Armata, între patriotism şi regulamente
Scris de : Teodor SeranSe spune că uneori, puţină nebunie poate să biruiască puterea şi slava. Singura condiţie necesară este ca acest lucru să se întâmple la momentul oportun, pentru a duce la un rezultat maxim, cu urmări pozitive remarcabile.
Cei care au ascultat discursul locotenentului Alexandru Gheorghe din Piaţa Universităţii s-au împărţit în două tabere inegale : cea a exaltaţilor şi cealaltă a scepticilor. Cei mai mulţi au proslăvit prestaţia tânărului ofiţer, categorisită drept un act de mare curaj, un exemplu de comportament civic sau o mostră autentică de patriotism. 99,99% dintre cei care se pronunţă nu cunosc ad- literam regulamentele militare, pe care un ofiţer care a rostit jurământul militar, este obligat să le respecte toată viaţa. Pe de altă parte, este adevărat că mesajul transmis prin acest gest fără precedent pentru breasla militarilor, crează un sentiment de emoţie profundă în mentalul colectiv, în momentele de mare frământare socială pe care le traversăm.
Puterea exemplului oferit de acest tânăr este copleşitoare si duce la naşterea unor circumstanţe atenuante în judecarea acestei fapte. S-a născut astfel întrebarea: cine poartă responsabilitatea apariţiei unei astfel de gest ? Tânărul locotenent care a încălcat flagrant regulamentele militare, clamând apărarea cetăţenilor ieşiţi în stradă sau manifestanţii, care au creat vreme de zece zile impresia că ordinea de drept s-a clătinat şi este gata să se prăbuşească? Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate constitui singura cauză a apariţiei unui ofiţer activ al Armatei Române, îmbrăcat în ţinută militară, în mijlocul mulţimii revoltate din Piaţa Universităţii.
Marii vinovaţi sunt actualii guvernanţi care au adus societatea în starea de manifestare a unor spasme sociale neobişnuite. Marele necaz îl reprezintă faptul că această mare vină nu poate fi încadrată într-un anumit tip de infracţiune, ea fiind doar de natură morală. De aceea, nimeni nu îi va judeca pe guvernanţi pentru răul făcut, atunci când vor pleca de la guvernare. În schimb, în mod implacabil, locotenentul considerat curajos, va fi judecat conform regulamentelor militare şi va fi trecut în rezervă fără drept de apel. Decizia defavorabilă luată împotriva locotenentului, nu poate fi contestată de nimeni : nici de către viitoarea « victimă », nici de către societatea civilă.
Alexandru Gheorghe va trebui să îşi accepte cu bărbăţie pedeapsa, pentru că o merită. O eventuală minimalizare sau ducere în derizoriu a acestui caz nu ar aduce niciun serviciu democraţiei şi ordinii de drept. Să îl admirăm sau să îl condamnăm pe acest om ? Şi, şi. Trebuie admirat pentru nobleţea mesajului şi în acelaşi timp condamnat pentru faptul că a destructurat prin gestul lui ordinea de drept. Din acest punct de vedere el nu ar trebui să constituie un exemplu sau să fie admirat. În acelaşi timp, paradoxal, în mentalul tinerilor, el va fi probabil considerat un exemplu de atitudine civică şi că va constitui un anumit gen de catalizator. Acest caz, poate fi considerat amar sau dulce, în funcţie de tabăra din interiorul căreia judecăm cazul. Tabăra entuziaştilor sau cea a scepticilor neîncrezători în puterea acestor gesturi. Unii îi prevăd locotenentului un viitor strălucit în Armata Română, alţii îl văd deja şomer pe străzile din Câmpia Turzii.
Există şi o variantă super-optimistă, o fabulaţie, cu conotaţie de basm: după eventuala venire la putere a USL-ului, tânărul locotenent va fi rechemat en fanfare în rândurile Armatei şi ridicat la gradul de maior, pentru excepţionalele servicii aduse Patriei. Ipoteza este realizabilă şi este posibil să îl revedem peste un timp în postura de erou naţional. Să nu uităm că de fiecare dată, toate basmele se termină frumos.
Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/armata-intre-patriotism-si-regulamente-71080.html