconfirmăm călăii? Vine recesiunea care-i venită, vine criza care n-a plecat niciodată, statele mari fac strategii pentru ca omul de rând, care-şi cumpăra maşină mică dintr-un singur salariu să nu fie afectat prea tare şi să şi-o cumpere dintr-un salariu şi jumătate. Balaurul de la orizont al foametei mondiale nu schimbă cu nimic politicile de la Bucureşti. Bani căcălău, împrumutaţi sau neîmprumutaţi, pentru mafia de la putere, aceleaşi personaje care vor intra în malaxorul vopsitoriei de partid. Ce oferă prostimii? Degetul mare petrecut printre arătător şi mijlociu. Strategii de salvare a naţiunii? Care naţiune? Mai avem de vândut subsolul aurifer al Apusenilor. O vrea Băsescu. Pentru asta ne îndeamnă să bem chiar apă cu cianuri. Cu cianură nu încercase nimeni până acum. Nu-i e frică de pedeapsă preşedintelui pentru o nouă mârşăvie faţă de poporul lui? Nu. Vânzând, cum zic filele unui dosar penal, flota României şi nepăţind nimic, de ce s-ar teme acum? Cam asta-i situaţia cotelor apelor pe Dâmboviţa. Lumea fierbe. Fierbem şi noi. În must, în sărăcie şi, mai abitir ca oricând, în ciorba minţii noastre care-i multă, dar nu-i bună toată.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/copiii-de-bogdaproste-ai-europei-591663.html
 Scutul antirachetă din România, o ameninţare pentru Serbia

Elementele scutului american antirachetă amplasate în România ar putea reprezenta o ameninţare pentru Serbia, aceasta riscând să suporte pagube colaterale în cazul unui eventual atac cu rachetă, susţine profesorul Slobodan Misovici, citat de B92, în pagina electronică.
" Trăim într-o perioadă în care are loc un nou Război Rece. Sunt numeroase motive pentru a instala un scut antirachetă la graniţele Rusiei şi cel mai important dintre ele este pentru a demonstra puterea militară şi economică a Statelor Unite şi a ţărilor NATO tuturor celor din comunitatea internaţională. O consecinţă strategică a scutului antirachetă este impunerea necesităţii ca Rusia să construiască un nou scut antirachetă care costă mult, cu scopul de a o secătui economic. Al doilea motiv important este polarizarea internă a populaţiei din Rusia", a declarat profesorul Slobodan Misovici de la facultatea de Studii de Securitate pentru cotidianul Vecernje novosti.
"Amplasarea unui scut antirachetă la mai puţin de 200 de kilometri de Serbia are un efect negativ asupra securităţii şi creşte vulnerabilitatea ţării noastre", a explicat profesorul.
"Acest lucru se întâmplă pentru că sistemul nostru antirachetă este învechit. Amplasarea unui scut antirachetă este o provocare pentru toate ţările din Europa de Sud-Est şi din Balcani, deoarece necesită cheltuieli mai mari pentru menţinerea securităţii la un nivel necesar. Acesta va genera probabil costuri adiţionale şi presiuni asupra ţării noastre din cauza aderării la NATO şi asupra sistemului european colectiv de apărare şi securitate", a subliniat el.
Misovici crede că scutul antirachetă din România va obliga Serbia să facă o alegere dificilă şi anume să decidă să nu investească în apărare şi să îşi reducă astfel securitatea sau să îşi sporească cheltuielile.
"NATO nu va efectua presiuni asupra Serbiei pentru a adera oficial după amplasarea scutului antirachetă în România", a declarat el, adăugând că scopul scutului antirachetă este să exercite presiune pshilogică şi economică asupra Rusiei, nu să declanşeze un război nuclear.
"Totuşi, cel care are puterea are o mare problemă deoarece este tentat permanent să o folosească. În cazul unui conflict la scară mare, Serbia ar putea să devină uşor o victimă colaterală nu numai din cauza scutului antirachetă din România, ci şi din cauza bazelor americane din Kosovo. Un pericol mult mai mare pentru tot sud-estul Europei îl reprezintă posibilitatea ca centrala nucleară de la Kozlodui să fie atacată", a declarat profesorul.

