marți, 31 ianuarie 2012


Un scut antiger nu instalaţi?


Încă preşedinte, Traian Băsescu anunţă tema dialogului iminent cu secretarul general al NATO – „instalarea scutului antirachetă şi securitatea aeriană”. Mă apucă ameţeala. Nu pentru că respectiva temă n-ar fi importantă şi, ca atare, pritocită şi răspritocită, ci pentru că în clipa asta gerul – cumplit, nemilos – ucide. În noaptea asta, la Sângeru au fost 20 de grade sub zero, acum sunt minus 17, geamurile au devenit vitralii de gheaţă, soba dogoreşte, dar la un pas mai departe, în odaie, e frig.
Un scut antiger nu instalaţi, domnilor? – exclam. Au murit de ger doar în această noapte şapte oameni. Şi invazia siberiană abia a început. O prietenă octogenară din Drumul Taberei îmi spune că încă nu şi-a permis luxul de a porni caloriferele rămase reci din iarna trecută. N-ar fi gerul o temă potrivită pentru CSAT? Sau sărăcia nu s-ar nimeri, ca temă de dezbatere, pe calapodul înaltului organism ce-l are în frunte pe Traian Băsescu? Securitatea aeriană, zice preşedintele, cu gravitatea unuia care, şef fiind, ştie el ce ştie, nu se uită la gloata care, în nerozia ei, habar n-are ce-i lipseşte. Măi prostovanilor, vouă vă lipseşte securitatea aeriană, de asta vă doare burta.
Mă uit peste casele amorţite sub nămeţi. Sfredelele unor fumuri gălbui ies din hornuri  şi se înfig în tării, ameninţând grav securitatea aeriană. Ca nişte creioane boante, hornurile se iscălesc pe cer, semn că înăuntru sunt încă oameni, unii dintre ei având neobrăzarea de a rămâne vii. Oameni vii sunt şi în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Cei mai vii dintre noi toţi. În vocea lor se regăsesc şi ofurile celor rămaşi în case. Sunt proteste „fireşti”, zice relaxat preşedintele, măsurile de austeritate, bla, bla. Nimic despre singura cerere rămasă pe agenda protestatarilor, cea care condensează în ea şi acuza mizeriei morale care a stâlcit chipul României şi sărăcia şi jaful – „Jos Băsescu!”.
Pe vremea asta câinoasă, cuvintele sunt rostite cu zgârcenie. Rar, din ce în ce mai rar se scandează „Jos Guvernul!” sau „Jos clica mafiotă!” sau „Jos trădătorii!”, fiindcă oamenii au înţeles că toate relele poartă un nume, iar numele este Băsescu. De ce nu le satisfaci cerinţa, domnule preşedinte? Îţi stă la îndemână. Nu e nevoie de noi împruturi la FMI, nu trebuie să te ceri la tablă de la doamna învăţătoare. Nu-i nevoie să convoci colegii din celelalte ţări europene fiindcă nu prea te ştiu. O faci şi gata. Eliberezi, fără jandarmi, fără bastoane, fără fumigene, Piaţa Universităţii. Ar fi unicul gest patriotic pe care l-ai înfăptui.
Gerul şi sărăcia, sărăcia şi gerul domnesc peste România. Eternizate de ger, zăpezile scrâşnesc sub tălpi, şi-au pierdut catifelarea, candoarea, poezia. Câteva mogâldeţe negre – le zăresc prin geam, în răritura unei păduri – adună din zăpadă vreascuri. Nu-mi dau seama dacă-s adulţi sau copii. Cert e că-s săraci, că o duc rău, că n-au avut bani să-şi cumpere lemne de foc. Cu o crosnie de vreascuri încearcă să alunge frigul atotstăpânitor, frigul care intră nu doar în case, ci şi în oameni. Mă mândream cu o splendidă colecţie de muşcate, cumpărate de la florari, butaşi luaţi de la mănăstiri sau de prin lume, pe unde am mai umblat şi eu.
Le păstram peste iarnă într-o terasă închisă şi cu lumină solară din belşug. Păzite de un calorifer electric au rezistat în toate iernile. Noaptea care s-a încheiat le-a venit de hac. Bietul calorifer a fost înfrânt de gerul care, iată, intră prin pereţi şi geamuri, mătură tot. Clopotul bisericii din satul Tisa bate rar, de cum s-a crăpat de ziuă, semn că nu doar muşcatele mele au murit. Sunetul e stins, de parcă limba clopotului ar lovi pâslă, nu metal. E iarnă. O iarnă pe care mi-am dorit-o, cu zăpezi adevărate şi chiar cu ger. Ceva însă nu se mai leagă. Nici cuvintele nu mai vin cum veneau. „Nu locuim într-o ţară, scria Emil Cioran, locuim într-o limbă. Asta şi nimic altceva înseamnă patria.”
Dar patria limbii mele e îngheţată azi, nu-şi mai găseşte cuvintele, nu-şi mai găseşte, rătăcit în dicţionare, sufletul. Iarna, nu cea meteorologică, s-a prelungit obraznic şi ucigaş peste patria vieţilor noastre şi e vremea, sunt convins că a sosit vremea, să se încheie.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/un-scut-antiger-nu-instalati-602929.htm



Majorările salariale - farsă de neam prost sau soluţie de Gâgă


Pe zi ce trece, regimul Băsescu îşi arată cârpelile. De idei, de personal, de organizare şi de gândire. Mai răs-alaltăieri, Emil Boc zicea că nu ştie de un acord semnat de guvernul său. Cu o seară înainte dădea ceaiuri şoferilor de TIR care au în cabine şi expresoare şi maşini de gătit. Traian Băsescu ne vorbeşte de vâjul financiar ce va să vină peste Europa, mai ales în zona euro. Şi, la două propoziţii distanţă, pomeneşte despre avioanele ce trebuie cumpărate de ţara sa cu vistieria goală. Să aibă preşedintele nişte argumente la Washington sau mai multe jucării în colecţia sa de instrumente de putere! Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti, se străduieşte din răsputeri să declanşeze şi un curent antiamerican în cea mai filoamericană ţară din Europa. După dezinvoltura declaraţiilor publice, sunt destule semne că va izbuti. Să ne bucurăm că putem să demonstrăm în voie că altfel, cine ştie, jandarmii, ca prin alte ţări, ar putea deschide şi focul. Consecvenţa sa în a da semnale de sprijin pentru un regim care execută chiar şi ordine păguboase pentru ţara noastră duce România în situaţia unei reevaluări a unui parteneriat care începe să arate a altceva.
Cea mai caraghioasă poveste este însă mandatarea lansată de Sorin Frunzăverde. Cică dânsul, super-îngrijorat de sărăcirea populaţiei (Reşiţa fiind cel mai grăitor exemplu aflat sub nasul ridicat al domniei sale!), a propus mandatarea prim-ministrului pentru a negocia cu delegaţia FMI o majorare a pensiilor şi salariilor. Super! Din banii cuplului Cocoş-Elena Udrea şi din rezervele lui Stănişoară. Mai dă şi Liviu Negoiţă un ban, mai scoate Berceanu ceva de la saltea, mai vinde Adriean Videanu nişte marmură şi nişte energie. Şi gata, se rezolvă! La un salariu de 1.000 de lei cum are acum majoritatea populaţiei, să se mulţumească rumânul (concept lansat de gândirea lui Ion Ţiriac!) cu 50 de lei. Bogăţie, nu altceva! Deşi, în comparaţie cu suta de lei oferită de Nicolae Ceauşescu în ultimele ore ale regimului său, este totuşi o nimica toată. Dacă oferta lui Nea Nicu ar fi fost ceva petrecut prin 1920, poate că mandatarea lui Frunzăverde ar fi prins şi ar fi stârnit un strop de iluzie. Aşa, amintirea acelui ciubuc pe post de calmant, oferit din balconul Comitetului Central, abia că stârneşte şi mai multă furie. Şi arată a fi doar o încercare de mituire a populaţiei nemulţumite. În acelaşi timp, oferta PDL încurajează protestatarii. E clar că ne aflăm în faţa unui semnal de disperare, a unei disponibilităţi de negociere sau chiar de cedare.
În toate confruntările de până acum, semnele de slăbiciune, invitaţiile la conciliere adresate părţii nemulţumite nu fac decât să sporească încrederea în forţele sale şi să o mâne şi mai puternic la luptă.
S-ar putea ca acadeaua Boc-Frunzăverde să semene mai mult a invitaţie insistentă la protestele din perioada următoare!

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/majorarile-salariale-farsa-de-neam-prost-sau-solutie-de-gaga-171325/

Protestele, în presa internaţională
Frankfurter Rundschau: „Revoltă împotriva autocratului Băsescu-Putinescu"



