Violenţele din România - zile de sfârşit de regim
Începe să fie extrem de clar. Nu e vorba nici de apărarea lui Raed Arafat, nici de proiectul de lege a sănătăţii, nici chiar de o greşeală sau de o neînţelegere. Protestele din România, deja reluate în nenumărate oraşe din ţară, îl vizează pe Traian Băsescu şi regimul său. Tele-incidentul de seară al preşedintelui cu Raed Arafat şi grosolănia prezidenţială n-au fost decât scânteia unor tensiuni sociale ce aşteptau să izbucnească. În acest moment, miza este doar răsturnarea sau supravieţuirea regimului Băsescu. După cum decurg lucrurile, şansele de revenire la o prietenie a populaţiei cu preşedintele sunt ca şi excluse. Cine ştie doar prin ce minune s-ar mai putea găsi calea unei coabitări. Însă după felul în care regimul Băsescun s-a purtat în aceste zile, chiar şi probabilităţile infinitezimale încep să se împuţineze. Prin retragerea aiuritoarei ciorne de proiect de lege (pusă şmechereşte în braţele Guvernului!), Traian Băsescu a înfruntat cu aroganţă populaţia şi s-a grăbit să ne împingă pe toţi în armata adversarilor marelui său plan de modernizare a sănătăţii şi a României. Dacă la tăiatul pensiilor şi la diminuarea salariilor bugetarilor s-a strecurat ca prin urechile acului, acum a ratat spectaculos. Cu un şir de reacţii de om împiedicat în materie de gândire politică, s-a instalat cu autoritate în postura de adversar de bază al întregii societăţi. Mai mult, şi-a asumat şi poziţia de unic paratrăsnet al tuturor tensiunilor sociale, politice, constituţionale şi chiar economice. Ca atare, totul curge într-o singură direcţie. Iar oamenii din preajma sa, în loc să îl trezească la realitate (e drept, nu este el omul care să asculte o judecată lucidă a cuiva din afară!), l-au ajutat să se înfunde. Serviciile secrete i-au vândut varianta deturnării şi mai apoi a reprimării manifestaţiilor. Parlamentarii şi politicienii s-au ascuns şi n-au acceptat să devină interlocutori ai populaţiei în dezbaterea stării de lucruri. Iar cei mai zăltaţi au trecut la calificarea populaţiei nemulţumite în fel şi chip. Cu cine poate să mai dialogheze acum Traian Băsescu de vreme ce servitorii săi vorbesc despre protestatari cu termeni de „huligani" şi cu „viermii ăia". Mă tem că Traian Băsescu, ajuns un fel de marinar cu vedenii de Dumnezeu însingurat în Palatul Cotrocenilor, are deja porţile închise spre majoritatea românilor! Cu alte cuvinte, după un şir nesfârşit de gafe comice, de prostii grosolane şi de trufii paranoice, a izbutit ca în aceste trei zile de lipsă de reacţie şi de aroganţă să îşi tragă şi ultima punte pe care se mai putea apropia de fostul său electorat.
Duminică după-amiază am fost în Piaţa Universităţii din Capitală. Pe la 16.30 erau cam 1.200-1.500 de oameni. Nu arătau nici a membrii unor galerii ale echipelor de fotbal, nici a demonstranţi plătiţi şi nici ca români ghiftuiţi. Erau cu toţii oameni de toate vârstele, profesiile şi condiţiile, îngrijoraţi cu toţii, capabili să îşi formuleze în mod coerent nemulţumirile şi teama de evoluţia lucrurilor. Ici şi colo, printre ei se puteau vedea feţele de castraveţi acri ale acoperiţilor de la SPP şi SRI. Toţi cei cu care am stat de vorbă înţeleseseră şmecheria cu galeriile celor două cluburi. În scurtele dialoguri purtate, toţi demonstranţii făceau trimitere la diversiunile pe care le observaseră în seara de sâmbătă şi se pregăteau să treacă şi prin orele de violenţe pregătite de autorităţi şi pentru duminică seara. Ce s-a petrecut mai târziu n-a fost decât o confirmare. Pe televiziuni au năvălit acoperiţii şi pupincuriştii, iar în zona Universităţii au fost provocate incidente violente spre a genera pretexte şi argumente pentru reprimarea în forţă a valului de proteste şi posibile viitoare mişcări sociale de amploare. Din păcate, această tehnică de tip comunist nu face decât să întărâte lumea, să înmulţească distrugerile şi să promoveze în lumea largă imaginea României ca spaţiu nesigur.
Reacţiile instituţiilor publice din cursul zilei de luni se vor dovedi hotărâtoare. S-a trecut şi de tratamentul cu bomboane a la Lăzăroiu, Guşă, Pora, Turcescu, Lavinia Sandru şi Liliana Mincă (un soi de campioane ale pupincurismului feminin). Se duc şi ultimele fărâme din timpul de negociere rămas unui regim al abuzului, al incompetenţei şi al tupeului nemărginit. Asta în vreme ce un pluton de politicieni cu suflet de servitori (cei fugiţi la UNPR) se căinează de mama focului pentru alegerea neinspirată din ultimele luni. Din păcate, nu e vorba doar de o gherlă politică, ci şi de o contribuţie la un dezastru ce se pregăteşte a fi decontat.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/violentele-din-romania-zile-de-sfarsit-de-regim-169824/