Sursa:
http://www.mediafax.ro/externe/scutul-antiracheta-din-romania-o-amenintare-pentru-serbia-8800717/

duminică, 25 septembrie 2011

Eu nu pun umărul la aşa ceva!

„Încă nu sunt maturizat politic.” îi răspundeam, invariabil, colonelului Albu, secretarul Comitetului de partid din Şcoala militară de ofiţeri activi „Nicolae Bălcescu”, ori de câte ori acesta mă întreba dacă am făcut cerere pentru intarea în partid. Până într-o zi când, mai grav ca de obicei, mi-a zis: „Tot nu te-ai maturizat politic, consătene? (Nu eram consăteni, eram doar născuţi în acelaşi judeţ!). Vezi că, mâine, poimâine, termini şi anul trei şi repartiţia bate la uşă!” Treaba asta cu repartiţia care „bate la uşă” m-a cam pus pe gânduri. Era un fel de „Bate şaua, să priceapă iapa!”. Şi eu am priceput. A doua zi, dimineaţa, cum am deschis ochii, am simţit că eram maturizat... politic şi am făcut cerere să intru în partid, pentru a întări rândurile acestuia. Dacă nu m-aş fi „maturizat”, n-aş fi pupat eu garnizoana Brăila, locul de naştere al „consăteanului” meu şi reşedinţa judeţului în care mă născusem şi în care locuiau părinţii mei. A contat, desigur, şi media de absolvire, şi faptul că eram căsătorit, dar cel mai mult a contat... maturitatea mea politică.
Acum, după mai bine de 37 de ani de la... maturizarea mea politică, am fost pus într-o situaţie dacă nu similară, cel puţin hilară. „Nu vrei să pui umărul, să schimbăm şi noi ceva în Sectorul 5?”, m-a întrebat, mai deunăzi, unul dintre foştii colegi cu care am lucrat nişte ani buni în aceeaşi structură, înainte de trecerea în rezevă. Cum să nu pun umărul, chiar dacă, într-un nefericit accident de maşină pe care l-am avut, în urmă cu vreo 15 ani, clavicula dreaptă mi-a fost făcută ţăndări? „De acord, doar trăiesc aici de vreo 30 de ani? Ce trebuie să fac pentru asta?”, l-am întrebat eu pe colegul care, din două în două minute, îşi verifica ceasul, semn că era tare grăbit. „Păi, să vii alături de noi şi e suficient. Mulţi dinte foştii colegi, dacă ar şti că eşti cu noi, ni s-ar alătura sigur.”, mi-a răspuns acesta. „Doar atât?”, m-am întrebat eu în gând, apoi am continuat cu voce tare „Şi aceşti colegi care ni s-ar alătura ce ar trebui să facă?” S-a uitat întrebător în jur şi, după o scurtă pauză, mi-a răspuns: „Deocamdată, să ne ajute să repartizăm ajutoare celor săraci din sector. Am avut vreo două astfel de acţiuni până acum, dar n-avem forţe suficiente. Sunt prea mulţi oameni necăjiţi în sector şi e păcat să nu-i atragem de partea noastră, pentru alegeri. S-au înscris în partid şi X, şi Y, şi Z, şi...”
Pe X şi Y îi cunosc. Am lucrat cu ei o perioadă. Au urcat repede treptele ierarhiei militare, aş putea spune că şi câte două deodată, până la gradul de colonel. Apoi s-au oprit. Nu că ar fi vrut ei. Odată cu schimbarea regimului, au fost schimbaţi şi şefii lor şi nu prea a mai avut cine-i susţine. Pe Z nu-l cunosc. Şi nici pe icşii, igrecii şi zeţii pe care mi i-a înşirat fostul coleg, proaspăt înscrişi în partidul care are ca principal obiectiv "ajutorarea" sărmanilor din sectorul meu. Probabil că şi aceşti icşi, igreci şi zeţi se simt frustraţi că nu au ajuns generali, cum, sigur, se simt X şi Y, foştii mei colegi. Şi atunci au sărit... să pună umărul, în speranţa că şeful partidului pentru care sunt „trup şi suflet” le va pune şi lor pe umăr mult râvnita stea de general. N-au decât! Au ajuns unii generali, din caporali! De ce nu ar ajunge şi ei, care sunt colonei cu state vechi?
„Regret, colega, dar nu pot să pun umărul. Sunt destul de maturizat politic pentru aşa ceva...”, am conchis eu, aruncându-i colegului meu o privire semnificativă... peste umăr.