Zilele trecute, influentul cotidian german „Frankfurter Rundschau" a publicat un articol pe marginea protestelor declanşate în Bucureşti şi în ţară de românii care cer demisia preşedintelui Băsescu şi a guvernului Boc şi organizarea neîntârziată de alegeri anticipate. Purtând titlul „Aufstand gegen PUTINESCU - revoltă împotriva lui Putinescu" (cotidianul citat foloseşte numele premierului rus, adaptat în româneşte, spre a se referi într-o manieră semnificativă la personalitatea şeful statului român - n.n.), articolul subliniază încă din şapou: „Românii protestează DISPERAŢI (subl. ns.) faţă de preşedintele lor autocrat. Ei nu trebuie să conteze pe ajutorul Uniunii Europene, pentru că măsurile de austeritate adoptate plac Bruxelles-ului".
„Jos Băsescu, jos guvernul, alegeri anticipate": acestea sunt lozincile care s-au strigat în timpul protestelor ce s-au înregistrat în 41 de oraşe din România, care au un mesaj foarte clar (autoarea articolului, Mely Kiyak, are în vedere localităţile în care, la ora respectivă, au avut loc demonstraţii antiprezidenţiale şi antiguvernamentale). „Mai devreme decât în Ungaria, în România există o democraţie precară", se subliniază în articol. „Preşedintele Traian Băsescu, aflat de şapte ani în fruntea ţării, şi-a construit un regim prezidenţial atotputernic. Deşi, potrivit Constituţiei, preşedintele este deasupra partidelor, fostul primar al Capitalei stabileşte politica Guvernului până în cele mai mici detalii". „Consilierii săi se comportă cum se comportau odată secretarii Comitetului Central (al PCR - n.n.): ei dau directive pe care miniştrii le execută". „Orice iniţiativă legislativă mai importantă pleacă de la Palatul Prezidenţial (Cotroceni-n.n.), iar Băsescu nu face un secret din dorinţa lui de a conduce. Premierul Emil Boc aplică o zi mai târziu tot ceea ce i-a dictat Băsescu. Rolul Parlamentului este să dea din cap la aceste iniţiative. Preşedintele îşi păstrează majoritatea în Parlament cu ajutorul traseiştilor proveniţi din partidele aflate în opoziţie – PSD şi PNL". (...)
Articolul din „Frankfurter Rundschau", ziar recunoscut, ca orice publicaţie germană, prin sobrietatea tonului şi analizelor sale, nu ezită să abordeze şi subiecte delicate din viaţa şi activitatea şefului statului român, fapt ce dovedeşte că acestea au depăşit demult graniţele ţării şi au ajuns în atenţia presei mondiale, care nu ezită să facă asocieri cu cazul celebru deja al fostului premier italian. Din această perspectivă, autoarea scrie: „Cu plăcere, Băsescu afişează un comportament à la Berlusconi. Cu tânăra şi atractiva doamnă ministru al Turismului, Elena Udrea, preşedintele ARE O RELAŢIE STRÂNSĂ, despre care nimeni nu ştie cu exactitate cât de strânsă este. Udrea este măritată. Soţul ei se bucură de un volum mare de contracte din «casa» (ministerul) soţiei. Pe fiica sa, Elena, preşedintele a ÎMPINS-O în Parlamentul European. Fratele său, Mihai (în realitate, este vorba despre Mircea – n.n.), un om de afaceri controversat, are legături de cumetrie cu regele lumii interlope, Bercea Mondial". (...) „Protestul împotriva lui Popeye marinarul, cum i se zicea preşedintelui în zilele lui bune, nu are lideri, şi de aici şi provine tăria lui".
În încheierea articolului, ziarul arată că „manifestanţii nu trebuie să spere că Bruxelles-ul (Uniunea Europeană - n.n.) îi va susţine întrucât, datorită politicii sale de austeritate, autocratul de la Bucureşti (Traian Băsescu - n.n.) este bine văzut. Abia în 2014, mandatul său - ultimul, potrivit Constituţiei - se va termina. Acest lucru nu va însemna sfârşitul puterii lui: porecla sa, «Putinescu» (în română, în textul articolului - n.n.), ne face să ne temem de ceva şi mai rău".

În ce-l priveşte, ziarul „Frankfurter Rundschau" este cel de al doilea cotidian german ce a apărut, în 1945, după al Doilea Război Mondial. Azi, el se află printre cele mai importante ziare naţionale, fiind preocupat îndeosebi de drepturile omului, minorităţi, sindicate, mediul înconjurător şi rolul statului în economie.

Dumitru Constantin
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/frankfurter-rundschau-revolta-impotriva-autocratului-basescu-putinescu-171329/


Victor Ponta: "Băsescu este un fricos şi va ceda"


Copreşedintele USL Victor Ponta anunţă că nu va negocia cu şeful statului şi îl va obliga să respecte Constituţia

● Jurnalul Naţional:  Domnule Victor Ponta, USL a decis ca, de la 1 februarie, deputaţii şi senatorii Uniunii să recurgă la un protest parlamentar. Concret, ce presupune acest lucru?
● Victor Ponta: De la începutul sesiunii parlamentare, am anunţat foarte clar că vom intra şi noi într-o formă de protest, atât cât putem să facem, şi anume nu mai participăm nici la şedinţa de plen, nici la comisii, nu vom mai asigura cvorumul la niciuna dintre aceste structuri, până când cei aflaţi la putere nu vor înţelege mesajul dat, nu neapărat de noi, cei din opoziţie, ci de cei care au protestat în această perioadă şi nu vor veni să discute cu noi un pact politic privind demisia Guvernului actual, eventual un Guvern de tehnocraţi şi oricum alegeri anticipate.

● Spuneaţi că această grevă presupune şi sacrificii financiare din partea parlamentarilor USL. Despre ce anume este vorba?
● Şi la noi e valabil, dacă nu munceşti nu eşti plătit. Pentru asta indemnizaţiile de şedinţă nu le vom mai primi, pentru că nu semnăm acolo şi nu avem cum să primim aceşti bani. Iar acea sumă care oricum intră în cont şi în perioada de vacanţă, pentru că nu ai cum să o refuzi, nu există procedură prin care să o refuzi, fiecare dintre noi o să o depunedem în contul unei asociaţii sau fundaţii. Eu m-am decis, când primesc indemnizaţia pe februarie, o voi depune în contul SMURD. Fiecare poate să aleagă orice fundaţie sau asociaţie, important este să fie cunoscută şi să nu fie fundaţii sau asociaţii politice.

● Vă aşteptaţi la spărgători de protest?
● Sunt câţiva care nu au altă sursă de venit în afară de această indemnizaţie şi trebuie să găsim un mod de solidaritate între noi, ca să rezolvăm acest gen de problemă. Dar nu cred că va fi cineva care se va opune acestei măsuri, pentru că este un gest radical, făcut într-o situaţie specială, şi care sperăm să mai dea încă un semnal. Nu ştiu de câte semnale mai are nevoie Guvernul actual, oricum, să mai dea încă un semnal puternic celor de la putere.

● Cât estimaţi că va dura acest protest?
● Eu sper că cei de la putere vor înţelege mesajul public şi vor accepta, aşa cum au acceptat după o perioadă de timp, să îl aducă înapoi pe doctorul Arafat, să renunţe la comasarea alegerilor, să renunţe la taxa auto, vor înţelege că trebuie să mai lase din scaunele lor şi să ne întoarcem către oameni, spre alegeri.

● Dacă acest lucru nu se va întâmpla, cum vedeţi desfăşurarea lucrurilor, până la realizarea acelor solicitări făcute în sesiunea parlamentară extraordinară: demisia Guvernului, a preşedintelui, alegeri anticipate?
● Trebuie să ajungem la alegeri, dar va fi foarte târziu în luna noiembrie şi va fi foarte rău pentru România, pentru că pierdem în fiecare zi bani, pierdem credibilitate şi pierdem locuri de muncă, dar vine şi sfârşitul actualei puteri, nu ştiu de ce ei cred că sunt nemuritori şi de nemişcat din actualele locuri.

● Aveţi pregătită o altă alternativă sau veţi merge cu acest protest până în pânzele albe?
● Avem pregătite toate metodele pe care opoziţia le poate folosi. Haideţi să le luăm pe rând. Nu mă apuc să le spun celor de la PDL toate mijloacele noastre de luptă, chiar dacă sunt mijloace de luptă politică legale, democratice, chiar dacă ei nu folosesc aceleaşi instrumente democratice, ei folosesc statul şi banii publici.

● Dumneavoastră susţineţi un Guvern de tehnocraţi. Dinspre Putere, mai exact europarlamentarul Cristian Preda, a venit cu altă propunere: formarea unui guvern politic condus de un premier independent, în care să se negocieze cu toţi.
● Domnul Preda nu cunoaşte ce înseamnă termenii politici şi depărtatea de Bucureşti  îi afectează exprimarea. Evident că atunci când spui un guvern de tehnocraţi te referi la un guvern care să aibă o susţinere a tuturor forţelor din Parlament. Nu poate fi un guvern pe care să nu îl suţină nimeni, ci trebuie să fie votat şi de putere, şi de opoziţie. Dacă cumva domnul Preda sau cei de la PDL se gândeau la un Guvern în care să intre miniştrii şi PDL şi PSD şi orice altceva. Aceasta este o utopie şi nu are nici un sens faţă de ceea ce oamenii au cerut. Ce facem acolo? O horă cu toate partidele? Nu! Ideea este un guvern de tehnocraţi cu susţinere politică, d-asta zic că domnul Preda nu cunoaşte foarte bine termenii politici şi nu îi foloseşte corect. Sigur da, asta e marea diferenţă. Poate fi un guvern de tehnocraţi sau un guvern de politicieni. Guvernul de tehnocraţi este susţinut doar de o parte din partide sau, aşa cum am propus noi, de toate partidele.

Conform sondajelor, USL are toate şansele să câştige viitoarele alegeri. Spuneaţi că nu veţi dori să ajungeţi prim-ministru cu Traian Băsescu preşedinte. Asta înseamnă că nu veţi negocia cu Traian Băsescu sau că veţi merge pe suspendarea lui din funcţie?
● Nu, declaraţia mea corectă, nu aşa cum a fost transmisă, este că nu cred că eu ca prim-ministru şi guvern USL vom funcţiona bine cu un preşedinte aşa de răzbunător şi de distructiv cum e Traian Băsescu. E foarte clar că dacă după alegeri avem peste 50% din numărul de mandate, ceea ce toate sondajele indică în acest moment, nu avem ce să negociem cu Traian Băsescu, ci mergem şi îi cerem să aplice Constituţia României, care spune că dacă un partid sau o alianţă înregistrată la tribunal are peste jumătate din mandate, trebuie să nominalizez premierul de la acel partid sau alianţă. Dacă nu o va face, pe cale de consecinţă, ajungem la suspendare. Dar eu cred că Traian Băsescu este fricos şi o va face.

● Câţiva liderii importanţi ai UDMR au dat semnalul că ar susţine eventuale alegeri anticipate. În ce măsură sunteţi dispuşi să negociaţi pentru a aduce UDMR de partea USL?
● În nici o măsură. Nu avem ce să negociem. Cei de la UDMR s-au gândit la interesul lor, şi dacă sunt mai raţionali decât cei de la PDL şi înţeleg că orice zi care trece de fapt... uitaţi-vă PDL a ajuns la 12-13 la sută, iar UDMR dacă scade sub 5% nu mai intră în Parlament. Nu trebuie să negociem noi nimic. Îşi ştiu interesul foarte bine şi cred că în acest moment interesul lor e să nu rămână cu Boc până la final şi să nu intre în Parlament.

