sâmbătă, 31 decembrie 2011





Sorcova,
vesela,
să trăiţi,
să-mbătrâniţi
să nu mai fiţi umiliţi,
pensia să v-o primiţi
şi întreagă, şi la vreme,
să nu mai aveţi probleme,
căci, în anul ce-a trecut,
probleme mari v-au făcut
dragii noştri guvernanţi,
care-s nişte figuranţi,
mulţi veniţi de pe la Cluj,
toţi dresaţi să facă sluj,
să se gudure, când vor
să primească un oscior
de la cel ce-i ţine-n lesă
şi-i lasă să joace-n piesă,
nişte simpli saltimbanci
care dorm toţi în bocanci.
Să-i lăsăm în ale lor
şi în anul viitor
s-avem parte de bucate,
de noroc şi sănătate,
casa să ne fie casă,
masă să ne fie masă,
de nepoţi să ne-ngrijim,
bucuroşi mereu să fim
să avem în pungă bani,
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!

Ilie Bâtcă



Biroul operativ al Filialei Sector 5 urează tuturor membrilor de sindicat şi familiilor acestora un An Nou fericit, plin de împliniri şi multă sănătate, noroc şi fericire, alături de cei dragi!

La mulţi ani, multă sănătate şi bucurii, tuturor celor care poartă numele celui între sfinţi părintelui nostru Vasile cel Mare, precum şi derivate ale acestuia!

vineri, 30 decembrie 2011


Pluguşorul poliţiştilor

Aho, aho, dragi caschetari,
inspectori şi comisari,
voi, agenţi aflaţi prin secţii
sau „plantaţi” în intersecţii,
şefi de post, având ghereta,
drept sediu, şi bicicleta,
ca mijloc de deplasare,
când sunteţi în patrulare,
lângă noi veniţi, cu toţii,
să se îngrozească hoţii,
văzând că nu a rămas
ţara asta de pripas,
cum ar vrea conducătorii,
mai precis, neguţătorii
ce au scos-o la mezat,
în mod sistematizat.
Cei care o mai aveţi,
puneţi sirena, băieţi,
decibelii să huiască
peste glia strămoşească,
să se ştie-n România
că vă faceţi datoria
şi vă luptaţi cu hoţia!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă


Pluguşorul portocaliu

Aho, aho, alegători,
roată, lângă urători,
să urcăm în Dealul Spirii,
unde să dăm glas „iubirii
nesfârşite” ce-o purtăm
celor pe care-i votăm
o dată la patru ani
şi-i ţinem pe-ai noştri bani,
ca în sânul lui Avraam,
însă ei, măcar un dram,
nu-nţeleg să returneze
din multele noastre speze.
Roată mare, urătorii,
şi, cu toţi alegătorii,
pocniţi bicele cu foc
şi trageţi brazda în loc!
Hăi, hăi...

Mânaţi, măi, pentru Roberta,
fostă miss, astăzi experta
care, oricând, demonstrează
că, umblând ca o fofează,
scoate voturi din joben
sau, mă rog, din abdomen
exact de cât e nevoie,
dar le scoate zor-nevoie,
de zice şi-un psihiatru
că doi e egal cu patru.
Până frauda-i probată,
legea-i gata aprobată,
bună pentru promulgare
şi de pus în aplicare,
chiar dacă Băsescu ştie
că e vorba de hoţie,
căci hoarda portocalie
a furat din greu la vot,
durând-o de lege-n cot.
Veniţi, feţii mei, cu plugul,
c-am prins-o cu vicleşugul,
însa ea-i basma curată!
Ia mai trageţi, măi, o roată!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă

joi, 29 decembrie 2011


Pluguşorul 2012

Aho, aho, copii şi fraţi,
mame, şi bunici, şi taţi,
trebile vi le lăsaţi
şi în jur vă adunaţi,
c-am venit cu pluguşorul,
să strângem, roată, poporul,
să fim toţi un singur glas,
că atât ne-a mai rămas,
să ne facem auziţi,
la necaz, să fim uniţi,
să nu mai fim umiliţi
de tâmplarii parveniţi
şi de foştii bişniţari
mai mari peste marinari,
de unii doctori în drept
ce n-au scris niciun precept,
de codane din Pleşcoi,
azi, consoarte de ciocoi,
de foste fotomodele,
de unele beizadele,
în politică intrate
tot pe căi întortocheate,
şi de unii generali
care-au comandat doar ţali!
Să facem, din urătură,
moţiune de cenzură,
pe care s-o denumim
Ori învingem, ori murim!”,
împotriva celor care,
aflaţi azi la guvernare,
sunt doar puşi pe jecmăneală,
fără să dea socoteală
nimănui pentru ce fac.
Furând, după bunul plac,
îşi strâng averi, îmbuibaţii,
pentru multe generaţii,
în timp ce ţara îndură
necazuri, peste măsură.
Pocniţi bicele, feciori,
poate îi ia cu fiori
pe toţi profitorii care
trebuie puşi la... răcoare!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă

miercuri, 28 decembrie 2011


Pluguşorul medicilor

Aho, aho, dragi asistenţi,
medici primari, rezidenţi,
infirmieri şi surori,
roată, lângă urători,
doar cei din gărzi să rămână
şi să aibă la-ndemână
măcar strictul necesar
cerut într-un dispensar,
căci alte dotări de soi
nu prea se găsesc la noi!
Pregătiţi instrumentarul
de urat, că-i plin paharul
şi-i gata să dea pe-afară,
să cuprindă-ntreaga ţară!
Veniţi cu toţi mai aproape,
fără măşti şi stetoscoape,
fără seringi şi bandaje,
fără tuburi de sondaje,
fără acele banale
ace mici, chirurgicale,
chiar şi fără bisturie,
nelipsite-n chirurgie,
fără feşe şi branule,
fără niciun fel de scule
din domeniul sanitar,
că-s lipsă la inventar!
Dacă vrem, azi, să urăm,
trebuie să ne dotăm,
pe cont propriu, fiecare,
cu un bici cu şfichiul mare,
să nu uităm de talanga
pentru făcut „langa-danga”,
să avem, unul din trei,
un şirag de clopoţei,
pentru întregul alai,
să ne dotăm c-un buhai
şi, dacă avem şi plugul,
vom trata şi beteşugul
celor de la guvernare,
beteşug care nu doare,
căruia, precum se ştie,
românii îi zic PROSTIE.
Fiind gata cu dotarea,
haideţi să pornim urarea
şi să-ntoarcem plugu-n loc,
să ne fie cu noroc!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă

marți, 27 decembrie 2011


Pluguşorul dascălilor

Aho, aho, dragi profesori,
pedagogi, instituori,
voi, dascăli din ţara toată,
lângă mine veniţi, roată,
şi mai lăsaţi catalogul,
cât rostesc eu monologul
lângă strămoşescul plug
cu doi juncani puşi la jug,
să tragem cu toţii brazda
până la minstru, gazda
care ne aşteaptă-n prag
cu al său „areopag”,
mare făcător de legi
pentru noi, foştii colegi
care-am avut îndrăzneala
să iubim, din suflet, şcoala
şi ne facem meseria
chiar dacă-i mică simbria,
şi-avem elevi instruiţi,
nu, cum zic unii, tâmpiţi.
Mulţi elevi, peste decenii,
vor ajunge nişte genii,
poate unul fără minte
va ajunge preşedinte
şi câţiva vor face blatul,
ca să-şi deie doctoratul,
dar aşa-i, de la-nceputuri,
şcoala mai dă şi rebuturi.
Pentru foştii chiulangii,
ajunşi astăzi narangii,
ia mai mânaţi, măi, copii!
Hăi, hăi...