Colonel (r.) Ilie Bâtcă

sâmbătă, 24 septembrie 2011

Alina Gorghiu - întâlnire cu cadrele militare în rezervă şi în retragere

Bucureşti, 22 septembrie 2011

În atenţia rezerviştilor militari din sectorul 5

Stimată doamnă
Stimate domn,
Vă invit alături de colegii mei din comisiile pentru apărare şi siguranţă naţională, la o întâlnire de lucru pentru îmbunătaţirea şi crearea unui cadru legislativ coerent, dedicat dumneavoastră.
Vă propunem ca subiecte de discuţie: statutul de rezervist, drepturile pe care le aveţi la finalul unei cariere al cărei succes a fost dublat de greutăţi, privaţiuni, riscuri şi sacrificii, precum şi obligaţiile pe care le are statul român faţă de dumneavoastră.
Vă aştept cu propuneri concrete, pe care să le promovez mai departe, sub forma unor iniţiative legislative, cu idei şi sugestii, atât în privinţa vieţii de rezervist militar, cât şi în ceea ce priveşte problemele pe care le întâmpinaţi în sectorul în care locuiţi.
Întâlnirea, la care au confirmat participarea fostul ministru al Apărării, Teodor Meleşcanu, Preşedinte al Comisiei senatoriale pentru Apărare, Vicepreşedintele Comisiei pentru Apărare din Camera Deputaţilor, George Scutaru şi Preşedintele Comisiei pentru Apărare a PNL, Corneliu Dobriţoiu, va avea loc la Palatul Parlamenului, sala Grupului PNL, ora 16:00. Accesul se va face dinspre Parcul Izvor pe la intrarea S1, începând cu ora 15:00.
Persoanele care doresc să participle sunt rugate să confirme prezenţa până la data de 30 Septembrie 2011 la următoarele date de contact:
  • Alexandra Bogdan– 0729806313; bogdanalexandra@yahoo.com

Vă mulţumesc şi vă aştept cu drag!
Deputat Alina Gorghiu,
Secretar al Comisiei Juridice, de Disciplina si Imunitati
Preşedinte al Comisiei Juridice PNL
Telefon : 0722.587.667,
Adresă e-mail : deputat@alinagorghiu.ro
Adresă blog : www.alinagorghiu.ro

Din ciclul ROMÂNIA PITumOREASCĂ văzută de STOPS

Amenajarea facilităţii militare de la Deveselu va costa 400 de milioane de dolari