● Nici măcar dacă UDMR este văzută de analişti ca o cheie către anticipate?
● Nu, pentru că cei de la UDMR nu vor face anticipate de dragul USL, vor face de dragul lor. Aşa că nu-i nevoie să negociem nimic aici.

● Liderul PDL Gheorghe  Flutur lansa ieri un apel la dialog către USL, pentru a găsi soluţii privind stabilitatea politică şi economică a ţării...
● Nu mă interesează domnul Flutur. Iertaţi-mă, vorbesc de persoane serioase sau de persoane care ocupă funcţii. În momentul când am avut un mesaj de la premierul Boc, am răspuns la acea întâlnire. În rest, nu mă interesează ce spun ceilalţi lideri PDL.

● Luaţi în calcul ca în sesiunea parlamentară care începe mâine să depuneţi o moţiune de cenzură?
● Sigur că da. Important este ca moţiunea de cenzură, când o vom introduce, să aibă şanse să treacă, pentru că dacă cei de la putere rămân blocaţi în bănci nu facem decât să discredităm ideea de democraţie.

● Veţi prelua mesajele protestatarilor în această moţiune?
● Sunt mesaje care trebuie preluate şi în moţiune, şi în programul de guvernare. Sunt şi alte mesaje greu de aplicat în practică. Oamenii din stradă au reflectat o stare de spirit a populaţiei şi este obligaţia noastră ca oameni politici să transpunem aceste mesaje în soluţii politice.

● Potrivit unui sondaj CSCI, românii sugerează Opoziţiei  să mobilizeze oameni care să se alăture protestatarilor. Veţi mai organiza mitinguri în perioada următoare cum a fost cel de la Arcul de Triumf din Capitală?
● Vom organiza mitinguri, dar nu numai în Bucureşti. Cred că trebuie organizate şi în alte zone din ţară, pentru că România nu înseamnă numai Bucureşti. Pe de altă parte, nu sunt de părere că mitingul nostru politic să creeze impresia celor care au protestat apolitic în Piaţă că vrem să confiscăm vreun protest. Cred că lucrurile sunt complementare. Şi aşa cum s-a desfăşurat acel miting de la Arcul de Triumf în paralel cu cel nepolitic de la Piaţa Universităţii a fost cea mai bună soluţie.

● Deci veţi merge şi prin ţară?
● Categoric. Am fost împreună la Iaşi, am fost împreună la Alba Iulia, vom merge împreună în toată ţara.

● Instanţa supremă a decis condamnarea lui Adrian Năstase la doi ani de închisoare. Credeţi că există vreo legătură între condamnarea fostului premier şi mitingul, solicitările USL privind demisia Guvernului, a preşedintelui Băsescu, organizarea de alegeri anticipate?
● Nu ştiu, prefer să nu comentez ca fost procuror ce sunt. Sunt convins că în recurs domnul Năstase va putea obţine un verdict corect.

● Liderii coaliţiei aşteaptă decizia CCR privind comasarea alegerilor, dând de înţeles că ar exista unele nuanţe. Vă aşteptaţi la vreo răsturnare a situaţiei în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea legii de comasare?
● Din păcate, mă aştept mă aştept de la judecătorii CCR la tot ce e mai rău pentru că au dovedit în ultima perioadă că au ascultat comanda politică a celor care i-a numit acolo. Sper să reziste la presiunile politice. Sigur nu pot să anticipez şi sper ca totuşi să reziste la presiunile politice şi să ia decizii conform Constituţiei, şi nu conform voinţei celor care i-au sprijinit pentru funcţiile respective.


Sursa:
http://www.jurnalul.ro/interviuri/victor-ponta-basescu-este-un-fricos-si-va-ceda-602934.htm

Înalta Curte legitimează furtul Robertei Anastase în Parlament


Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis azi să menţină soluţia de neîncepere a urmăririi penale dată de Parchetul General în cazul Robertei Anastase. Iniţial, plângerea penală a Fundaţiei Facias pentru măsluirea votului la Legea Pensiilor a primit NUP şi a fost contestată de către cei care au formulat-o. 
În plângere se arăta că preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, sub pretextul defectării sistemului de vot electronic, a validat realizarea votului la Legea sistemului unitar de pensii, prin ridicarea mâinii. S-a aratat că, prin aceasta modalitate, a mărit intenţionat numărul votanţilor cu scopul realizării cvorumului legal, deşi, în realitate, nu era întrunită majoritatea necesară. 
"Din analiza materialui administrat în cauză a rezultat că nu a fost comisă o faptă prevăzută de legea penală sub aspectul lipsei cvorumului de şedinţă, deoarece Regulamentul Camerei Deputaţilor prevede procedura de urmat pe parcursul desfăşurării activităţii de legiferare, dar şi remediile situaţiilor în care parlamentarii contestă respectarea acestor proceduri. În cauză, potrivit stenogramelor şedinţei a rezultat că a existat cvorum pentru votul legii sistemului unitar de pensii, acesta nu a fost contestat potrivit procedurilor parlamentare, ci confirmat prin respingerea propunerii de reluare a votului", a fost motivaţia neînceperii urmăririi penale a Parchetului, anul trecut. 

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/observator/inalta-curte-legitimeaza-furtul-robertei-anastase-in-parlament-602898.htm

luni, 30 ianuarie 2012




Senatorul Valer Marian continuă să acuze regimul Băsescu
Generalul Marcel Opriş, slugoiul prezidenţial din fruntea STS


Directorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS), generalul Marcel Opriş, a fost numit în această funcţie cu rang de secretar de stat, de preşedintele Traian Băsescu în data de 7 decembrie 2005. Originar din localitatea Chieşd, judeţul Sălaj, Marcel Opriş a absolvit Facultatea de Electronică şi Informatică din cadrul Academiei Tehnice Militare din Bucureşti. După numirea în fruntea STS, generalul Marcel Opriş a fost fidelizat de preşedintele Traian Băsescu prin trei avansări în grad: general-maior (cu două stele), printr-un decret prezidenţial din 23 decembrie 2006, general-locotenent (cu trei stele), printr-un decret prezidenţial din 1 decembrie 2008 şi general cu patru stele, printr-un decret prezidenţial din 30 noiembrie 2011. Trei avansări, trei stele de general în doar şase ani! După alegerile prezidenţiale din 2009, generalul Opriş a fost acuzat că şi-ar fi pus oamenii să ajute PDL să numere voturile, precum şi că, în ziua votului, STS ar fi transmis sms-uri prin intermediul reţelei de telefonie mobilă, prin care Traian Băsescu era dat câştigător. Printr-un decret din 18 decembrie 2010, preşedintele Băsescu l-a decorat pe generalul Opriş cu Ordinul Naţional „Steaua României", în grad de ofiţer, pentru „rezultatele remarcabile obţinute în organizarea şi coordonarea STS". Pe de altă parte, prin legea bugetului de stat pe anul 2010, STS a beneficiat de cea mai mare majorare de buget, cu circa 40% faţă de anul precedent, alocându-i-se suma de 466,5 milioane de lei (113,8 milioane euro). STS a avut astfel în 2010 cea mai spectaculoasă creştere a bugetului în rândul serviciilor secrete, depăşind de două ori bugetul Ministerului Comunicaţiilor. Probabil că aceasta a fost răsplata pentru faptul că STS a manipulat rezultatul alegerilor prezidenţiale în noaptea de 6/7 decembrie 2009.
În data de 22 martie 2010 i-am adresat directorului STS, Marcel Opriş, următoarea interpelare pe tema implicării serviciului pe care-l conduce în alegerile prezidenţiale din decembrie 2009:
"În cotidianul Gazeta de Nord – Vest din Satu Mare a fost publicat, în data de 12 decembrie 2009, un articol intitulat «Frauda electorală via STS a avut numele de cod "Taurul" », având următorul conţinut: „Conform unor angajaţi ai Serviciului de Telecomunicaţii Speciale (STS) Satu Mare reiese că în data de 6.12.2009, începând cu ora 13.40, moment în care Mircea Geoană îl depăşea cu mai mult de 5 procente pe Traian Băsescu, a fost pus în aplicare un plan de rezervă (planul B), la ordinul generalului Marcel Opriş, şeful STS, şi sub coordonarea vicepreşedintelui PDL Adriean Videanu.
Concret, STS Satu Mare a avut o derivaţie secretă din schema STS conectată la un server din sediul central al PDL din Aleea Modrogan, având numele de cod „Taurul". Toate judeţele au avut derivaţie din reţeaua principală, mai puţin municipiul Bucureşti.
Potrivit surselor din STS, în noaptea de 6 spre 7 decembrie, la ora 3,15, toate derivaţiile au fost dezafectate sub directa supraveghere a generalului Marcel Opriş, fiecare judeţ decuplându-se pe rând după ce s-au închis şi cheile pe datele finale. Despre acest fapt ştiu doar şefii judeţeni ai STS şi cadrele tehnice, respectiv doi subofiţeri care au realizat conexiunile. Toate conexiunile au fost operaţionale cu data de 6.12.2009, ora 1,30.
Afirmaţia că toate datele au fost transmise prin intermediul telefoanelor mobile şi a telefonului guvernamental (T.O.) este falsă, deoarece toate datele au fost transmise electronic simultan cu cele oficiale. STS a avut inclusiv „spioni" de alarmă care semnalau acustic şi vizual depăşirea în procente a unuia sau altuia dintre candidaţi."
Având în vedere că au trecut peste trei luni de la publicarea acestui articol şi nu aţi exprimat nicio poziţie oficială, vă solicit să exprimaţi un punct de vedere în sensul confirmării sau infirmării aspectelor semnalate în articol. Totodată, vă solicit să-mi comunicaţi numele şi prenumele angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare care au fost de serviciu în zilele de 6 şi 7 decembrie 2009. Vă solicit să-mi comunicaţi şi numărul total al angajaţilor Serviciului de Telecomunicaţii Speciale din Satu Mare, cuantumul lunar al salariilor brute ale acestora, precum şi dacă unii dintre ei sunt şi angajaţi ori colaboratori ai Secţiei Judeţene Satu Mare a Serviciului Român de Informaţii, la sediul căreia sunt văzuţi aproape zilnic".
Deşi termenul regulamentar de răspuns la o interpelare este de două săptămâni, putând fi prelungit până la patru săptămâni, generalul Marcel Opriş nu mi-a răspuns până în prezent, trecând un an şi zece luni de la înregistrarea interpelării.
Generalul Marcel Opriş are şi probleme de integritate pentru care trebuie să se sesizeze ANI şi DNA. În mod dubios, de când este director la STS, o firmă aparţinând unor prieteni de familie (soţii Dumitru Octavian şi Iuliana Nicolau), denumită Quality Business Solutions SRL, la care soţia generalului Opriş, Camelia, este angajată şef administrativ şi contabil, a câştigat nu mai puţin de 51 de contracte publice scoase la licitaţie de STS. Valoarea totală a celor 51 de contracte este de 28.748.709 lei, fără TVA (peste 7 milioane euro). În mod dubios a crescut şi averea generalului Opriş după numirea sa în fruntea STS. Astfel, dacă la numirea în funcţia de director al STS, singura proprietate a familiei Opriş era un apartament în Bucureşti, după un an (în 2007), generalul Opriş a cumpărat un teren de 3,4 hectare în Podu Dâmboviţei judeţul Argeş, într-o zonă de mare interes imobiliar datorat dezvoltării turismului rural, iar după încă un an (în 2008), a mai cumpărat 25 de hectare la Podu Dâmboviţei, precum şi 450 de metri pătraţi intravilan în Bragadiru, lângă Bucureşti. În 2009, generalul Opriş şi-a cumpărat un apartament de vacanţă la mare, la Eforie. Pe lângă aceste achiziţii imobiliare, în perioada 2006-2009, generalul Opriş a pus deoparte 135.000 de euro (în trei conturi), de pe urma cărora câştigă anual peste 10.000 de euro din dobânzi. Este de reţinut că, în calitate de bugetar, generalul Opriş câştigă 133.337 de lei (31.000 de euro) pe an din salariu, la care se adaugă indemnizaţia de membru în Consiliul de administraţie al Institutului de Cercetări pentru Energie Electrică, de 20.000 lei pe an. Soţia sa realizează 20.000 de lei pe an din salariu, rezultând că soţii Opriş au obţinut un venit total de 173.337 lei (circa 41.000 de euro) pe an.
Solicit Agenţiei Naţionale de Integritate şi Direcţiei Naţionale Anticorupţie să efectueze cercetări asupra contractelor încheiate între STS şi firma SC Quality Business Solutions SRL, aparţinând unor prieteni de familie ai directorului STS, precum şi asupra averii dobândite de familia generalului Marcel Opriş după numirea sa în funcţia de director al STS. Solicit Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să declanşeze urmărirea penală împotriva directorului STS, generalul Marcel Opriş, pentru activităţi de poliţie politică.
25.01.2012
Satu Mare, Senator Valer Marian
Vicepreşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor,
combaterea corupţiei şi petiţii din Senatul României
P.S. La Satu Mare sălăşluieşte un frate mai mic al generalului Opriş. Acesta a fost ofiţer de armată, dar a fost dat afară pentru că, după un exerciţiu de tragere în poligon, beat fiind, şi-a pierdut pistolul din dotare. Cu ajutorul fratelui de la STS, a fost angajat ulterior în serviciul secret al Ministerului Administraţiei şi Internelor, la SIPI Satu Mare, dar a fost dat afară pe motive de beţie şi pălăvrăgeală. Şi-a încheiat cariera ca şi ofiţer de poliţie judiciară la Biroul DNA Satu Mare, de unde a fost pensionat pentru că habar n-avea să instrumenteze un dosar. Acum îşi consumă cu tărie pensia de 4 000 de lei pe lună povestind cu mândrie despre faptele de arme şi de alcov ale frăţânelui din fruntea STS.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/generalul-marcel-opris-slugoiul-prezidential-din-fruntea-sts-171240/