Ilie Bâtcă

Citeşte continuarea pe:

duminică, 25 decembrie 2011

 Crăciunul, sărbătorit în întreaga lume

 Scris de L.M.

Tradiţiile de Crăciun sunt multe şi diferă de la o ţara la alta. Crăciunul este pentru creştinii din toată lumea ziua Naşterii Domnului, dar pentru alţii este o sărbătoare păgână care marchează solstiţiul de iarnă sau pur şi simplu o zi liberă.
Ierusalim şi Nazareth, două oraşe sfinte din Israel, sunt la originea acestei sărbători creştine, scrie Agerpres. Ierusalimul este unul din cele mai magice locuri din lume pentru sărbătorirea Crăciunului. Sunt multe locuri de pelerinaj în acest oraş sau în apropierea lui, ca de exemplu Poarta Damascului, Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Muntele Sion, Muntele Măslinilor.
Nazareth, leagănul creştinismului, este, potrivit tradiţiei, locul miracolului Bunei Vestiri aduse de Arhanghelul Gavriil Fecioarei Maria, şi al copilăriei lui Iisus Hristos. Aceste locuri sfinte sunt şi ele împodobite de Crăciun în aşteptarea vizitatorilor şi pelerinilor, păstrând o atmosferă sfântă şi solemnă.

Citeşte continuarea pe:
http://www.ziuaveche.ro/magazin-2/life/craciunul-sarbatorit-in-intreaga-lume-66456.html

vineri, 23 decembrie 2011


Mesaje de la militarii români din Afganistan VIDEO


 Scris de M.A.

Vedeţi mai jos mesaje video ale militarilor români din Afganistan cu ocazia Sărbătorii de Crăciun. Aceştia sunt militarii, în ordinea în care sunt prezentate mesajele video:
1.Caporal Ionuţ Daniel Coman


2.Plutonier adjutant Cristian Crăciun


3.Plutonier adjutant Marius Stoian


4.Plutonier major Iuliano Victor Constantin


5.Locotenent Bogdan Florin Bănică


6.Caporal Răzvan Ciocazan


7.Plutonier major Dorin Trifu


8.Sergent major Daniel Lupşor


9.Locotenent colonel Dorin Toma, comandantul Batalionului 495 Infanterie


10.Maistru militar clasa a II-a Marian Adetu, bucătar şef


11.Preot militar Adrian Morţoiu


12.Caporal Mihai Muşat




Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/mesaje-de-la-militarii-romani-din-afganistan-video-66390.html
Falimentul moral al lui Traian Băsescu
 
 
Traian Băsescu a minţit o ţară întreagă trecând, de facto, de partea Antenelor care l-au înjurat din 2005 până astăzi. Atacul său la adresa DNA este nedemn, nedrept şi complet nefondat. Este un atac direct la adresa luptei anticorupţie, singurul temei pentru care a fost îmbrăţişat de „opoziţia anticomunistă“ din 2004. Or, nici măcar Elena Udrea nu merită o asemenea trădare.
Halucinant interviul acordat de preşedintele Traian Băsescu miercuri seară la TVR! Tot suportul de care s-a bucurat, toate eforturile pe care jurnalişti de calitate impecabilă şi intelectuali de reputaţie la fel de impecabilă le-au făcut pentru a-i susţine preşedinţia au fost făcute de ruşine în momentul în care preşedintele a atacat DNA, distorsionând faptele.
Lăsăm deoparte că, atacând DNA, singura instituţie din zona Justiţiei pe care Comisia Europeană a apreciat-o vreodată în cei cinci ani de când întocmeşte rapoarte pe Mecanismul de Cooperare şi Verificare, Traian Băsescu cântă, dintr-o dată, pe aceeaşi coardă cu Adrian Năstase, Victor Ponta, Crin Antonescu, dar şi cu Antenele lui Dan Voiculescu sau Realitatea lui S.O. Vîntu. Lăsăm şi că gestul său reprezintă o demisie morală de necrezut.
Mai grav este că Traian Băsescu a minţit. În primul rând că performanţa DNA nu este de 4 la 4 în dosarele de mare corupţie, aşa cum a pretins preşedintele. Este mult mai bună, cu Mureşan, cu Dinel Staicu, cu Popescu de la Târgu Jiu, cu Virgil Pop, cu fostul prefect de Iaşi, Prisăcaru, sau cu fostul secretar de stat de la „revoluţionari", Cutean. Chiar şi cu Miki Şpagă şi Morega, deşi au primit „cu suspendare". Sau poate ceea ce l-a deranjat pe preşedinte a fost că domnii „generali" Bădălan şi Mihai Popescu au fost condamnaţi? O fi dragostea domniei sale pentru uniforme o explicaţie?
Nu contează. Ceea ce contează este că există dosare în pronunţare, precum „Mătuşa Tamara" sau „Trofeul Calităţii" în cazul Năstase, ori precum dosarul ICA în cazul Voiculescu. Cum crede Traian Băsescu că se vor comporta judecătorii dacă preşedintele ţării şterge pe jos cu procurorii DNA?
În al doilea rând, preşedintele a minţit când a afirmat că este nevoie de un „filtru" politic pentru trimiterea în judecată a politicienilor acuzaţi de corupţie. Este aiuritor cum preşedintele ţării apără, mai nou, „filtrul" politic exercitat de Parlament şi/sau de preşedinte după ce ani de zile a fost de acord că acesta nu trebuie să existe şi a trimis în judecată oameni exact în virtutea principiului că avizul Parlamentului/preşedintelui TREBUIE să fie unul STRICT FORMAL. Din acest punct de vedere, vedeţi declaraţia dată în ziarul nostru de preşedintele CSM, Horaţius Dumbravă, care consideră, pe bună dreptate, această declaraţie o imixtiune inacceptabilă a politicului în treburile Justiţiei.
În al treilea rand, preşedintele a minţit când a vorbit despre „răspunderea judiciară" a magistraţilor. Una este să discuţi despre răspundere disciplinară în cazul în care un procuror întocmeşte prost un dosar sau un judecător judecă prost pentru că nu ştie legea şi alta este să vorbeşti despre „răspunderea judiciară" a magistratului în cazul în care „strică reputaţia sau cariera politică" a vreunui cetăţean, fie el şi politician. Dacă un procuror este rău intenţionat şi face cu bună ştiinţă un dosar în mod defectuos ori dacă un judecător decide aiurea într-un caz în care legea este limpede, atunci el trebuie sancţionat LA FEL CA ORICE ALT CETĂŢEAN, eventual cu circumstanţe agravante pentru corupţie. Să vii să spui că magistraţii ar trebui să plătească - eventual penal - pentru că-i strică reputaţia şi/sau cariera unui politician - şi cui, unuia ca Morega! - este un abuz, o presiune inacceptabilă asupra sistemului de Justiţie. Şi este o minciună să pretinzi că Uniunea Europeană va accepta vreodată aşa ceva. Este ca şi cum ţi-ai asuma dintr-o dată minciunile lui Adrian Severin privind „corupţia anticorupţiei", repetate consecvent de întreaga armată de eurodeputaţi pesedişti, cu Pascu şi Creţu în frunte. Este dezonorant!
În sfârşit, în al patrulea rând, acuzaţia preşedintelui adusă unor procurori DNA ca ar fi "şantajat" un alt procuror este complet nefondată. Cei doi procurori se aflau în misiune, ştiau foarte bine că erau înregistraţi şi acţiunea lor nu avea în vedere nimic altceva decât să demaşte pe un alt procuror care era dispus să plătească o mită de 30.000 euro pentru a deveni procuror general la Procuratura Argeş. Traian Băsescu ştia foarte bine lucrul acesta când i-a acuzat pe cei doi de şantaj.
Ce l-a determinat pe Traian Băsescu să procedeze la această „răsturnare" în materie de anticorupţie şi să trădeze toate idealurile pe care le-a profesat cel puţin din 2004 încoace? Faptul că DNA i-a încolţit pe câţiva lideri PDL care păreau cruciali pentru strategia partidului de a câştiga alegerile în 2012, cum păreau cei de la Cluj, Braşov sau Timişoara? Arestarea lui Apostu&Co. ar fi trebuit, dimpotrivă, să-i ofere un prilej nesperat să facă presiuni asupra partidului de guvernământ pentru ca acesta să aplice cu rigurozitate criteriile de integritate ale Monicăi Macovei astfel încât PDL, partidul prezidenţial, să se cureţe de corupţi. Pe de altă parte, i-ar fi oferit un ascendent moral fără precedent în raport cu toate partidele pentru anul viitor. Nici Iliescu, nici Constantinescu n-au avut parte de acest lux.
Traian Băsescu pare să sacrifice şi bruma de reforme care s-au realizat până acum, inclusiv propria moştenire, pe altarul ideii stupide a Elenei Udrea că singura salvare a actualei puteri este alianţa dintre PDL şi „partidul-pătaţilor-şi-corupţilor-PSD-care-părăsesc-corabia-contra-şantaj", numit UNPR, şi în cazul acesta DNA şi independenţa Justiţiei încep să deranjeze. Ori, pur şi simplu, n-a crezut niciodată într-o Justiţie independentă şi ne-a „jucat" pe toţi? În cazul acesta, ar fi timpul să ne gândim, pentru a treia oară, la un nou început şi la o nouă formulă pentru dreapta românească. E trist, dar nu-i o tragedie iremediabilă.
Crăciun fericit!