 Costurile pentru amenajarea facilităţii de la Deveselu sunt de aproximativ 400 de milioane de dolari, a precizat, vineri, secretarul de stat Bogdan Aurescu, menţionând că în jur de 40 de milioane de dolari, reprezentând costuri anuale, vor fi suportate exclusiv de SUA.
Întrebat în legătură cu sumele concrete care vor fi cheltuite pentru amenajarea facitiăţii militare de la Deveselu, Aurescu a făcut referire la declaraţia dată de generalul american Patrick O'Riley în această localitate, în luna mai.
"Despre costuri am mai vorbit. Sunt estimate la aproximativ 400 de milioane de dolari - amenajarea facilităţii", a spus Aurescu.
El a adăugat că "în jur de 40 de milioane de dolari, costuri anuale" vor fi suportate exclusiv de SUA.
De asemenea, un interceptor va costa circa 10 milioane de dolari, sumă suportată de asemenea de partea americană. La Deveselu vor fi, potrivit lui Aurescu, trei silozuri a câte opt interceptoare fiecare.
"Dacă facem un raport costuri-beneficii, fără îndoială că aceste costuri pe care şi România le suportă sunt extrem de bine răsplătite prin gradul de securitate", a concluzionat secretarul de stat.
El s-a referit la faptul că România va suporta plata taxelor locale pentru proprietatea asupra terenului sau alte proprietăţi imobiliare de la Deveselu.
"SUA sunt responsabile pentru costul interceptorilor, transportului, construirii, întreţinerii elementelor din facilitate, pentru serviciile solicitate - primite şi furnizate. România este, la rândul său, responsabilă pentru acele elemente de infrastructură - clădiri, servicii - pe care le foloseşte exclusiv sau în mod principal în cadrul bazei", a declarat Aurescu în prezentarea conţinutului Acordului privind scutul.
El a spus că "România plăteşte taxele locale referitoare la proprietatea asupra terenului sau alte proprietăţi imobiliare", lucru "firesc pentru că România este proprietar".
Aurescu a subliniat că acordul prevede că "pentru orice alte elemente de infrastructură pe care părţile le folosesc în comun şi care vor fi construite, amenajate, modernizate în legătură cu baza sau facilitatea", costurile vor fi suportate în comun, proporţional cu gradul de utilizare.
De asemenea, Aurescu a mai spus că "SUA şi România cad de acord cu privire la acele costuri care trebuie suportate în comun".
"Deci România nu va suporta cheltuieli pentru lucrări sau servicii pe care nu le consideră utile sau pe care nu le-a aprobat în prealabil", a explicat el.