duminică, 29 ianuarie 2012


 Roşia Montană - o pledoarie regizată pe banii cumpărătorilor de chilipiruri

O demonstraţie pentru apărarea Roşiei Montane organizată la Bucureşti a avut şi o replică în localitatea din Apuseni. Ca de obicei! Nu există discuţie despre controversata investiţie fără ca producţia de material propagandistic a celor de la Gold Corporation să nu contreze afirmaţiile adversarilor sau să nu susţină pledoariile autorităţilor. Am mai scris la această rubrică despre campania ilegală desfăşurată pe televiziuni. Este vorba de un demers publicitar menit a influenţa o decizie a statului român. Cumpărat, presat sau ţinut de curea, CNA se face că nu observă. Şi astfel, seară de seară, pe fiecare televiziune, românii îi pot vedea pe diferiţi moţi din Munţii Apuseni pledând cauza multinaţionalei canadiene, nerăbdătoare să înceapă lucrările de exploatare a zăcămintelor aurifere. Ce a făcut Gold Corporation? A construit un soi de spoturi publicitare în care exploatează credibilitatea oamenilor din regiune, aflaţi cam în aceeaşi dificultate ca aceia din alte regiuni montane. Gabriel Resources i-a transformat pe studenţi, pe ţărani, pe mineri şi pe şomeri în actori de testimoniale. Şi a cumpărat spaţiu pe televiziuni şi prin ziare, bombardând România cu mesaje care să rupă sufletele privitorilor şi cititorilor şi să îndoaie argumenetele autorităţilor. De precizat un lucru! În aceste spoturi nu joacă moţii care refuză să-şi vândă casele şi se ţin cu dinţii de orice din peisaj ca să rămână pe locurile străvechi. Şi nici protestatarii din Bucureşti. Nu interpretează roluri decât oameni care şi-au cedat proprietăţile la un preţ bunicel (ca să nu zic exagerat în raport cu valoarea de piaţă la momentul tranzacţiei!) şi au primit la schimb alte case de o valoare superioară. În plus, speră şi la alte venituri importante. Aşadar, pentru afacerea canadienilor pledează doar oameni agăţaţi cu un interes. Şi moţii, şi primarii comunelor din zonă, şi firmele de public relations, şi ziarele sau televiziunile cadorisite cu bugete grase de publicitate (mană cerească pe o asemenea sărăcie!). Adică toţi cei care pledează pentru Gold Corporation. Sau vor avea beneficii! Inclusiv consultanţii târâţi prin televiziuni pentru a furniza publicului argumente tehnice sau pentru a sublinia beneficiile economice ale operaţiunii (cifrele vânturate pe micile ecrane sunt ca fulgii şi se schimbă mereu, ca păsările în stoluri rătăcite!). Gras a fost plătit şi Bogdan Baltazar cu a sa firmă de consultanţă. Gras sunt plătiţi şi alţii amestecaţi în elaborarea imaginii de afacere benefică pentru moţi şi pentru România. Pe unii această mega-campanie falsă de publicitate (în ţările civilizate, publicitatea mincinoasă se pedepseşte cu vârf şi îndesat!) îi face şi mai bogaţi şi mai deştepţi. Compania de promovare a afacerii produce inclusiv scrisorile de susţinere (sau de protest, după caz!) ale primarilor şi le distribuie în mass-media. Dacă cineva i-ar pune pe aceştia să scrie singuri asemenea mesaje, n-ar trece de câteva rânduri şi ar chema salvarea!
Campania de promovare şi de susţinere a afacerii de la Roşia Montană, pe lângă presiunea ilegală exercitată asupra statului român, nu este decât o uriaşă contrafacere plătită şi orchestrată de cei care aşteaptă să pună mâna pe aurul (şi celelalte metale rare) din Munţii Apuseni.
Un lucru lipseşte din peisaj. Evaluarea beneficiilor până la cel mai înalt nivel. Dacă moţii, ziarele, televiziunile, consultanţii, firmele de imagine, scribălăii de serviciu încasează sume considerabile, politicienii români, cei care pun umărul la obţinerea aprobărilor şi scot panglici pe nas pentru reuşita acestei afaceri, o fac pe gratis şi de amorul artei? Sau au parte de oarece beneficii pe care DNA nu le-a cercetat încă?
Post-scriptum: După un discurs impresionant prin fermitate şi curaj (pe care l-am salutat din tot sufletul) în Piaţa Universităţii, locotenentul Alexandru Gheorghe ne-a bombardat cu soluţii şi idei pe care mă feresc să le calific. Nu vreau să caut explicaţiile pentru aceste naivităţi stârnite şi de cei din preajma sa. Mă grăbesc însă să iau şi în scris distanţa necesară.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/rosia-montana-o-pledoarie-regizata-pe-banii-cumparatorilor-de-chilipiruri-171231/

"Un neam trăieşte doar prin cei care ţâşnesc"

Mulţumim, locotenent Alexandru Gheorghe!