Sursa:
http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/falimentul-moral-al-lui-traian-basescu-248447.html



Preşedintele Asociaţiei Magistraţilor, Mona Pivniceru:
Ajungem mai rău ca în perioada comunistă!


Cum puteţi comenta recentele atacuri la adresa judecătorilor?
Poate este cel mai grav regres în sistemul democraţiei constituţionale şi în sistemul judiciar. Statul român funcţionează pe baza principiului separării puterilor; executivă, judecătorească şi legislativă. Ministrul Justiţiei face parte din puterea executivă. Or, a da puteri acestuia în afara cadrului constituţional, a face din el titularul acţiunii disciplinare înseamnă că toată structura judiciară, toate hotărârile judecătoreşti sunt supuse controlului exercitat de ministrul de Justiţie. Poate nu este un control direct, dar se poate intruziona în orice hotărâre judecătorească irevocabilă şi să aprecieze dacă normele de drept au fost aplicate corect în cauză. Aceasta înseamnă că, spre exemplu, în litigiile în care au fost acordate drepturile salariale, ministrul poate să spună - nu, că aţi aplicat greşit norma de drept material, pentru că aceşti cetăţeni nu aveau dreptul să primească nimic. Se atacă norma judecătorească în afara căilor de atac prevăzute de lege de către nişte instanţe paralele. Asta se cheamă afectarea circuitului civil. Ministrul poate relua astfel ciclul judiciar în alte condiţii şi în alte căi de atac decât cele prevăzute de lege. Este un lucru extrem de grav! Practic se dublează inspecţia judiciară în toate prerogativele. Inspecţia nu mai are independenţă, devine executantul ministrului de Justiţie. El va decide dacă va clasa plângerile sau le va trimite în judecată. Este o gravă atingere adusă puterii judecătoreşti de către executiv.
Ce se va întâmpla în acest caz cu procesele care şi aşa se lungesc? Se poate ajunge la nişte hotărâri aplicate în conformitate cu interesul politic de moment?
Practic, garanţia accesului cetăţeanului la un tribunal independent este ştirbită prin această modalitate. Se creează un dezechilibru între dreptul cetăţeanului şi autoritatea publică cu care se judecă, pentru că ministrul face şi el parte din structura autorităţilor publice. De bună seamă că, de câte ori vor fi implicate organe ale statului în diferite procese, va exista tentaţia să-şi exercite această prerogativă atunci când cetăţeanul se judecă cu statul.
Mai avem exemple de acest gen în Europa?
Mai sunt câteva state în care constituţiile statelor respective dau anumite prerogative ministrului de Justiţie. Or, la noi, constituţia fiind recentă, este conform cerinţelor europene în domeniu. S-au eliminat acele reminiscenţe. Însă acum nu se poate să se încalce legea fundamentală a statului român printr-o ordonanţă de urgenţă.
Imaginaţi-vă paradoxul! În România, cu excepţia câtorva recursuri în interesul legii, practica judiciară va deveni neuniformă. Se poate ca peste o hotărâre irevocabilă să se indice o altă variantă de aplicare a legii.
Practic, vom avea un dublu cântar, în funcţie de interesele puterii?
Un triplu cântar! Este un regres fantastic al statului de drept.
Care este reacţia judecătorilor?
Reacţia a fost vehementă şi foarte fermă. Practic s-au convocat adunările generale ale tuturor judecătorilor din România şi toţi la unison au stabilit că acest lucru este neconstituţional, că avem de-a face cu o aservire prin lege a puterii judecătoreşti.
Cum se poate evita această ilegalitate?
În primul rând, proiectul de lege a fost respins la Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor şi a apărut apoi ca asumare de răspundere. Acelaşi proiect, având două cuvinte schimbate! Legea aceasta se înscrie într-un şir mai lung de interferenţe crase ale executivului şi cu legislativul şi cu puterea judiciară. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea multor texte. Practic, a rămas totul la mâna Curţii Constituţionale. Am sesizat şi preşedintele Comisiei Europene cu privire la regresele înregistrate în România, în toate aspectele vieţii democratice.
Se simte nevoia unei reacţii a societăţii civile?
Eu cred că, în iureşul ăsta general, societatea civilă are cu totul alte preocupări. Probabil mai apropiate de ritmul vieţii de zi cu zi şi se scapă din vedere chestiunea de bază a funcţionării statului de drept. Una este să ai un judecător independent şi alta este să ai un judecător care va lucra sub presiunea inspecţiei ministrului. Rezultatele unor procese de impact major vor deveni previzibile.
Ne apropiem de ceea ce însemna sistemul juridic comunist?
După părerea mea e mai rău ca atunci. Atunci, inspecţia nu era controlată de Ministerul Justiţiei. Cel puţin formal se conferea o anumită autonomie puterii judecătoreşti. Cu multă rezervă şi prudenţă era folosit termenul de independenţă. Dar uitaţi-vă la un text aici, care, pe cuvântul meu de onoare, zice-aşa: „Se va sancţiona disciplinar aplicarea dreptului material şi procesual penal cu rea credinţă sau din gravă neglijenţă". Se mai deschide practic o cale de atac. Dacă actul de judecată intră sub presiunea sancţiunii, înseamnă că s-a terminat cu actul de justiţie. A suprapune actul de justiţie cu răspunderea disciplinară înseamnă că orice judecător poate fi urmărit disclipinar pentru soluţiile date. România a fost condamnată la Curtea Europeană şi pentru vechiul recurs în anulare care era prevăzut de lege. Şi unde ajungem atunci?