Sursa:
http://www.mediafax.ro/politic/amenajarea-facilitatii-militare-de-la-deveselu-va-costa-400-de-milioane-de-dolari-8791290
Îi va salva astroturfingul?
de DAN CRISTIAN TURTURICA
Gestul preşedintelui Băsescu de a-şi ruga fiica să înscrie marca "Mişcarea Populară" la Oficiul de stat pentru invenţii şi mărci echivalează cu recunoşterea unui eşec.
Este un semn de singurătate, dezamăgire şi lipsă de speranţă. În clipa în care preşedintele unei ţări încredinţează celui mai apropiat membru al familiei misiunea de a face primul pas legal pentru constituirea unei noi mişcări politice înseamnă că nivelul de încredere în instituţiile de partid, în oamenii pe care s-a bazat până acum pentru a-şi atinge obiectivele precum şi în cei alături de care ar putea lucra pentru viitorul proiect se apropie de zero.
Prin definiţie, o mişcare politică "populară" autentică nu poate fi altceva decât un efort de echipă, o construcţie participativă, fundamentată pe o comuniune de interese şi valori împărtăşite de un număr larg de cetăţeni, dispuşi să lucreze împreună. Un concept diametral opus celui care a caracterizat până acum mandatul prezidenţial, croit "la comandă", pe măsura unei personalităţi dominante, autoritare, care deşi animată de cele mai bune intenţii, şi-a fixat priorităţile şi căile de acţiune bazându-se aproape exclusiv pe propriul instinct. Şi care acum pare să ia forma unui individualism şi mai accentuat.
Chiar şi posibilitatea ca demersul preşedintelui să fi fost unul pur formal, de a securiza o marcă pentru a preîntâmpina confiscarea ei de către adversarii politici, indică acelaşi lucru. Cel puţin decoamdată, pentru materializarea proiectului "Mişcarea Populară" Traian Băsescu se bazează pe un singur om. Pe el însuşi.
Preşedintele a ajuns în acest punct mort din cauza slăbiciunilor activiştilor de vârf din PDL, a inabilităţii puţinilor intelectuali care îi stau alături, dar mai ales din vina sa.
Varianta ideală pentru liderul de facto al PDL ar fi fost ca partidul să îl asculte. Să îmbrăţişeze strategia aparent sinucigaşă indicată de el şi să înceapă o reformă autentică a statului, să reducă drastic numărul de bugetari şi cheltuielile publice, să renunţe la numirile clientelare şi să promoveze oameni competenţi care ar ajuta instituţiile şi companiile să se reformeze şi să se dezvolte, să renunţe la a mai fura statul, să se despartă de toţi cei corupţi, să preia şi să pună în practică fără jumătăţi de măsură cel mai agresiv discurs justiţiar cu putinţă.
În urma acestor măsuri, partidul ar fi pierdut o parte din votanţi, supăraţi de scăderea veniturilor, i-ar fi păstrat pe cei ce ar fi înţeles că este un rău necesar şi ar fi câştigat unii noi, mulţumiţi că în sfârşit în România a apărut un partid care pune deasupra propriilor interese pe cel naţional. Trăgând linia: şi dacă PDL ar fi înregistrat totuşi scăderi în sondaje ele ar fi fost minore şi ar fi păstrat prima şansă în alegerile din 2012.
A avut într-adevăr Traian Băsescu astfel de aşteptări de la PDL? Dacă punem cap la cap toate declaraţiile sale publice din ultimul an, reiese că da. Au fost ele realiste? Nu. Nici măcar Traian Băsescu nu ar fi ajuns preşedinte printr-un scenariu idealist precum cel de mai sus.
Şi el a avut nevoie de mişculaţiile maşinăriei de partid care, cel puţin în zona rurală a obţinut şi continuă să obţină voturi (s-a văzut la alegerile test din Maramureş şi Neamţ) folosind metode care nu au nici o legătură cu noul mod de a face politică pe care îl sugerează preşedintele. Aşadar, speranţa că şi-ar putea convinge colegii să îşi facă in-corpore transplant de ADN de la un donator model care în realitate există poate doar în câteva ţări scandinave şi nici acolo din abundenţă, a fost complet nerealistă. În teorie.
În realitate, nu a avut niciodată asemenea speranţe. Traduse în limbajul frust şi pragmatic pe care Traian Băsescu îl stăpâneşte foarte bine, îndemnurile şi dojenele sale la adresa liderilor PDL ar suna cam aşa: băgaţi mâna pîna la ceas, nu până la cot, promovaţi în partid şi administraţie oameni care pot face cu adevărat treabă şi ajutaţi acest stat să respire şi să traverseze cu bine criza, pentru că altfel ne scufundăm cu toţii. Primele două nu au fost ascultate mai deloc, a treia, cu chiu cu vai, a fost pusă în oarecare măsură în aplicare.
Au fost realiste chiar şi aceste aşteptări? Nu. Oamenii nu se pot schimba peste noapte şi cu atât mai puţin unii care habar nu au de ce ar trebui să se schimbe. De ce ar vrea Pinalti să se schimbe? Nu este el un om de succes? Nu are bani? Nu aduce voturi? Nu este respectat în comunitatea sa şi în partid? A, s-ar putea ca partidul său să piardă alegerile anul viitor, e adevărat. Dar de ce ar fi asta o tragedie? Poate chiar nu ar fi rău să urmeze patru ani de vacanţă, timp în care şi-ar putea digera în voie agoniseala. Singurul risc de luat în seamă ar fi ca noua putere să asmută asupra lui procurorii. Însă ca un om care a văzut multe la viaţa lui ştie că în România puşcăria este ultimul lucru de care trebuie să te temi. Iar dacă mai ai şi cu ce să plăteşti pentru a scăpa de disconfortul unor declaraţii periodice şi televizate la parchet, atunci chiar că e o prostie cât casa să nu dormi noaptea pentru că partidul tău nu va mai fi la putere.