Voi, cei care il acuzati, voi, hienelor din presa, voi, datatorilor cu parerea din spatele anonimatului, voi cei care il faceti tampit... voi oare stiti ca acest copil frumos si pur nu a putut dormi nopti la rand de durerea neamului sau? Si al vostru?
Ca nu si-a putut gasi linistea zile in sir, ca nu a putut manca, ca nu a putut zambi, ca nu a putut glumi, ca nu s-a putut concentra la munca, ca nu a putut face nimic, simtindu-se ca un leu in cusca... si toate astea de grija neamului sau? Si al vostru?
Voi stiti prin ce chinuri a trecut el simtindu-se ca un soldat tinut prizonier ce nu-si doreste altceva decat sa fie liber isi apere tara? Voi stiti cum s-a framantat el ca in timp ce altii se bateau, in frig, in ploaie, in zapada sau in viscol, el trebuia sa ramana legat de maini si de picioare, inlantuit chiar de  regulamentul pe care si-l asumase tocmai pentru a putea lupta pentru tara lui atunci cand va fi nevoie?
Pentru ca asta era tot ce isi dorise vreodata- sa fie acolo sa o apere, chiar si cu pretul vietii! Era tot ce visase, inca de cand era copil si sorbea cu nesat cuvintele marilor romani ce ii fusesera eroi - Mihai Viteazul, Stefan, Avram Iancu, Horea, Closca si Crisan...Doar pentru asta se pregatise toata viata!
Ani grei de  studiu, cu disciplina cazona, cu eforturi, cu renuntari, emotii, examene si neintelegeri in familia ce nu putea intelege dorinta ce fierbea in el. Traise, visase  si se pregatise intreaga viata doar pentru aceste clipe, in care sa poata sari in apararea poporului si a tarii pe care o iubea dincolo de el!
Si tocmai acum, acum cand simtea ca era mai multa nevoie de el decat oricand, nu avea voie sa faca nimic. Absolut nimic! Voi stiti ca grijile intregului neam erau toate adunate acolo, pe umerii lui, si nimeni nu stia ce e in inima lui? Ca oamenii isi vedeau nepasatori de viata lor, unii comentand indignati ce se intampla in tara, altii luptand in strada pentru drepturile lor, in timp ce toti ai lui  - parinti, prieteni, rude, vecini, colegi- ridicau din umeri neputinciosi - revoltati desigur, insa resemnati, oricum nu puteau face mare lucru- si nimeni nu banuia macar ce prapad era in sufletul lui?
Voi stiti ca se intreba cum pot oamenii sa isi vada in continuare de viata lor, sa manance la restaurant, sa rada la comedii, sa se joace in parc... ca nu le putea intelege indiferenta, cand el simtea cat de mare, cat de acuta este nevoia de a face ceva?
Cand el  avea dureroasa senzatie ca in clipele acelea destinul tarii era in mainile lui?
Cand el  vedea cu atata claritate ca cineva trebuia neaparat sa faca dreptate si acel cineva nu mai  aparea? Voi stiti prin ce a trecut copilul asta inainte de a face ceea ce va grabiti sa judecati? Si , mai ales, de ce?
Nu stiti! Daca ati sti, daca ati putea simti tot ce a trait el, nu l-ati mai judeca atat de aspru. Nu stiti cum il durea sufletul la gandul ca tara depinde de el si nu putea suporta ideea de a sta deoparte tocmai acum. S-o abandoneze? Ar fi o lasitate. Sa faca ceva? Dar ce?
Nu avea voie sa faca nimic! Nu stiti cum clocotea, nemaiputand suporta ideea de a asista neputincios la atata nedreptate. Nu stiti cum atunci cand l-a strafulgerat acea idee ce parea a fi salvatoare, deodata, in toata bezna ce-l cuprinsese, peste toate negurile ce ii invaluisera sufletul, peste tot intunericul grijilor tarii, adunate toate acolo in inima lui mica, dar atat de mare! -  s-a facut lumina.
Stiu, e greu sa intelegi cum un biet copil ar putea simti ca tara lui depinde tocmai de el. E greu sa cuprinzi o asemenea dragoste de tara care, iata!, te  face sa te simti chiar tu responsabil de ce i se intampla. E greu de acceptat ca un tanar se poate identifica in asemenea masura cu poporul lui incat sa simta ca raspunderea de a schimba ceva sta exclusiv pe umerii lui. Pe-ai nimanui altcuiva.
E dificil de inteles pentru noi toti ceilalti , obisnuiti sa il asteptam pe acel Fat Frumos calare pe un cal alb, care sa ne daruiasca finaluri fericite cu parfum de basm ca Alexandru si-a asumat el insusi acest rol de salvator si nu dintr-o bravura incostienta, ci dintr-o flacara ce ardea nebuna in el- o flacara numita Dragoste de Tara, pe care multi nu numai ca n-o mai avem, dar, iata, multi nici nu mai sunt in stare s-o recunoasca.
O flacara numita Sete de Dreptate, care parjoleste inima purtatorului atunci cand sub ochii lui oameni bolnavi si suferinzi sunt batjocoriti cu nesimtire. O flacara numita Iubire de Adevar, ce mistuie inima omului obligat sa slujeasca Minciunii. O flacara numita Raspundere, care arde sufletul omului ce nu este lasat sa si-o asume. O flacara a Binelui, ce nu vrea decat sa nu mai vada Raul!
Nu stiti ca lui Alexandru ii parea ca poarta pe umerii lui toata durerea acestui neam inainte de a se hotari sa faca ce a facut. Nu stiti ca in inima lui mocnea durerea intregii tari inainte sa ia decizia de a actiona cum a actionat. Nu stiti ca in sufletul lui plangeau toti  nedreptatitii din tara asta. Ca in mintea lui se luptau toate gandurile ce treceau prin mintile tuturor celor ce nu mai suportau ce se intampla. Ca in mainile lui erau ranile cuielor tuturor celor rastigniti pe nedrept in tara asta!
Nu stiti ca asta inseamna sa ai cu adevarat constiinta de roman! O cruce atat de grea pentru un copil! Caci da, el a dus in spate zile si nopti la rand crucea intregului neam romanesc...
Nu stiti ca doar gandul acelui gest pe care a ales sa–l faca l-a putut elibera de toata povara neimplinirii acestui neam, pe care o simtea asezata acolo, pe umerii lui de copil.
Nu va ganditi o clipa ca poate nu gestul lui in sine- discutabil, controversat, poate intr-adevar gresit - ar trebui sa ne serveasca drept exemplu, ci tot ceea ce l-a facut pe acest copil – un copil mai mare decat tot guvernul nostru la un loc- sa faca acest gest.
Nu va ganditi deloc sa incercam cu totii sa invatam de la el Iubirea de Tara ce i-a dat forta de a o aseza mai presus de viitorul lui, mai presus de gandul ca mama lui ar putea face infract, mai presus de supararea tatalui, mai presus de orice! Sa invatam din Dragostea lui Pentru Neam ce l-a incalzit in drumul lui spre Bucuresti (ce lung trebuie sa i se fi parut acel drum, singur acolo, in tren, mandru si drept, atat de demn in uniforma lui, cu oamenii de langa el atat de adanciti in propriile necazuri, incat habar n-aveau ca langa ei batea in acele clipe Inima Intregii Tari!)
Sa invatam Credinta ce i-a spulberat temerile, indoielile, emotiile, fricile, nesigurantele, grijile. Sa invatam ce inseamna Responsabilitatea. Curajul. Taria. Puterea de a te jertfi. Dragostea de Adevarul care elibereaza. Setea de dreptate. Asumarea. Constiinta de Roman!
Gestul lui nu isi capata adevaratul sens decat daca il privim nu dintr-o perspectiva pe orizontala, rationala, practica, logica, cu cauza, efect, consecinte. Eroismul nu face calcule de profitabilitate. De-asta si este eroism! Supus unei astfel de analize, gestul lui nu poate aparea decat ca fiind unul tampit- cum i-am auzit pe unii catalogandu-l.
Pe de alta parte, traim intr-o tara in care totul sfideaza regulile bunului simt- iar gestul lui Alexandru sfideaza si el orice reguli care ar face sens in alte tari. Raspunsul constiintei romanesti este potrivit absurdului situatiei! Un militar care isi apara tara de cei mai mari dusmani- cei care o conduc!  NU stiu, gresit sau nu, pe mine ma doare insa inima cand ma gandesc ca jertfa lui ar putea fi in zadar.
Sau ca poate lucrurile vor merge din ce in ce mai rau si poate alti copii vor face gesturi si mai nebune, ca raspuns la ceea ce se intampla.  De noi , de fiecare dintre noi depinde sa ne asumam fiecare o parte din crucea pe care a purtat-o singur in acele clipe. Doar de noi depinde sa dam un sens constructiv sentimentelor nobile ce l-au insufletit pe Alexandru - suflet din sufletul Romaniei Noastre.
El ne-a aratat cum trebuie sa ne iubim tara - noi trebuie sa gasim forme mai fericite de a o arata. Caci, da, privind din punct de vedere practic, se pot gasi atatea moduri mai intelepte de a lupta...
Insa Alexandru este mai mult decat un soldat care a facut un gest controversat. Alexandru nici nu trebuie inteles, analizat, discutat. El trebuie sa fie privit cu inima, caci ea intelege tainele ce scapa mintii. Alexandru al nostru - taind nodul gordian sub privirile uimite ale tuturor- trebuie privit cu  sufletul, dincolo de linearitate, dincolo de timp, de spatiu, de cauzalitate...
Caci daca tacem pentru catvea clipe si ne imaginam Romania in sens vertical si nu orizontal - in sensul ridicarii, al demnitatii, al neaplecarii, al neinfrangerii, o putem intrezari, cu toata istoria ei, ca pe o Coloana a Infinitului, inaltandu-se tot mai mult spre cer cu fiecare jertfa. Coloana Infinitului acestui neam s-a ridicat cu inimi de romani care au tasnit  - in sens ver-ti-cal.
Un neam traieste doar prin cei care tasnesc, care stau pe cruce fara sa cedeze, spunea Parintele Arsenie Papacioc. Priveste cu atentie: nu vezi tasnind in Alexandru toti fii demni ai neamului in camasile lor albe? Nu le auzi vocile in glasul lui sigur si ferm? Nu le vezi flacara din priviri in scanteia ce ii lumineaza ochii cu care electrizeaza fiecare om ce il priveste inmarmurit? Nu simti in demnitatea lui fosnetul brazilor ce se frang, dar nu se indoiesc? Clocotul muntilor ce ne-au adapostit vitejii? Murmurul pamantului in care ni se rasucesc mortii, aprinsi de indignare? Se spune despre Coloana Infinitului ca fiecare segment ar fi de fapt un sicriu- e o Coloana a Nemuririi Neamului, inaltata cu fiecare jertfa facuta pentru ca verticalitatea acestui popor sa fie pastrata.
Da, uite-l! Alexandru e acolo, cu jertfa lui intru Onoare si Adevar. Insa priveste cu atentie ultimul segment: este deschis, asteapta si jertfa noastra, a fiecaruia din noi. Oare va veni?
E o binecuvantare ca am putut vedea in aceste timpuri prea golite de Sens, de Adevar, de Frumos, de Dreptate, un Om care a tasnit intru Neam. Ca am putut simti ce forta poate avea Iubirea de tara, in forma ei cea mai pura.  Ca i-am putut asculta, prin vocea acestui copil, pentru cateva clipe pe dacii ce radeau de moarte, pe Horea, Closca si Crisan, pe Avram Iancu, pe Sfintii Inchisorilor, pe Ioan Gavrila Ogoranu, pe Petre Tutea, pe toti cei care si-au dat viata pentru ca noi sa ne putem numi astazi, cu mandrie, romani. El le-a dat glas!
Pentru cateva clipe constiinta romaneasca a rostit o afirmatie de neinteles pentru spiritul practic, dar atat de logica pentru iubirea de tara. Eu am jurat credinta poporului roman! Pentru cateva clipe, acest copil a tasnit  pentru a trezi toti romanii adormiti de prea mult timp, reamintindu-le ca au o tara. Un curent electric a trecut prin trupurile si prin sufletele a zeci de mii de oameni pentru cateva secunde, intr-o seara geroasa de ianuarie, incalzindu-le inimile amortite de prea mult timp.
Pentru cateva clipe, am asistat la reactia tampa a unui sistem uimit de o astfel de Tasnire- despre care ei nu au invatat la scoala. ( Nu e trecuta in manualele securitatii. O incadreaza la exceptii- si in general  le diagnosticheaza ulterior ca fiind Nebunie. )
Pentru cateva clipe am uitat cu totii de normalitate, de logica, de supravietuire, de lupte, de micutisme si am cunoscut Vesnicia, prietena de mii de ani a acestui biet popor inconjurat de dusmani. Alexandru si-a indeplinit misiunea. Sa ne facem timp si curat in inima sa ne rugam pentru el, cel aflat de-acum in lupta cu hienele. Rugaciunile noastre sunt cea mai puternica arma impotriva raului ce l-a incoltit acum din toate partile.
Rugaciunile noastre, ale tuturor si , mai ales, paza sfanta a tuturor celor care au vorbit prin el. Stiu ca nu il vor lasa!  Si sa facem in asa fel incat jertfa lui sa nu fie in zadar!  Sa aducem fiecare din noi mica noastra jertfa- de timp, de iubire, de energie, de sustinere a celor de langa noi. Sa nu mai fie nevoie de astfel de sacrificii ale unor copii nevinovati  pentru a ne reaminti ca avem o tara! Si ca tara are nevoie de noi. De fiecare dintre noi!
Doberos Dabeis! Cel curat s-a inaltat!