Marcel Bărbătei

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ajungem-mai-rau-ca-in-perioada-comunista-167761/





Sondaj pe Bucureşti :
Elena Udrea - 5% la primărie, Băsescu - 8% apreciere


Institutul „Avangarde GSSC” a efectuat în perioada 5-15 decembrie un sondaj în Bucureşti privind intenţia de vot pentru alegerile locale şi parlamentare. Rezultatele sondajului confirmă dezastrul PDL, partid care este (încă) salvat doar de primarul sectorului 3, Liviu Negoiţă. 
Oprescu – Udrea : 95 – 5; Oprescu – Piedone 72 – 28
Actualul primar al Capitalei, Sorin Oprescu este dat favorit cert şi la alegerile din 2012. Pentru primăria generală, conform afirmaţiilor făcute de sociologul Marius Pieleanu (şeful Avangarde GSSC) joi seara la RomaniaTV au existat patru chestionare: în fiecare dintre ele lui Sorin Oprescu i-a fost opus câte un contracandidat. (Pieleanu a precizat că nu a fost luată în calcul o candidatură a lui Adriean Videanu, menţionând că numele acestuia a fost vehiculat ca posibil candidat după începerea cercetării în teren). În toate cele patru „meciuri” Oprescu învinge detaşat. Vă prezentăm scorurile înregistrate:  

  • Oprescu –  Elena Udrea: 95% - 5%
  • Oprescu – Mircea Geoană: 93% - 7%
  • Oprescu – Dan Diaconescu: 89% - 11%
  • Oprescu – Popescu Piedone: 72% - 28%
Legea PDL conservă primarii în funcţie 
Cinci dintre cei şase primari de sector în funcţie ar câştiga – conform sondajului – fără nicio problemă un nou mandat. Sigurul care ar avea probleme este primarul PDL al sectorului 6, Cristian Poteraş, chiar dacă şi acesta conduce în preferinţele electoratului. De menţionat că sondajul la primăriile de sector a mers pe candidaturi individuale la nivel de PNL şi PSD, deşi se ştie, în Bucureşti cele două partide vor candidat sub culorile USL. Iată „rezultatele” pentru cele şase sectoare: 

  • S 1: Andrei Chiliman (PNL) – 71%; Dan Tudorache (PSD) – 13%; Vasile Gherasim (PDL) – 8%
  • S 2: Neculai Onţanu (neoficial UNPR) – 71%; Cristian Popescu (PNL) – 17%, Georgian Pop (PSD) – 7%; Bogdan Diaconu (ex.PC) – 4%
  • S 3: Liviu Negoiţă (PDL) – 64%; Mircea Diaconu (PNL) – 19%; Robert Negoiţă (PSD) – 12%; Dumitru Pelican (PC) – 4%
  • S 4: Cristian Popescu Piedone (neoficial UNPR) – 86%; Mircea Diaconu (PNL) – 9%, alt candiat – 5%.
  • S 5: Marean Vanghelie (PSD) – 58%; Alina Gorghiu (PNL) – 30%; Sergiu Andon (PC) – 6%; Ştefan Pirpiliu (PDL) – 4%.
  • S 6: Cristian Poteraş (PDL) – 40%; Ştefan Florescu (PC) – 28%; Gabriel Mutu (PSD) – 17%; Rareş Mănescu (PNL) – 14%.
Cercetarea sociologică  privind bătălia pentru primăriile de sector se pare că a intenţionat în principal să reliefeze care este percepţia electoratului vis-a-vis de primarii în funcţie. Acest aspect reiese din faptul că relativ puţini dintre „chalangeri” din chestionare vor fi aruncaţi în alegerile propriu-zise de către partide. Liberalul Cristian Popescu este într-adevăr principala opţiune a PNL pentru sectorul 2, nu se ştie acum dacă şi a USL; În sectoarele 3, 4 şi 5 este foarte puţin probabil ca la alegeri să-i vedem pe buletine pe contracandidaţii care apar în sondaj, iar în sectorul 6, există o dispută încă nedecisă în USL, liberalii mizând pe Mănescu, iar conservatorii pe Florescu.
Mai este de menţionat că  opţiunile pentru Onţanu şi Piedone nu sunt date de simpatizanţi ai UNPR, partid încă extrem de modest cotat în preferinţele electoratului. Este propabil că „voturile primite” de Onţanu şi Piedone să vină din partea suporterilor proprii care la nivel de partide s-ar putea să voteze altfel. Râmâne de văzut ce influenţă vor avea migratorii politici de la UNPR care sunt primari în funcţie (situaţia este valabilă şi în restul ţării) să-şi determine votanţii proprii să voteze şi partidul condus de Gabriel Oprea, fostul „şef al mafiei personale” a lui Năstase. Reamintim, în documente, Onţanu apare ca membru PSD, iar Piedone ca membru PC. În realitate cei doi sunt demult înregimentaţi în UNPR.
Rezultatele sondajului confirmă  ceea ce susţin analiştii politici din momentul în care coaliţia aflată la guvernare a impus în Parlament legea alegerii primarilor într-un singur tur de scrutin: primarii în funcţie (la nivelul întregii ţări – n.a.) vor fi avantajaţi, cel puţin 90% dintre ei având şanse reale de a-şi conserva funcţia.  
64% dintre bucureşti merg pe mâna USL  
La alegeri, conform sondajului, 60% dintre repondeţi au declarat că se prezintă la urne. Dintre bucureştenii care vor vota, 64% ar acorda sufragiile lor în alegerile parlamentare pentru USL. Actualul principal partid de guvernământ, PDL, ar obţine 19%, iar pe locul 3 s-ar clasa PPDD cu 8%. Revine pe pragul electoral PRM – 5%, iar UNPR, surpriză pentru momentul actual, are 3%.  
Traian Băsescu 8% aprecieri pozitive 
Clasa politică, în totalitatea ei este foarte prost văzută de către bucureşteni, 87% susţinând că nu este mulţumită de ea şi doar 6% fiind mulţumită. Deloc surprinzător, cea mai proastă percepţie o are Traian Băsescu. 86% dintre repondenţi au declarat că au o părere proastă despre preşedintele României, 8% o părere bună iar 6%  ori nu au răspuns ori nu au ştiut ce să spună.
Iată aprecierile bucureştenilor referitoare la câţiva dintre actorii politici ai zilei: 

  1. Crin Antonescu (PNL): părere bună – 46%; părere proastă – 48%
  2. Mugur Isărescu: părere bună – 45%; părere proastă – 48%
  3. Victor Ponta (PSD): părere bună – 37%; părere proastă – 57%
  4. Teodor Meleşcanu (PNL): părere bună – 21%; părere proastă – 71%
  5. C.P.Tăriceanu (PNL): părere bună – 19%; părere proastă – 75%
  6. Mircea Geoană (indep.): părere bună – 19%; părere proastă – 76%
  7. Ion Iliescu (PSD): părere bună – 17%; părere proastă – 78%
  8. Dan Diaconescu : părere bună – 16%; părere proastă – 72%
  9. Adrian Năstase (PSD): părere bună – 16%; părere proastă – 78%
  10. Liviu Dragnea (PSD): părere bună – 15%; părere proastă – 57% (21% nu îl cunosc)
  11. Traian Băsescu: părere bună – 8%; părere proastă – 86%%



Lucian Gheorghiu


Sursa:
http://www.cotidianul.ro/elena-udrea-5-la-primarie-basescu-8-apreciere-167769/

Câte televiziuni de stat vrea România?