Esenţa conflictului dintre Traian Băsescu şi eşalonul "Pinalti" din PDL vine din faptul că pentru preşedinte chiar contează dacă partidul său va câştiga sau va pierde alegerile. În primul rând pentru că îşi doreşte un loc în istorie. În ciuda stilului său contondent şi adesea neelegant, este unul dintre puţinii lideri politici autohtoni care reuşesc să se privească de deasupra, de la înălţimea judecăţii celor ce vor veni după noi. Şi chiar dacă nu a reuşit să schimbe suficient de mult până acum, îi pasă sincer de ceea ce va lăsa în urma sa.
Dacă PDL pierde alegerile de anul viitor, misiunea sa se va fi încheiat înainte de termen. Se va trezi blocat în mijlocul mării pe un vas a cărui cârmă nu o va mai controla, la mare distanţă de portul în care ar fi trebuit să-l ducă. Nu va muri de nefericire, dar nici nu va mai putea spune vreodată că şi-a îndeplinit misiunea.
Iar alegerile nu mai pot fi câştigate de un partid care plăteşte cu vârf şi îndesat preţul măsurilor de austeritate pe care le-a luat (în ochii maselor) şi pe care nu le-a luat (în ochii clasei de mijloc) şi care, în plus, a demonstrat că este aproape la fel de alergic la justiţie şi profesionalism administrativ ca şi predecesoarele sale.
Blocajul în care se află preşedintele are însă cauze mai profunde decât eşecul său în a-i convinge liderii PDL să încerce un salt pe celălalt mal al prăpastiei. Şi dacă i-ar fi reuşit acest exerciţiu de hipnoză în masă, nu ar fi putut opri influenţa mecanismelor prin care partidul îşi exercită şi păstrează puterea. Încrengătura de interdependenţe dintre politicieni şi clienţii puterii, fie ei funcţionari publici, fie firme abonate la contracte cu statul este cea care domină cu adevărat acţiunea politică şi economică.
Orice impuls venit de la centru care contrazice logica funcţionării reţelelor de influenţă este în bună măsură anihilat sau măcar pervertit astfel încât să blocheze reforma şi să prezerve stratus-quo-ul. Degeaba îi impui unui baron local să nu mai dea şpagă primarilor din zona lui, dacă nu găseşti o metodă să-i dezveţi şi pe aceştia să accepte, iar pe săteni să nu mai voteze după cât de grea e sacoşa cu însemnele partidului. Nu mai dă baronul PDL-ist, nu-i nimic, o să dea cel PSD-ist. Mai puţin, că sunt în opoziţie, dar mai bine decât nimic.
Să convingi câţiva zeci de politicieni să te urmeze pe un drum care îi sperie de moarte mai e cum mai e, dar să îţi reuşească aceeaşi operaţiune cu câteva mii, este deja altă poveste. Pentru asta e nevoie de timp şi de mult mai mulţi oameni care să te susţină. Şi mai ales de un alt tip de oameni, care să aibe o minimă dorinţă de a schimba ceva.
Toate acestea au jucat un rol în nevoia de a pune pe roate "Mişcarea populară". Şi dorinţa lui Traian Băsescu de a-şi duce până la capăt mandatul şi de a lăsa o urmă pozitivă vizibilă după cei 10 ani de preşedenţie. Şi certitudinea faptului că PDL nu are oameni suficient de puternici pentru a impune o reinventare a partidului şi că în lipsa ei vor pierde alegerile indiferent câtă pomană electorală aruncă în piaţă. Şi nevoia de a oferi o alternativă alegătorilor care încă speră la o schimbare majoră în societate. Şi conştientizarea realităţii că partidul singur oricum nu ar reuşi să determine o astfel de schimbare, nici dacă ar fi dispus să încerce şi că pentru această misiune este nevoie de o forţă mult mai largă, impulsionată de idealişti.
Planul s-a năruit însă nu din lipsă de idealişti, ci de iluzionişti.
De ce nu mai vor românii de dreapta să voteze PDL-ul? Pentru că în afara adoptării unor măsuri de austeritate - şi acelea la insistenţele preşedintelui Băsescu, performanţa sa economică şi administrativă este slabă, pentru că a preluat modelul de guvernare clientelară patentat de PSD şi pentru că nu are nici o apetenţă pentru a promova politici justiţiare nici în societate, nici în interiorul partidului.
Logic ar fi ca toţi oamenii de dreapta care nu se regăsesc în sferturile de măsuri ale guvernului Boc şi ale PDL-ului şi care doresc să se implice să se reunească în asociaţii, grupări, ONG-uri şi orice altă formă de organizare şi să propună politici şi acţiuni alternative la cele ale puterii. Să devină o forţă civică de opoziţie care să ofere cetăţenilor contrapropuneri în toate domeniile care ne dor (şi care nu ne dor?) de la sănătate la lupta anticorupţie, de la educaţie la absorbţia fondurilor europene. Şi să mobilizeze cetăţenii astfel încât toate aceste propuneri să nu fie ignorate de autorităţi. Prin trimiterea de scrisori către persoanele cu funcţii de răspundere, strângerea de semnături, pichetarea unor instituţii, organizarea de marşuri şi proteste.