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/un-neam-traieste-doar-prin-cei-care-tasnesc-multumim-locotenent-alexandru-gheorghe-602781.htm

Scrisoare catre fiica mea


  Foto: Flori Bălănescu 

Nu-ţi scriu un testament, acestea nu sunt învăţăturile lui Nea Goe din Bragadiru către fiica sa, nu vreau nici să-ţi vorbesc despre cremele cu care mă ung după duş. Nu vreau decât să-ţi cer iertare şi să te rog să duci tu la capăt ce nu am fost eu în stare să termin. Să-ţi construieşti singură lumea în care vrei să trăieşti, aşa cum vrei tu să fie, în care vor trăi şi copiii tăi.

La revoluţie aveam exact vârsta ta de acum. Aveam la picioare o lume rănită, în refacere, şi deasupra un cer înnorat. Credeam că nu trebuie decât să privesc în sus şi cerul se va limpezi de la sine. Dar n-a fost aşa.
Curând a trebuit să las capul în jos. Am început să mă plâng că sunt fatalmente un învins. Că fac parte dintr-o generaţie de sacrificiu. Vorbesc de o generaţie gândindu-mă că istoria va reţine doar câteva nume din rândul congenerilor mei. Pe ceilalţi ne va îngrămădi pe toţi în colectivul anonim al generaţiei. Istoria nu va reţine dragostea părinţilor noştri, a fiecăruia, ci va spune că ne-am născut prin directivă de partid. Va spune că am crescut ca nişte plante de seră într-un climat artificial, obişnuiţi de mici cu toxinele, ca să ni se pară fireşti şi necesare când vom fi crescut mari. Că, dacă mai dura comunismul, am fi fost prima generaţie de mutanţi, "oameni noi", născuţi şi crescuţi în comunism. Însă am ieşit miraculos din închisoarea aceea şi am tras în noi sevele proaspete ale libertăţii. Am crezut că libertatea asta e un dat, că nu trebuie să mai luptăm pentru ea o dată ce o căpătaserăm. Ne-am înşelat. E drept, unii - acela, aceea, celălalt - au văzut lucrurile altfel, dar generaţia s-a înşelat.

Din zbuciumul anilor '90, ani de căutări, de aclimatizare la democraţie, am intrat în tunelul tranziţiei. Şi ne-am tot târât spre luminiţa de la capătul tunelului până ne-am ofilit. Am ieşit într-un târziu palizi şi desfrunziţi. Dar ne-am întremat iar, stând puţin la aer proaspăt, dinspre Europa democratică, sub un cer de speranţă. Şi când am zis că e gata, când să înflorim şi să facem fructe, la maturitate, a venit peste noi bezna crizei. Şi mă tem că ne va prinde bătrâneţea tot în întuneric şi că nu vom mai apuca să fim păduri.

Folosesc alegoria asta fiindcă fac parte, cum ar spune poeta, dintr-o generaţie vegetală a unui popor vegetal. Cu amărăciune admit asta. Era datoria noastră, a tinerilor de după revoluţie, să ne facem exact cum voiam, cum ne plăcea, lumea în care urma să trăim. Şi n-am făcut-o. N-am dus treaba până la capăt. Ne-am mulţumit cu un surogat de democraţie. Era oricum mai bun decât ceea ce trăiserăm în comunism. Credeam că desţelenim locuri noi şi că urmăm cărări nebătute, când, de fapt, ne învârteam în cerc. Şi iată-ne acum, aproape bătrâni, blazaţi şi fără vigoare, nu departe de punctul de unde am plecat.

Pentru asta îţi cer acum iertare.
Pentru asta te rog acum să ridici armele mele ruginite!
Nu va veni nimeni să-ţi aducă pe tavă libertate, respect, demnitate, păpică, drepturi. Dacă vrei ca talentul şi învăţătura ta să valoreze mai mult decât pumnul de buze şi ligheanul de sâni ai fetelor care ocupă ziarele şi televiziunile, trebuie să te baţi pentru asta. Dacă vrei să trăieşti în ţara ta. Dacă te revoltă minciuna, prostia, lenea. Dacă te-ai săturat să fii manevrată în calculele electorale, mutată cu pixul dintr-o coloană în alta. Dacă nu mai vrei să fii insultată şi umilită de cei pe care îi plăteşti să se ocupe de treburile publice. Dacă vrei să fii apreciată pentru ceea ce faci, nu după ce maşină ai. Eu n-am putut să te duc într-o tabără, să-ţi arăt ţara asta, nicidecum una străină, să-ţi plătesc lecţiile de chitară, să-ţi sprijin concret ambiţiile artistice. A trebuit să muncesc doar pentru chirie şi mâncare. Dacă vrei să ieşi din condiţia de sclav al propriei existenţe, ca să-ţi trăieşti viaţa din plin, nu te aştepta să vină cineva s-o facă pentru tine. Dacă vrei toate acestea, trebuie să le câştigi şi să le aperi, să ţii cu dinţii de ele.

Faci parte din prima generaţie care nu a cunoscut comunismul. Voi sunteţi chemaţi acum să hotărâţi cum va fi ziua de mâine. Nu trebuie să aşteptaţi să murim noi, decreţeii, tot învârtindu-ne prin deşert, cum s-a tot spus, ci puteţi construi în continuare şi împreună cu noi, retreziţi la viaţă de frenezia voastră.

Voi puteţi schimba lumea. Nu cu un clic, cu delete sau cu ignore. Viaţa e în altă parte, cum ar spune un autor pe care voi îl preţuiţi prea puţin, nu în plasma laptopului. Puteţi face asta!

Pentru că eu nu cred că faci parte dintr-o generaţie de tâmpiţi scoşi pe bandă rulantă de un învăţământ desfigurat de atâtea intervenţii estetice. Nu sunteţi nici mai deştepti, nici mai proşti decât noi, părinţii voştri. Însă aveţi în plus o brumă de libertate, pe care noi nu am avut-o, vă bate altă lumină în geam.
Nu sunt de acord cu ce se spune despre voi: că sunteţi generaţia care o arde prin cluburi. Oricum, nu mai tare decât am ars-o noi prin discoteci, părinţii noştri şi bunicii voştri la ceaiuri şi reuniuni tovărăşeşti, iar străbunicii voştri la horă.

Nu sunteţi generaţia a cărei supremă realizare este incendiarea câtorva pubele şi spargerea câtorva geamuri în centrul Capitalei. Nu tatuajele şi metalele din nas vă definesc. Nu tăierea venelor sub sălcii, murmurând cântece triste. Nu te văd plictisită de viaţă, nu mănânci droguri cu lingura, nu visezi să te măriţi cu un fotbalist ca să nu-ţi mai dea dureri de cap ziua de mâine, nu leşini de emoţie când vezi un manelist, nu te exprimi în treizeci de cuvinte, te ruşinezi cânt te cert cu temei, îţi spui apăsat punctul de vedere când ştii că ai dreptate, ştii să te bucuri, ai idei pentru care te lupţi, altele pe care le combaţi, ai idealuri, planuri de viitor la care lucrezi teance. Toate astea fac parte şi ele din portretul generaţiei tale. Plus că sunteţi atât de tineri şi frumoşi - bineînţeles, tu fiind cea mai frumoasă. Aveţi totul pentru a spune: ajunge, de aici e partea noastră de istorie!

Dar până să vă exprimaţi ca generaţie, te rog pe tine întâi, tocmai fiindcă te iubesc, să strigi: ajunge, e rândul meu acum! Pentru binele tău. Nu lăsa să ţi se ia nimic din ce se cuvine. Protestează! Revoltă-te! Spune ce gândeşti! Scrie! Umple internetul cu nemulţumirea ta! Fă petiţii, reclamaţii, mergi până în pânzele albe! Du-te alături de prietenii tăi, umăr la umăr, când aveţi un plan comun, o idee comună. Dacă e nevoie, ieşi în stradă! Eu voi veni să te sprijin. Voi fi mereu lângă tine, ca un scutier devotat, gata să iau coate şi bastoane în locul tău. Nimeni nu mai crede într-o schimbare făcută de generaţia mea, care a schimbat şi-a tot schimbat până a ajuns totul aproape cum a fost. Mergi tu în faţă, lângă prietenii tăi cu inele în buză, fiindcă viitorul vostru e în joc. Fă-ţi tu o lume aşa cum o vrei tu. Şi eu, bătrânul plin de metehne şi capricii, voi fi gata să trăiesc în lumea ta. Pentru că am încredere în tine.


Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/scrisoare-catre-fiica-mea-602789.htm

sâmbătă, 28 ianuarie 2012

 

Băsescu e mort

 Autor: Marius OPREA
 
Mă tot gîndesc de o bună bucată de vreme la cel mai singur om din România. La Traian Băsescu. La tăcerea lui. O tăcere de-a dreptul asurzitoare. La singurătatea lui. Oare ce face el acum? Se uită la televizor? S-a mai spălat pe faţă în zilele din urmă? A mai vorbit cu soţia, cu fetele lui? Are cearcăne? Mai este în ţară, sau a fugit în China, unde pare a se simţi bine? De fapt, mai trăieşte, sau lumea cere demisia unui om sfîrşit? Nimeni nu ştie. Eu cred că Băsescu a murit. E un cadavru politic, care acum îşi aşteaptă pe catafalcul de la Cotroceni îmbălsămarea cuvenită fiecărui lider de talia sa. Este finalul apoteotic al unei cariere politice pe măsură. O carieră în care acest om deosebit, dăruit cu o putere de distrugere echivalentă cu a unei întregi flote de cuirasate, a scufundat tot ce i-a ieşit în cale.

Căpitan de vas fiind, a început prin a incendia un port. Ca reprezentant al Navrom la Anvers, a continuat prin a-şi torpila foştii colegi din flota comercială. Ca revoluţionar, a avut grijă să ia legătura cu şeful Securităţii din Constanţa pentru a se asigura că voluminosul său dosar cu faptele de arme în slujba defunctului regim nu-i va face probleme în viitoarea carieră. O carieră pe care în serile lungi ale primelor zile de democraţie şi-o croia încet, precum aşezase odinioară pe hărţile lumii traseul cargoului său „Biruinţa“. Ajuns de la malul mării la Bucureşti, pe uscat, a avut grijă să se „aşeze“ corespunzător şi să-şi aducă lîngă sine oameni devotaţi şi tăcuţi, precum Călin Marinescu, zis „Shogunul“, cu care, după un plan bine chibzuit, a tăiat flota bucăţi şi a vîndut-o la fier vechi. Sau, mă rog, la preţ de fier vechi, diferenţa alimentînd conturi din care avea să-şi înzestreze corespunzător fetele. La guvernare, ajuns ministru al Transporturilor, nu l-au interesat prea mult jalnicele şosele ale patriei, pentru care a perceput doar o taxă şi a aşezat la marginea gropilor panouri pe care, cu umor negru, a pus să se scrie „Aici sînt banii dumneavoastră”. Apoi, pentru că un raport intitulat „Apartamentul“, conceput de şeful corpului de control al prim-ministrului a scos la iveală matrapazlîcurile sale imobiliare, s-a răzbunat crunt. A făcut nu doar să fie înlăturat acel şef al corpului de control, un om onest, pe numele său Valerian Stan, ci l-a adus la exasperare şi demisie chiar pe prim-ministrului Ciorbea. A dus răzbunarea mai departe, împingînd partidul acestuia pe marginea prăpastiei şi distrugînd Convenţia Democrată.
 
Nici în propria ogradă nu a avut prea multă răbdare să stea în linia a doua a partidului care l-a adoptat. Printr-o lovitură de maestru al pirateriei, şi-a debarcat şeful. Petre Roman, cel care îl propulsase în fotoliul ministerial, s-a trezit peste noapte aruncat peste bord, iar Băsescu, prin bine-cunoscutul său hohot de satisfacţie, i-a luat locul la cîrma Partidului Democrat. Ajuns apoi primar al Capitalei, ne-a anunţat solemn că nu va părăsi această funcţie pentru nimic în lume. L-am crezut, pentru că uităm repede şi nu am stat să decriptăm, în acele timpuri, hăţişurile carierei acestui adevărat Principe. După ce, o vreme, a dărîmat buticuri şi a omorît nişte cîini, cu lacrimi în ochi l-a îmbrăţişat pe „dragă Stolo“, luîndu-i şi lui locul drept candidat la preşedinţie şi torpilînd Partidul Naţional Liberal, care îi salvase de la eşuare pe democraţii lui Băsescu. Nava de sub pavilionul celor trei trandafiri a fost prima care s-a bucurat de foloasele intrării în apele calde ale Puterii, odată cu comandantul său.

După care, salvă după salvă, Băsescu i-a bombardat neîncetat pe aliaţii săi liberali. Sabotată de propriul comandant, Alianţa Dreptate şi Adevăr s-a rupt şi s-a scufundat. Nu se ştie cine ce a mai salvat, care e dreptatea şi unde s-a dus adevărul. Apoi, s-a autointitulat „popular“. Dar nici un moment setea de luptă a comandantului navei-amiral România nu s-a ostoit. Nemaiavînd inamici, şi i-a inventat. Şi-a aruncat peste bord secunzii şi ofiţerii de cart, care au îndrăznit să comenteze manevrele sale din ce în ce mai nesăbuite. A atacat cu toată forţa Parlamentul şi i-a scufundat pe aliaţii săi vremelnici social-democraţi. Pînă ce, într-un tîrziu, a rămas cu totul singur, avînd alături doar o sirenă blondă şi un mic steward, care îi umple cînd şi cînd paharul, după reţeta cunoscută – numai un deget peste patru cuburi de gheaţă. Acum, după ce a distrus tot ce era de distrus în jur, comandantului Traian Băsescu nu i-a mai rămas decît un singur lucru. Să se distrugă pe sine. A reuşit. Dumnezeu să-l ierte.  
 
Sursa:

Cântecul premierului


(după „Cântecul redutei”, de George Coşbuc)

În cazărmi, armată - ioc,
Tancurile sunt pe stradă,
Apeviştii, prin zăpadă,
Se căznesc să facă loc.
Cine vine, făcând semne,
O fi vreun mahăr pesemne?
Unul, Ciaca-Paca-Boc!





Ilie Bâtcă

Citiţi continuarea pe: http://batcailie.blogspot.com/2012/01/cantecul-premierului.html







Băsescu vrea să lupte împotriva corupţiei. Noi îi spunem să înceapă din Alba Iulia!
PDL scoate bani şi din istoria românilor


În România, jefuirea banilor publici a ajuns o artă şi ca orice artă se manifestă într-un spaţiu bine definit. În Alba Iulia, apropierea închisorii din Aiud este doar o ironie pentru artiştii jafului. "Tunarii" albaiulieni nu s-au lasat impresionaţi de o asemenea apropiere şi şi-au văzut de treabă punând punct ochit şi lovit pe 65 milioane de euro, adică aceeaşi valoare cu bugetul Consiliului Judeţean Alba pe un an de zile.
Cum s-a reuşit un jaf de proporţiile acestuia? Simplu.
În Alba Iulia se află cel mai bine păstrată cetate de tip Vauban din România. Băieţii deştepţi s-au prins că cetatea poate fi un izvor nesecat de bani, aşa că primarul Mircea Hava a vorbit cu Elena Udrea, naşa de cununie a fiului său (ca în orice familie mafiotă, şi în PDL se practică metoda "naşul"), iar aceasta, cu dărnicie, i-a oferit finanţare pentru reabilitarea cetăţii în valoare de aproape 65 milioane de euro, bani acordaţi pe încredere, cu ochii închişi (prietenii ştiu de ce).
Reabilitare este impropriu spus, pentru că proiectul, făcut de o firmă minusculă de arhitectură din Alba Iulia, prevedea pavarea integrală a centrului cetăţii şi a 70% din şanţurile de apărare, deci o adăugire nefericită la arhitectura cetăţii. Nu este o surpriză că firma de arhitectură, fără nici o realizare notabilă în trecut, a primit fără licitaţie sau prin încredinţare directă contractele de proiectare. Pentru că lucrările trebuiau supraevaluate iar la supravegherea lucrărilor să nu comenteze nimeni asupra neexecutării unor lucrări sau a înlocuirii materialelor din proiect cu alte materiale, de slabă calitate, dar mai ieftine. Deci trebuia cineva fără coloană vertebrală şi fără pretenţii mari.
Până acum îi avem pe Elena Udrea, care a dat banii, pe primarul Mircea Hava, care a propus proiectele, pe proiectantul mediocru, dar docil, iar în ecuaţie trebuia să intre şi executantul, care să execute lucrările să primească banii şi cu siguranţă să distribuie cu recunoştinţă comisioanele aferente. Aşa a apărut în context firma SC Grup Corint SA, care aparţine unor fraţi ce au falimentat în mediul concurenţial privat, dar lucrând cu statul au început să prospere şi să câştige licitaţii în Alba Iulia, toate croite în aşa fel încât să le câştige Grup Corint. "Croiala" era de o simplitate dezarmantă. Documentaţia de atribuire prevedea condiţii pe care doar Grup Corint putea să le îndeplinească. Simplu, nu?
Avem aşadar patrulaterul perfect al băieţilor deştepţi: Elena Udrea - finanţator, Mircea Hava - organizator al licitaţiilor, proiectantul care face tot ce i se spune şi Grup Corint, care primeşte contractele şi banii.
Dar cum funcţionează morişca de bani? Simplu: ca la orice lucrare publică, s-a supraevaluat valoarea lucrărilor. Noi ştiam până acum că supraevaluările se făceau după metoda fifty-fifty a primarului din Cluj. Dar primarul din Cluj (aflat în arest acum) era mic copil faţă de Mircea Hava din Alba Iulia, aşa că în Alba Iulia lucrările au fost supraevaluate cu 500% (aţi citit bine... nu este nici o greşeală). Totul părea ă meargă perfect.
Totuşi, Mircea Hava a făcut o greşeală. Urmând un sfat prostesc al arhitectului şi dornic de a câştiga cât mai mulţi bani, a fost de acord să fie desfiinţat un parc din centrul Cetăţii pentru a fi pavat cu piatră cubică.
Aceasta a stârnit nemulţumirea populaţiei, iar unele persoane au început să pună întrebări. Chiar au cerut să le fie prezentat proiectul, dar primarul a refuzat susţinând că proiectul este secret. Ciudat! Atunci s-a procedat la calcule pe baza datelor furnizate în presă de către proiectant şi primărie şi a puţinelor date oficiale. Rezultatul obţinut a fost uluitor. Un km de drum de categoria a III-a din interiorul cetăţii, care potrivit standardelor de cost ale Ministerului Transporturilor nu trebuia să depăşească 800.000 eur, costă cât un km de autostradă nouă, respectiv 4,2 milioane de euro plus TVA, adică de 5 ori mai mult.
Materialele care trebuiau folosite la pavarea drumurilor trebuiau să provină, conform indicaţiilor proiectului, de la o carieră din Transilvania. În realitate, ele au fost importate din Turcia de către firma Algabeth din Prahova, firmă despre care presa a scris că este practic firma lui Adriean Videanu (de ce nu este surprinzător că este băgat şi el aici ca intermediar?). Trebuia "să mănâncă şi gura lui" Adriean Videanu ceva... nu-i aşa?
Până acum DNA nu a comunicat dacă investighează această jefuire a banilor publici deşi sesizări au fost primite inclusiv din străinătate, pe de o parte pentru că în acest jaf au fost implicaţi şi bani europeni, iar pe de altă parte pentru că împotriva mutilării cetăţii s-au mobilizat şi albaiulieni care locuiesc în străinătate. După calculele noastre, în această jefuire a banilor publici sunt implicate între 30 şi 50 de persoane, dintre care doar câţiva profitori mari
Dl Băsescu, dacă vrea să lupte împotriva corupţiei, ar trebui să înceapa de aici, cu vicepreşedintele PDL, Mircea Hava, primar al municipiului Alba Iulia. Ce s-a scris aici este doar 10% din faptele de corupţie săvârşite cu ocazia "reabilitării" Cetăţii Alba Iulia, în realitate un jaf istoric.