Insistenţa cu care bravii regimului Băsescu dau fuga la televizor pentru a mai picta niţel aberaţia guvernării mă distrează, dar mă şi sperie. Mă distrează pentru că discursul lor curge ca apa pe aripile gâştei. Mă distrează pentru că seamănă ca goana şoricelului pe pereţii borcanului de sticlă. Urcă până undeva şi se prăbuşeşte. Mă sperie pentru că viaţa noastră bate pasul pe loc. Ba se întoarce la metehne mai vechi. Televiziunea Română de azi aşa slugarnică în faţa regimului a mai fost la fel şi cu 10 ani în urmă, şi cu 20 şi cu 30. Aşa a fost de fapt de la începuturi şi va fi liberă cu adevărat, adică a tuturor românilor, abia când va reprezenta cu adevărat şi Puterea, şi Opoziţia. Acum ea este un soi de braţ ideologic al regimului pentru justificarea şi pentru acoperirea jafurilor şi abuzurilor. Şi un soi de plasă aruncată peste nemulţumirile populaţiei. Cele 6 canale de televiziune ale statului român sunt ca o trusă de machiaj la îndemâna Puterii. Mai fardează cu ea prin locurile prin care se întrevăd durerile şi nemulţumirile românilor!
De mai bine de doi ani încerc să atrag atenţia asupra cheltuielilor enorme ale statului în domeniul mediatic. La ce folosesc şase canale de televiziune (dacă n-or fi 7 sau 8) pentru România? Şi tot atâtea de radio? Asta într-o perioadă în care diversitatea mediatică a ţării noastre a atins cote de necrezut. Nu există oraş fără canal propriu de radio şi de televiziune. Ba ştiu de multe comune care au propriile emisiuni de televiziune. La ce ne mai trebuie atâtea canale? E un lux bugetar într-o vreme în care sărăcia muşcă din viaţa fiecăruia, inclusiv din bugetul public. Să fim patrioţi! Să ne păstrăm identitatea, să ne apărăm cultura, ar striga funcţionarii statului sleit de resurse. Un patriotism de doi lei, de oportunism ieftin încearcă să apere o gândire de tip anii '50-'60. Nu ar fi mai simplu ca un procent de muzică românească şi de emisiuni culturale să fie impus prin lege şi staţiilor private? Nu am putea proteja cultura română folosind mai deştept puţinii bani pe care îi poate suporta bugetul, iar nu hrănind o faună de impostori şi de sinecurişti?
Demersul meu se loveşte mereu de cinismul Puterii, care vrea multe oglinzi în care să-şi admire fudulia cretină şi neputincioasă. Culmea este că Opoziţia, în loc să protesteze, să se adreseze organismelor internaţionale, să facă un plan de bătaie pentru cunoaşterea acestui abuz, tace, înghite în sec şi aşteaptă să se răzbune. Adică ziua în care şi ea se va lăfăi pe 6-12 canale audio şi video.
Respect profesionalismul unor oameni cu experienţă din TVR. Nu am nici un soi de consideraţie pentru slugărnicia politică a celor mai mulţi. Şi nici pentru lipsa de simţ civic a celor care tac în TVR pe salarii odihnitoare. Când pensionarii pierd bani de pâine şi medicamente, iar profesioniştii din TVR se bucură să fie trompetiştii viitorului luminos (de altfel imposibil de întrevăzut) numai şi numai pentru o leafă mai bună, atunci de bună seamă că avem parte de o decădere în toată legea. De un abandon etic, de o înregimentare contra soldă, de o complicitate cu un regim corupt.
Subordonarea politică a Radioului şi a TVR e tot un semn de decădere a democraţiei din România. Amândouă instituţiile nu depăşesc condiţia de gazetă de perete a vaporului rătăcit pe valuri.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/cate-televiziuni-de-stat-vrea-romania-167760/

joi, 22 decembrie 2011


Jandarmi români din Afganistan, medaliaţi


Scris de:  M.A.

Membrii primului contingent de jandarmi români participanţi la misiunea de instruire NATO Training Mission din Afganistan au primit medalii, decoraţii şi embleme.
Pentru profesionalismul cu care şi-au desfăşurat activitatea în teatrul de operaţii, ministrul Administraţie şi Internelor i-a felicitat pe jandarmi, apreciind că aceşti „bravi eroi” au avut o contribuţie deosebită la afirmarea Jandarmeriei Române, Ministerului şi, implicit, a României în străinătate.
Comandantul contingentului de jandarmi care a participat la misiunea din Afganistan, locotenent colonel Sebastian Cucoş, a oferit ministrului Drapelul României, cu semnăturile celor 66 de jandarmi care au făcut parte din contingent, arborat în timpul misiunii din Afganistan.
În cadrul ceremoniei care a avut loc la sediul MAI, „pentru fapte deosebite care au contribuit la prestigiul României şi fapte de eroism săvârşite pe timpul îndeplinirii misiunilor cu rezultate meritorii în teatrul de operaţii din Afganistan”, 6 ofiţeri au fost recompensaţi cu „Emblema de Onoare a Jandarmeriei Române”. Cu prilejul acestui moment festiv, 21 de jandarmi au fost înaintaţi în gradul următor, înaintea expirării stagiului minim.
De asemenea, pentru modul exemplar în care au reprezentat Jandarmeria Română în teatrul de operaţii, 16 ofiţeri au primit emblema de merit „În slujba păcii” clasa a II-a, iar 41 de subofiţeri au primit distincţia de serviciu „Misiuni în străinătate”.
Începând cu luna mai 2011, 66 de jandarmi români au participat la misiunea de instruire NATO Training Mission a forţelor de ordine publică din Afganistan, aceştia având ca misiuni pregătirea poliţiştilor afgani pentru prevenirea şi aplanarea conflictelor, instruirea privind procedeele folosite pe timpul desfăşurării misiunilor de ordine publică şi utilizarea armamentului din dotare.
În prezent, alţi 66 de jandarmi reprezintă România în activităţile specifice desfăşurate în cadrul misiunii de instruire NATO Training Mission a forţelor de ordine publică din Afganistan.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/jandarmi-romani-din-afganistan-medaliati-66230.html

S-a dat drumul deciziilor de revizuire!...


Se vor contesta imediat, conform modelului existent pe pagina Departamentului juridic, atat temeiul juridic al pensiei cat si cuantumul (daca este cazul). Cei multumiti cu actualul cuantum trebuie sa stie ca daca pierd calitatea de militar in rezerva este posibil sa returneze maririle ca foloase necuvenite din drepturi de pensie, sa aiba, pe viitor, pensia afectata de scaderea punctului de pensie, sau sa se multumeasca cu suma de astazi care nu va mai valora nimic peste 2-3 ani, cand colegii lor care-si vor dobandi statutul prin justitie vor avea pensii de 6000-7000 de euro, aliniate la pensiile omologilor din NATO.
Cei aflati in procesele de anulare a deciziilor de revizuire, vor completa la inceputul lunii ianuarie si vor introduce ordonanta presedintiala (catre presedintele tribunalului) pentru ca pensia diminuata, prin revizuire, sa se plateasca in continuare la cuantumul existent in decembrie 2011, pana la solutionarea prin hotarare definitiva si irevocabila a dosarului.
Modelul de ordonanta va fi postat in prima saptamana a lunii ian. 2012 si va fi intocmit si in functie de motivarea ICCJ la RIL-ul din 12.12.2011.
Cei care nu au primit inca decizia de revizuire, dar urmeaza sa o primeasca, vor depune ordonanta presedintiala imediat dupa deschiderea procesului de revizuire. 
Atentie la data emiterii deciziei de revizuire - deocamdata toate vin cu data de maxim 12 decembrie a.c., data la care s-a judecat la ICCJ, RIL-ul. Parerea noastra este ca, sperau ca ICCJ sa aprobe solicitarea dnei Kovesi. Intrucat ICCJ ne-a dat dreptate noua, este posibil ca alte decizii ulterioare sa nu mai fie trimise, sau ca, in mod ticalos, sa fie emise in continuare decizii, toate fiind datate retroactiv 12 decembrie. La cat de "onesti" sunt, totul este posibil!...
PRESEDINTELE SCMD,
Col. (r) Mircea DOGARU
Vin colindătorii


miercuri, 21 decembrie 2011


Senatul României vrea soldaţi de 50 de ani

Scris de : M.A. 