De ce nu vedem deja astfel de iniţiative? Pentru că în afară de câteva organizaţii care de obicei se limitează la publicarea unor rapoarte şi a unor comentatori activi pe internet, nu există cu adevărat o forţă civică, după cum a fost Alianţa Civică, de exemplu, la începutul anilor 90. Nu avem o mişcare populară neafiliată vreunui partid care să funcţioneze deja ca şi contrapondere la inacţiunea sau greşelile puterii. Şi atunci de unde să se nască Mişcarea Populară?
Diverse variante de răspunsuri ne-au fost picurate în ultima vreme, extrem de aluziv, de câţiva miniştri ai guvernului Boc, ce păreau unşi cu nobila îndatorire de a transforma acest proiect în realitate. Toate neconvingătoare, pentru că, atunci când se punea întrebarea care sunt, concret, organizaţiile care se vor coagula în ceea ce se preconiza a fi nucleul Mişcării Populare, se făcea linişte. Lista miniştrilor conţinea în mod cert doar două nume, cel al unei fundaţii şi cel al unui site de bloguri şi comentarii. Atât. Demiterea lui Sebastian Lăzăroiu a închis definitiv această etapă a şaradei.
O Mişcare Populară autentică nu poate fi înfiinţată. Ca să aibă un viitor, să devină o forţă care să conteze, ea trebuie să se nască. Orice proiect "grass-root", înfiinţat "la firul ierbii", evoluează de jos în sus, dintr-o problemă a cetăţenilor pe care cei mai responsabili şi dinamici dintre ei încearcă să o rezolve pledându-şi cauza în faţa autorităţilor. Nici autorităţile şi nici politicienii nu nasc organizaţii "grass-root". Iar atunci când încearcă, produsul muncii lor se numeşte "astroturfing" - o tactică de manipulare menită să dea impresia de mişcare civică unui demers pur politic. Ăsta a fost marele plan al lui Lăzăroiu? O să aflăm în scurt timp.
Impasul lui Traian Băsescu stă într-un truism. Politica se joacă pe voturi. Atât timp cât baronii PDL reuşesc, prin metodele binecunoscute, să furnizeze un procent relativ constant de voturi partidului, sfidând rezultatele sondajelor politice care le prezic înfrângerea la scor, nimeni, nici măcar preşedintele, nu îi va putea clinti. Nici chiar perspectiva unui dosar la DNA nu îi mai convinge să accepte măsuri care le slăbesc autoritatea în partid sau în judeţele pe care le controlează. Ba din contră, îi îndârjesc şi mai tare. Îi fac să se opună şi mai abitir oricărei idei de reformă. Iar apropierea alegerilor le consolidează şi mai mult poziţia.
Fără nici un dubiu, Traian Băsescu ar prefera ca PDL să fie condus astăzi de oameni ca Monica Macovei, Cristian Preda sau Teodor Baconschi. Cu asemenea parteneri politici şansele sale de a duce până la capăt câteva dintre proiectele care ar schimba ireversibil ţara ar creşte considerabil. Întrebarea fundamentală este: ar putea aduce ei măcar la fel de multe voturi câte aduc baronii? Un PDL condus de ei ar reuşi să se păstreze pe poziţia pe care o ocupă acum şi care i-ar oferi pârghiile de putere necesare impunerii oricărei schimbări? Este foarte posibil să nu aflăm niciodată răspunsul la această întrebare. Pentru că numărul membrilor PDL care i-ar susţine pe cei trei pentru a prelua frâiele partidului este infim. Iar o mare parte din vină o poartă chiar preşedintele.
Nu poţi să schimbi o organizaţie din interior dacă nu dispui de o masă critică de oameni care să-şi dorească şi care să lupte pentru această schimbare. Cum atingi însă masa critică? În nici un caz din senin. Doar printr-o strategie eficientă de resurse umane. Iar liderul organizaţiei este cel care răspunde în ultimă instanţă de succesul sau eşecul ei.
Dacă profilul celor trei este cel pe care preşedintele îl consideră potrivit pentru a conduce PDL şi a-i fi partener, a delegat pe cineva să se ocupe activ de identificarea şi recrutarea a cât mai mulţi lideri care să corespundă acestui profil? Cel mai probabil, nu. Dar să se asigure că primesc un sprijin consistent pentru ca organizaţia să nu îi respingă? Acelaşi răspuns. Altfel nu se explică de ce, după 10 ani în care a decis sau măcar a agreat cele mai importante decizii luate de PD şi PDL, numărul celor în care vede viitorul partidului este atât de mic.
Blocat într-un punct mort, în care a rămas practic fără pârghii pentru a mai putea repoziţiona partidul, nu este de mirare că preşedintele se agaţă de speranţa că va reuşi să-l salveze de la înfrângere ataşându-i o cohortă de organizaţii semianonime. Rămâne de văzut cât de convingător vor reuşi să promită cetăţenilor tot ceea ce PDL nu reuşeşte să livreze, deşi are toată puterea în mână.