Radu Octavian






Iluminată de Emil Boc
Elena Udrea și-a făcut și ea un comandament de iarnă
 

Ministresa Dezvoltării și a Turismului a avut vineri o revelație. Generată de Emil Boc, ce-i drept. Văzând că micuțul premier a înregistrat joi "succesuri" pe bandă rulată în lupta cu nămeții, Udrea a pus și ea de un comandament de iarnă.
A făcut ea ce făcut și la început de weekend a anunțat victorioasă poporul român, pe Facebook, înființarea unui comandament de iarnă al ministerului pe care îl conduce, în colaborare cu Federația Patronatelor din Turism. " Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului şi Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc au înfiinţat un comandament de iarnă prin care acordă mese gratuite şi sprijin persoanelor rămase blocate din cauza viscolului şi care sunt aproape de structurile de primire turistică.
De această iniţiativă au beneficiat deja 44 de persoane în ultimele 24 de ore. Mă bucur că şi MDRT a reuşit să se mobilizeze şi să contribuie la gestionarea acestei situaţii de urgenţă. Linia verde deschisă cu această ocazie, 0800.86.82.82, va rămâne operabilă şi în continuare pentru cei care se află într-o situaţie dificilă din cauza viscolului. " , scrie pe pagina personală de Facebook pupila favorită a lui Traian Băsescu.

După mutarea asta, e de așteptat să o vedem și pe Udrea cu lopățica în mână la dezpezire și împărțind ceai fierbinte tiriștilor blocați pe Centura Capitalei. Sau de ce nu, inventivă cum o știm, să încalece un excavator și să se așeze în fruntea "flotilei" de utilaje de dezpăzire puse la dispoziție de bunul ei prieten ghinărarul Gabi Oprea.

Cristina Horvat
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/elena-udrea-si-a-facut-si-ea-un-comandament-de-iarna-171096/

Declarație-surpriză
Marko Bela: Ar fi util să organizăm cât mai repede alegeri parlamentare



Vicepremierul Marko Bela vede organizarea de alegeri anticipate ca "una din soluţiile" care pot fi oferite la "gradul mare de nemulţumire din jurul nostru".
"Deci alegerile locale vor avea loc în iunie, pot sa declar că acest lucru este sigur şi putem să ne pregătim în acest sens. În legătură cu alegerile parlamentare, eu aş putea să accept să le programăm mai devreme, mai aproape de alegerile locale, acest fapt este posibil doar prin alegerile anticipate, pentru aceasta toate partidele trebuie să fie de acord în acest sens, ar trebui să ne înţelegem în această chestiune", a declarat Marko Bela pentru televiziunea Transilvania, arătând în acelaşi timp că în UDMR încă nu a avut loc o consultare şi nu s-a luat o decizie în chestiunea alegerilor anticipate.
"Motivul pentru care cred că putem să pornim pe o astfel de soluţie este gradul mare de nemulţumire din jurul nostru, mulţi contestă activitatea, soluţiile, ideile şi comportamentul liderilor politici iar în astfel de momente este util să organizăm cât mai repede alegeri pentru ca societatea să-şi exprime opinia: pe cine doreşte şi pe cine nu. Dar această soluţie este doar o posibilitate", a declarat preşedintele onorific al UDMR, Marko Bela, la Televiziunea Transilvania.

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/marko-bela-ar-fi-util-sa-organizam-cat-mai-repede-alegeri-parlamentare-171089/

vineri, 27 ianuarie 2012


Negocierile NATO-Rusia, progrese slabe

 Scris de : M.A.

Negocierile dintre NATO şi Rusia în ceea ce priveşte dosarul scutului antirachetă desfăşurat de Alianţa Nord-Atlantică în Europa nu progresează “prea mult”, a declarat joi secretarul general al organizaţiei, Anders Fogh Rasmussen.
“Sper în continuare că vom fi în măsură să încheiem un acord cu Rusia privind cooperarea în materie de apărare antirachetă” până la summitul NATO prevăzut pentru sfârşitul lunii mai la Chicago (SUA), a declarat Anders Fogh Rasmussen într-o conferinţă de presă. “Dar trebuie să recunosc faptul că nu am progresat prea mult până în prezent”, deşi “au avut loc numeroase discuţii”, a adăugat oficialul NATO.
“Aceste discuţii vor continua”, însă “probabil” nu va avea loc o reuniune NATO-Rusia în marja summitului de la Chicago dacă nu se va ajunge la un acord până atunci, a precizat Anders Fogh Rasmussen, transmite Agerpres. Reuniuni cu Rusia sunt organizate în mod tradiţional cu ocazia reuniunilor la vârf ale NATO, dintre care ultima a avut loc la Lisabona în 2010.
Lansat în 2010, proiectul scutului antirachetă a devenit unul dintre principalele motive de discordie dintre Alianţa Nord-Atlantică şi Rusia, care îl consideră o ameninţare pentru securitatea sa. NATO afirmă că acest sistem nu vizează Rusia, ci o ameninţare din Orientul Mijlociu, în special din Iran.
“Cred că liderii ruşi îşi vor da seama că este şi în interesul lor să coopereze cu NATO în ceea ce priveşte apărarea antirachetă“, a adăugat Anders Fogh Rasmussen.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/top-secret/armata-2/negocierile-nato-rusia-progrese-slabe-71202.html

Cristian Preda propune premier independent cu guvern politic


Scris de : C.P. 


Europarlamentarul PDL Cristian Preda a declarat, vineri, că PDL “va face” mutarea politică semnificativă, el apreciind că “soluţia fezabilă” este cea a instalării unui premier independent cu guvern politic, susţinut de o majoritate “cât mai semnificativă”.
Intrebat ce se va întâmpla dacă PDL nu va face o “mutare politică semnificativă“, aşa cum el a susţinut că ar fi necesar, Cristian Preda a răspuns: “O va face”. El a enumerat care sunt, în opinia sa, soluţiile în actualul context politic şi social.
Astfel, Cristian Preda a apreciat, pentru gandul.info, că “soluţia dezirabilă, ideală” este “un guvern de larg consens”. “Raţiunea este că suntem în an electoral şi este necesar un guvern care să asigure alegeri necontestate”, a explicat europdeputatul.
El a arătat că, într-un guvern de acest tip, “persoana premierului ar fi ca şi nesemnificativă, ar putea fi oricine, ar putea fi şi un cetăţean de pe stradă”. ”Mă tem însă că în clasa politică nu există resurse pentru a face acest lucru”, a adăugat Preda.

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/actualitate-interna/politica-interna/cristian-preda-propune-premier-independent-cu-guvern-politic-71260.html
Cristian Preda a precizat că, în opinia sa, “soluţia fezabilă” este cea a unui “guvern cu premier independent şi cu o majoritate cât mai semnificativă”. “Dacă nu se va putea o majoritate de două treimi, să fie o majoritate totuşi cu un contur”, a adăugat democrat-liberalul.
“Sunt convins că un asemenea guvern nu ar putea împiedica suspiciunile, (…) dar premierul independent ar garanta totuşi o anumită neutralitate politică”, a mai declarat Preda. El a explicat că lasă deoparte soluţia unui guvern format numai din tehnocraţi, întrucât ideea că pleci în campanie electorală şi laşi rezolvarea problemelor unor tehnocraţi i se pare “iresponsabilitate politică”. Întrebat dacă susţine că premierul Emil Boc ar trebui să demisioneze, Cristian Preda a răspuns că nu doreşte să facă “un joc lipsit de onestitate”, mai ales că “Emil Boc este un om onest”.
“N-am să fac un joc superficial în acest moment. Mi s-ar părea lipsit de corectitudine să-i cer premierului demisia acum. Eu cred că el vede foarte bine care sunt hăţişurile politice”, a explicat Preda, arătând că “sunt unii din opoziţie care şi-ar dori ca Emil Boc să rămână premier până la alegeri, pentru că este un adversar politic cunoscut şi fragilizat, mai fragilizat decât PDL”.