Plenul camerei superioare a Parlamentului a aprobat, miercuri, propunerea legislativă potrivit căreia vârsta până la care soldaţii şi gradaţii voluntari pot efectua serviciul militar creşte de la 40 de ani la 50 de ani.
 Propunerea de lege, care a fost iniţiată de mai mulţi deputaţi, a fost aprobată de plenul Senatului cu 83 de voturi pentru, 11 voturi împotrivă şi două abţineri, transmite Agerpres.
‘În urma analizelor efectuate de conducerea Ministerului Apărării Naţionale şi a celorlalte structuri în care sunt angajaţi soldaţi şi gradaţi voluntari, s-a constat că această categorie de personal îşi poate desfăşura activitatea în cele mai bune condiţii până la vârsta de 50 de ani şi nu până la vârsta de 40 de ani, cum se prevăzuse iniţial. Analiza a avut în vedere şi problematica privind cheltuielile cu selecţia şi instruirea, precum şi necesitatea de a se beneficia de experienţa acumulată de aceştia în teatrele de operaţii, în condiţiile participării cu trupe pentru îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de partenerii din NATO’, se arată în raportul suplimentar al Comisiei de specialitate din Senat.
Legea are un caracter organic, iar Senatul a dezbătut-o în calitate de Cameră decizională. 

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/senatul-romaniei-vrea-soldati-de-50-de-ani-66098.html



Ţara se plânge de criză, iar generalul se piaptănă
Onţanu vrea telegondolă ca să vadă străzile neasfaltate din sector


Primăria sectorului 2 a plătit până acum 634.000 de lei (circa 150.000 de euro) unei firme care a prestat servicii de consultanţă pentru întocmirea planului urbanistic zonal aferent telegondolei ce va traversa lacurile din nordul Capitalei. În prezent proiectul a fost respins de arhitecţii pe motiv ca este unul comandat politic şi pentru că afectează spaţiile verzi, inclusiv monumentul naţional - parcul Herăstrău.
Potrivit primarului sectorului 2 Neculai Onţanu telegondola va avea o capacitate de transport de 3.000 de persoane pe oră, ceea ce echivalează cu capacitatea de transport a 30 de autobuze, asigurând decongestionarea traficului, fluxuri continue de transport cu viteza de circa 5 metri/secundă şi timp de aşteptare minim. Cu alte cuvinte după mintea lui Onţanu românii vor putea folosi telegondola pentru a ajunge la serviciu. E greu însă de crezut că biletul la telegondolă va costa cât unul de RATB. Dar ca să găseşti motive pentru construcţia telegondolei poţi să spui ce prostii vrei.
Cu mintea la telegondolă Neculai Onţanu a uitat de locuitorii din cartierul Plumbuita (Strada Ricinului, Plumbuita și Tămâioarei) unul cu condiții de viață ce nu fac cinste unui cartier dintr-o capitală europeană. Președintele Partidului Național Liberal filiala sector 2, Dan Cristian Popescu crede că Onţanu vrea telegondolă ca să vadă străzile neasfaltate din sector." Nu sunt împotriva proiectului cu telegondola, dar cred că este mult mai important să fie asfaltate toate străzile din sector. Sunt multe lucruri care pot fi făcute în beneficiul cetăţenilor, mi se pare absurd să arunci 20 de milioane de euro pe un proiect megaloman. Dar poate că Primarul sectorului 2 are orbul găinilor şi nu poate vedea străzile neasfaltate decât de sus" ne-a declarat Dan Cristian Popescu.
Proiectul pentru construcţia unei telegondole care să lege estul Capitalei, de la Cora Pantelimon cu nordul orasului, la Piata Presei Libere, a fost respins momentan de arhitecţii primăriei pe motiv că este unul comandat politic şi pentru că afectează spaţiile verzi, inclusiv monumentul naţional - parcul Herăstrău.
Comisia nu a luat încă decizia finală şi a cerut firmei de proiectare Kasol Grup să revină cu justificarea traseului turistic, înălţimea stâlpilor raportată la vizibilitate, studii istorice, studii de trafic, studii de fundamentare şi de reglementare a căilor de acces, astfel încât acestea să fie în strânsă legătură cu transportul public.
Proiectul, care costă 20 milioane euro, prevede ca telegondola să circule pe un traseu de 10 km şi să oprească în 5 staţii: Cora Pantelimon, Lacul Plumbuita, Barbu Văcărescu, bd. Aviatorilor, DN1 la Piaţa Presei.

Dan Zavaleanu
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ontanu-vrea-telegondola-ca-sa-vada-strazile-neasfaltate-din-sector-167682/

 

O şansă irosită

Revoluţia din Decembrie 1989 a generat un fenomen neaşteptat: toată lumea e nemulţumită de consecinţe
 