Sursa:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/ii-va-salva-astroturfingul-238719.html
REGELE CIOABĂ ȘI GÎGĂ DIN PDL
Ce ne facem dacă și regele Cioabă ne cere același lucru ? se întreba filosofic Ioan Oltean într-un acces de imaginație. Istoria cu “ dacă” este un deliciu pentru sfertodocți și tipi cu IQ scăzut. Ei se întreaba tot felul de lucruri imposibile pentru a trage cele mai fanteziste concluzii. Ce ne facem dacă lumina soarelui se stinge ? Asta pentru că tot nu suntem în spațiul Schengen ci doar în…spațiul cosmic. Secretarul general PDL spune nerozii dar nu își dă seama pentru că a lipsit de la școală la lecția asta. Habar nu are de istorie, de Constituție, nu are nici proprietatea termenilor. E un analfabet funcțional. Ar trebui trimis la o școală să facă exerciții de dictare și citire…Confundă bulibașele, împărații, voevozii țiganilor care se autointulează cum vor familiile lor cu o formă de guvernămînt, aici un regim monarhic. M-am gîndit întîi că  face pe prosstul. Sau că ține cu tot dinadinsul să fie spiritual. Că voia să fie citat de presă cu panseurile lui de Gîgă. Să se audă la Cotroceni că e în ton cu “his master’s voice” , adică a înțeles comandamentele prezidențiale. Acum ele cer să “ il tocăm pe rege! “
          Apoi am reținut doar ipoteza ignoranței acestui personaj palavragiu, blasfemator și incoerent. Dintre toți purtătorii de geantă și șlefuitorii de clanțe de la Cotroceni, Oltean este imitatorul cel mai grosier al Șefului cel mare. Nici nu apucă acesta să povestească un banc, că Oltean rîde chiar mai repede decît purtătorul de cuvînt. Dacă nu era Băsscu, bietul Oltean răminea un amploiat cît un fir de praf prin provincie. Așa, ciugulindu-i din palmă, uite ce mare a ajuns! Cît două fire de praf. Fără mare efort, repetînd papagalicește vorbele cîrmaciului național. Oltean vorbește de fapt ca să se bage în seamă. PDL ar trebui să scape de el repede dacă nu vrea să se facă de rîs și să ajungă într-o pubelă de gunoi. Istoria are nenumărate. Era gata-gata sa ingroape partidul neînscriindu-l la timp. Noroc că justiția e aservită, că vedeama acum PDL dizolvat. Totul pe mîna lui Oltean. Îl  văd pe acest cap de locuitor la anul în opoziție. Neales în județul lui, rămas pe dinafară. Ce vis urît ! Va privi Casa Poporului numai la televizor. Așa se întîmplă cînd Gîgă vorbește ca să nu tacă. 

Sursa:
http://www.stelian-tanase.ro/graffiti/regele-cioaba-si-giga-din-pdl/