 
Istoria nu se judecă punând problema „dacă”, o luăm aşa cum e, o în­ţe­le­gem cum putem. Am constatat cu stu­poare, însă, că nimic nu a ieşit cum ne-am închipuit noi că ar fi trebuit să fie. (Rareori s-a întâmplat ca o eli­be­rare de un regim opresiv să stâr­nească atât de multe contestări care, uneori, sunt greu de explicat.) A fost lovitură de stat? Posibil. E o ipoteză de luat în calcul şi are de par­tea sa argumente solide (nu însă şi suficiente). Dar, dacă lucrurile au stat astfel, n-ar trebui să ignorăm un mic amănunt: a fost o lovitură de stat îm­potriva lui Ceauşescu, un perso­naj care transformase România în pro­prietatea sa personală (în treacăt fie spus, e visul multor politicieni postdecembrişti).
Exista altă cale de a-l da jos de la putere? Probabil că nu, dacă ne gân­dim că toată echipa conducătoare a Par­tidului Comunist a ales să meargă ală­turi de el până la capăt (acum, mulţi fruntaşi ai partidului filozo­fează, oftând despre ce a ajuns România).
Morţii din decembrie? Aici există partea de neiertat a istoriei postdecembriste. Nimeni nu a împiedicat regimurile care s-au perindat să încerce să afle adevărul. N-au vrut sau n-au putut. Totul s-a transformat în demagogie, morţii  din decembrie au devenit zgomotoase teme electorale. Atât şi nimic mai mult. fii e posibil ca lucrurile să rămână aşa, mai ales că, în asurzitoarea agitaţie politică, fiecare are adevărul său.
Din nefericire, însă, alta-i drama României. Ne-am eliberat de „ceva” (comunism, o societate ineficientă economic şi total refractară ideii de libertate) şi am creat o societate incapabilă de „a construi ceva”.
Ultimii 22 de ani din istoria Ro­mâ­niei reprezintă un amestec de furt organizat la nivel politic, haos produs de autorităţile statului, demagogie şi cinism în discursul public. Niciun pic de coerenţă în actul de guvernare, nici măcar o idee privind modul în care am vrea să arate România.
Revoluţia din Decembrie 1989 a generat libertate, dar aceasta s-a transformat într-un concept abstract, care nu mai spune nimic nimănui. Poate că niciodată în istorie nu am avut şansele oferite  de întâmplările miraculoase din acele zile.
Nimeni nu anticipa, la începutul anilor ’90, că România va avea ase­menea derapaje. În 2011, România se în­fă­ţişează ca o ţară în care nu există nici o societate justă, nici un respect fa­ţă de drepturile individuale şi nici mă­car o fărâmă de dreptate socială.
Un capitalism sălbatic şi primitiv a invadat întreaga societate. Aşa cum discutăm, pătimaş şi ilar, dacă a fost sau nu revoluţie, tot aşa încercăm să descifrăm, nepricepuţi şi superficiali, variante de supravieţuire a României. Nu neapărat situaţia economică trage în jos societatea românească, ci incapacitatea celor care au trecut pe la putere de a-şi depăşi propria incompetenţă şi lăcomie.
Ca un blestem, fractura dintre guvernanţi şi guvernaţi se adânceşte pe zi ce trece şi rareori am întâlnit un asemenea dispreţ la adresa agendei cetăţeanului. Ruptura e atât de dramatică încât refacerea unei legături pare imposibilă.
Nu e chiar totul un eşec. Intrarea în NATO şi Uniunea Europeană sunt două performanţe ale României, în ultimii 22 de ani. Dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece. Corect ar fi să acceptăm că sunt, în primul rând, efectul unor conjuncturi favorabile. fii nimic mai mult.
Schimbările dramatice din decembrie ’89 n-au fost urmate şi de schimbările aşteptate de toată lumea. E nevoie de libertate, dar fără o bu­nă­sta­re rezonabilă, ea devine inefici­en­tă. La fel, fără echitate nicio socie­tate nu rezistă.
Revoluţia din ’89 a oferit Ro­mâ­ni­ei o şansă de a prinde un loc mai în fa­ţă, în istorie. Însă, din nou, n-a fost să fie. Altfel spus, eterna scuză ro­mâ­neas­că pentru a justifica eşecul.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/o-sansa-irosita-599749.htm

GENERALII DE ARMATĂ

- STUDIU DE CAZ -

Motivare

În ultima perioadă a circulat o listă cu 68 de generali de armată care ar fi fost avansaţi în perioada 1941-2011. Am verificat această listă şi am constatat că este incompletă. De fapt în această perioadă au fost avansaţi la gradul de general de armată (amirali şi chestori generali) un număr de 77 militari.

Am avut curiozitatea să verific biografiile acestor generali şi am descoperit cu uimire aspecte inedite ale carierelor acestora, care sunt în concordanţă cu cerinţele perioadei în care aceştia au activat şi au fost avansaţi în grad. Am hotărît să realizez şi să fac publică o sinteză a acestor problem sensibile. Sunt conştient că demersul meu va deranja, dar m-am ghidat după aforismul lui Nicolae Iorga ”Adevărul este ca apa rece, care face rău doar dinţilor stricaţi”. Sper că demersul meu onest va contribui cât de puţin la redarea prestigiului gradului de general.
Sinteza va cuprinde mai multe episoade:
- Episodul 1. Regatul României. Ultimii generali adevăraţi;
- Episodul 2 Perioada comunistă. Generalii cu "origine sănătoasă";
- Episodul 3 Perioada postrevoluţionară;
3.1 Generalii emanaţi;
3.2 Generalii de carton;


GENERALII DE ARMATĂ

Motto:”Ofiţerul trebuie să fie sclavul onoarei şi datoriei militare”
Gen. I.C.Brătianu
Episodul I . Regatul României.Ultimii generali adevăraţi.


La începerea acţiunilor militare împotriva URSS, la 26 iunie 1941, în Armata Română, la 585.930 militari, nu exista decît un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941). La aceiaşi dată comandantul armatei, Regele Mihai , deţinea gradul de mareşal (avansat la 10 mai 1941).Ulterior, la 21 august 1941 şi generalul Ion Antonescu va fi înaintat la gradul de mareşal.

Pe timpul campaniei din est la 18 iulie 1942 comandantul Armatei a III –a Petre Dumitrescu este avansat general de armată.

În toamna anului 1944, pe timpul campaniei împotriva Germaniei, la care Armata Română va participa cu efective de 336.334 militari, vor fi avansaţi generali de armată : Gheorghe Avramescu (comandantul Armatei a IV-A), Constantin Sănătescu(Prim- ministrul României), Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major) şi Vasile Atanasiu (Comandantul Armatei I-a).
Ulterior, după terminarea războiului, pînă la abolirea monarhiei, vor mai fi avansaţi –
-în gradul de general de armată - Lascăr Mihail, comandantul Armatei a IV-a (30 noiembrie 1946) şi Racoviţă Mihail, comandantul Armatei I-a (1 aprilie 1946)
- în gradul de amiral –Bărbuneanu Petre, subsecretar de stat al Marinei în cadrul Ministerului de Război (8 iunie 1945).
În concluzie în perioada 21iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Române pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată.
Toţi cei 9 generali de armată au fost decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazu” , cel mai înalt ordin militar românesc, care se acorda pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului.
Deasemenea toţi aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campanile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial.Biografiile acestora sunt impresionante, spre exemplificare o prezint doar pe cea a generalului de armată Petre Dumitrescu (vezi anexa nr. 1).
Primul grad de general a fost obţinut la vîrste cuprinse între 47-51 ani, după 27- 30 ani de carieră militară, pe parcursul cărora au comandat plutoane, companii, batalioane, regimente sau au fost încadraţi pe funcţii echivalente( vezi anexa nr.2) . Trei dintre ei au îndeplinit funcţii de ataşaţi militari astfel: Ion Antonescu ( 1922-1924 la Paris şi 1924-1926 la Londra); Constantin Sănătescu ( 1928-1930 la Londra) şi Petre Dumitrescu (1930-1935 la Paris şi Bruxelles)
Cei 9 generali de corp de armată au fost avansaţi la gradul de generali de armată la vîrste cuprinse între 57 şi 64 ani, după 36- 43 ani de carieră militară, după ce au comandat brigăzi, divizii, corpuri de armată şi armate. La data avansării toţi erau în activitate. Din cauza implicării în politică Ion Antonescu (devenit conducător al statului la 6 septembrie 1940) şi Constantin Sănătescu (numit prim - ministru la 23 august 1944) nu au comandat eşalonul armată.
Acuzaţi că au făcut parte din “camarila” regelui Carol al II- lea, generalul Gheorghe Mihail şi contraamiralul Bărbuneanu Petre, la 6 septembrie 1940, au fost trecuţi în rezervă, ei fiind reactivaţi imediat după 23 august 1944.
Singurul general care va primi două stele într-un singur an este Gheorghe Mihail, care imediat după 23 august 1944 este avansat general de corp de armată, probabil compensaţie pentru anii cît a fost trecut în rezervă şi pentru sprijinul dat la reuşita loviturii de stat, iar în noiembrie 1944 este avansat general de armată.
Generalul de divizie Mihail Lascăr la 22 noiembrie 1942, după o rezistenţă eroică la Cotu Donului, a fost luat prizonier în U.R.S.S. În perioada 22 niembrie 1942 - 12 aprilie 1945,a fost prizonier de război ]n lagărele Kranogor, Suzdal, Ivanov şi Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor.Contribuie la formarea Diviziei de voluntari “Horia, Cloșca și Crișan”, cu care se va reîntoarce în ţară în iulie 1945, fiind reîncadrat în armata română la 15 august 1945.
Toţi cei 9 generali de armată au fost percepuţi ca militari de o cinste şi corectitudine morală ireproşabile, după cariere în care au îndeplinit unele din cele mai importante funcţii în stat niciunul din ei neacumulînd averi considerabile. Exemplific doar cazul generalului de armată Constantin Sănătescu, care numit în funcţa de prim-ministru nu a vrut să primească decît solda de general, deşi leafa ce i s-ar fi cuvenit ar fi fost mult mai mare şi care, îndeplinind a doua funcţie în stat, mergea la cinematrograf cu tramvaiul, spre surprinderea bucureştenilor.
Soarta unora dintre aceşti generali, reprezentînd elita armatei române, va fi tragică.
Generalulu de armată Gheorghe Avramescu va fi asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.
Mareşalul Ion Antonescu, arestat la 23 august 1944, va fi judecat şi condamnat la moarte după un simulacru de proces, rămas în istorie sub denumirea de ”Procesul marii trădări naţionale”. Va fi executat la 1 iunie 1946 în curtea penitenciarului Jilava.
Generalul de armată Mihail Racoviţă, după ce acăzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, va fi arestat la 2 iunie 1950 şi condamnat” la muncă silnică pe viaţă pentru crime de război”. Va muri în penitenciarul Sighet la 28 iunie 1954.
Generalul de armată Gheorghe Mihail, va fi arestat la 20 ianuarie 1948, fiind condamnat la 12 ani “ detenţie riguroasă pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Va fi deţinut în penitenciarele Piteşti,Ocnele Mari,Sighet şi Jilava. Va fi eliberat înainte de termen la 10 octombrie 1957.
Generalul de armată Petre Dumitrescu,a fost acuzat imediat după 23 august 1944, alături de alţi generali, “pentru anumite deficienţe morale din care cauză armata a suferit pierderi dezastruoase”. La 15 mai 1946 va fi acuzat, alături de generalii Mociulschi şi Nicolae Dăscălescu,de” săvîrşirea unor crime de război” dar va fost achitat, datorita lipsei de consistenta a probelor.
Toate aceste drame s-au petrecut, din ordinul ocupanţilor sovietici, în cadrul operaţiunii de distrugere a corpului de elită al Armatei Române. Din păcate acţiunea sovieticilor a fost uşurată şi de o serie de militari români, care s-au adaptat din mers la noile condiţii politice. Printre ei, la loc de frunte se vor situa şi doi generali de armată.
Generalul de armată Mihail Racoviţă, în calitate de ministru de Război, în primul guvern instalat după 23 august 1944, va cere cercetarea generalilor Ilie Şteflea, Petre Dumitrescu, Ion Arbore şi va semna primele ordine de arestare a generalilor români. După doar trei ani, va fi arestat conform aceloraşi reguli stabilite cu acceptul său, nemaifiind util noilor conducători.
Generalul de armată Mihail Lascăr va fi mai norocos. Pe timpul alegerilor din anul 1946 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuid din plin la fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Pentru acest merit va fi numit ministru al Apărării Naţionale. Şi-a implicat inclusiv soţia în acţiunea de politizare a armatei, aceasta, Maria General de Armată Mihail Lascăr, fiind aleasă “democratic” preşedinta Asociaţiei Soţiilor Militarilor Activi, controlată de partidul communist.
Aceşti militari - 1 mareşal, 7 generali de armată şi 1 amiral - reprezintă probabil ultimii generali adevăraţi ai Armatei Române. Cu ei se încheie tragic o perioadă glorioasă din istoria armatei române.
 Mai jos, de la stanga la dreapta: Mareşal Ion Antonescu, Gen. Gheorghe Avramescu, Gen. Petre Dumitrescu, Gen. Mihail Racoviţă, Gen.Mihail Lascăr , Gen. Vasile Atanasiu, Gen. Constantin Sănătescu, Amiral Petre Bărbuneanu, Gen. Gheorghe Mihail.
GENERAL DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU
Data naşterii        18 februarie 1882
Locul naşterii       Dobridor, judeţul Dolj
Data decesului      12 ianuarie 1950
Studii militare       Şcoala militară de artilerie şi geniu : 1901-1903
                               Şcoala superioară de război : 1911-1913

Grade militare       
  • Sublocotenent- 1903 
  • Locotenent-1906
  • Căpitan- 1911
  • Maior- 1916                                                
  • Locotenent colonel - 1917
  • Colonel - 1920                                                                                                            
  • General de brigadă - 1930
  • General de divizie - 1937                                    
  • General de Corp de Armată  -1941 General de Armată – 1944
  • Trecut în rezervă – 1944                                     
Funcţii  importante    
  • Ataşat militar al României la Paris
  • Ataşat militar al României la Bruxelles                                     
  • Prim subşef al M.S.M                                     
  • Comandant al Corpului I Armată                                     
  • Inspector General al Artileriei                                                                       
  • Comandant al Armatei I-a                                   
  • Comandant al Armatei a III-a
  Războaie                                                  
  • Al doilea război balcanic 
  • Primul război mondial                                     
  • Al doilea război mondial                                  
  Decoraţii                          
  • Ordinul Mihai Viteazu clasa  a II-a- 1944
  • Ordinul Mihai Viteazu clasa  a III-a- 1941                                
  •  Frunze de stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier -1944                                         
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier- 1942
                                        

Anexa nr.2
Sinteza privind cariera militara a generalilor de armata din armata regala
Nrcrt
Nume
Anul nasterii
Promotia
Anul promovarii in gradul de general/
Varsta la promovare/
Ani de cariera
Anul promovarii in gradul de general de armata/
Varsta la promovare/
Ani de cariera
Observatii
1
ION ANTONESCU
1882
1904
1931
49 ani
27 ani de cariera
1941
59ani
37 ani de cariera
2
PETRE DUMITRESCU
1882
1903
1930
48 ani
27 ani de cariera
1942
60 ani
39 ani de cariera
3
GHEORGHE AVRAMESCU
1887
1908
1935
51 ani
27 ani de cariera
1944
60 ani
36 ani de cariera
4
GHEORGHE MIHAIL
1887
1907
1935
48 ani
28 ani de cariera
1944
57 ani
37 ani de cariera
In perioada 06.09.1940- 23.08.1944
Trecut in rezerva
5
VASILE ATANASIU
1886
1907
1935
48 ani
28 ani de cariera
1945
59 ani
38 ani de cariera
6
MIHAIL LASCAR
1889
1907
1939
50 ani
29 ani de cariera
1946
57 ani
36 ani de cariera
In perioada 22.11.1942- 12.04.1945
Prizonier in URSS
7
SANATESCU CONSTANTIN
1885
1907
1935
50 ani
28 ani de cariera
1944
59 ani
37 ani de cariera
8
RACOVITA MIHAIL
1889
1909
1936
47 ani
27 ani de cariera
1946
57 ani
37 ani de cariera
9
BARBUNEANU PETRE
1881
1902
1932
51 ani
30 ani de cariera
1945
64 ani
43 ani de cariera
In perioada 06.09.1940- 23.08.1944
Trecut in rezerva
Colonel (r.) Remus Macovei