Bogdan Teodorescu: "Stupoarea cu care a reacţionat Puterea dovedeşte că Serviciile n-au ştiut de proteste"
Profesorul şi analistul politic Bogdan Teodorescu, despre protestele din aceste zile şi lipsa de reacţie a lui Traian Băsescu.
Autor: ANCA NICOLEANU
● Bogdan Teodorescu: Avem de a face cu două fenomene distincte care trebuie privite ca atare. Primul este acest protest spontan al cetăţenilor din România generat, ca scânteie, de "afacerea Raed Arafat" şi continuat, ca o reacţie de nemulţumire faţă de prestaţia actualului cabinet, a lui Traian Băsescu şi, pe anumite segmente, a actualei clase politice. Partea cea mai interesantă a acestui protest, care are loc în Piaţa Universităţii în Bucureşti şi în alte zone centrale din mai multe oraşe din România, este exact eterogenitatea fenomenului, faptul că se adună oameni complet neorganizaţi, că vin fiecare cu problemele sale şi nu încearcă să le impună comunităţii. Nu avem de-a face cu o agendă unificată, nu putem spune că avem acolo o masă. Nu există un lider, o agendă comună, nu există un proiect comun, există oameni care au ceva de protestat. Numitorul comun al acestor proteste, într-o proporţie covârşitoare, este atacul la actualul preşedinte al ţării şi la actualul partid de guvernământ. Aceasta este partea specială a mişcării, născute acum vreo şapte zile, ca urmare a demisiei lui Raed Arafat, demisie provocată de intrarea intempestivă a lui Traian Băsescu, într-o emisiune de televiziune, împotriva sa. Deşi Raed Arafat a fost reprimit în cabinet, a fost crescut în funcţie, deşi Traian Băsescu a făcut o sumedenie de paşi înapoi, lumea nu s-a oprit. Acest fapt dovedeşte validitatea ideii că protestul nu era orientat numai pentru cazul Raed Arafat, legea sănătăţii, SMURD, ci era un protest orientat clar împotriva lui Traian Băsescu şi a puterii pe care el o reprezintă. De asemenea, se constată că există în zonă şi grupuri de oameni care, pe lângă atacul la această putere, atacă întreaga clasă politică. Cel puţin deocamdată aceste grupuri sunt minoritare. A doua imagine este cea a mişcării politice de astăzi, în care partidele de opoziţie, USL: deci PSD, PNL, PC, au organizat un miting în Bucureşti, separat de Piaţa Universităţii, care intenţionează să atragă atenţia puterii, de fapt, să conteste actul de guvernare, să ceară demisia guvernului Boc şi alegeri anticipate, să ceară o nouă viziune asupra modului în care este condusă România. Avem de a face cu două fenomene separate. Însă este evident că actul opoziţiei vine în contextul protestelor spontane ale cetăţenilor României şi ca o completare, ca o ridicare a acestora la nivelul discuţiei politice.
● Ar fi bine ca aceşti oameni, care s-au strâns în mod organizat sub semnul USL, să se alăture celor din Piaţa Universităţii?
● În mod normal nu, fiindcă s-ar crea ciocniri şi suspiciuni. Avem de a face cu două reacţii diferite, una a societăţii civile care trebuie respectată şi tratată ca atare, şi una a opoziţiei politice care, de asemenea, trebuie acceptată şi respectată ca atare. Aceste mişcări se pot coagula într-un singur moment şi acesta este votul. Până atunci este bine ca mişcările să fie distincte şi, de fapt, lucrul care este nou în acest început de an 2012, este că societatea românească, în sfârşit, reacţionează, după o lungă perioadă de anestezie, de lipsă de acţiune! Faptul că partidele se organizează este dreptul lor, că oamenii din Piaţa Universităţii ar putea să vină la partide este ok, dar eu cred că partidele n-au ce să caute în Piaţa Universităţii sau în celelalte locuri din ţară unde s-au adunat spontan oamenii.
● Li s-a reproşat celor din Piaţă lipsa de organizare. Ar trebui să-şi aleagă un lider?
● Este natural să fie lipsă de organizare, atâta vreme cât nu există organizare. De fapt, ceea ce vedem noi acum dovedeşte spontaneitatea poveştii din Piaţa Universităţii şi din restul ţării, faptul că nimeni nu a fost în spatele acestei mişcări. Mai mult decât atât, stupoarea cu care a reacţionat Puterea în primele cinci-şase zile dovedeşte faptul că Serviciile, care ştiu tot, nu ştiau de acest lucru, fiindcă n-aveau ce să ştie. N-a fost nimic pregătit. Oamenii care au ieşit în stradă, au ieşit de unii singuri, fără să se contacteze, fără să lucreze, fără să existe lideri organizaţi, pentru că, dacă exista un singur nucleu de organizare, acesta era interceptat. Ori această interceptare era adusă la cunoştinţa Puterii care îşi pregătea o reacţie. Noi vedem acum reacţiile puterii, faptul că au apărut oameni care spun "PDL-USL, aceeaşi mizerie". Evident că nouă ne sună cunoscut mesajele date de anumite trusturi de presă, aliniate puterii timp de un an de zile, evident că începem să identificăm oameni şi personaje care vin din spectrul puterii, dar acest lucru s-a petrecut la şase zile de la începutul manifestaţiilor, lucru care dovedeşte că ei de cam atâta au avut nevoie ca să realizeze ce se întâmplă. Şi nu ştiau nimic, pentru că nu era nimic de ştiut. Mai e un lucru, o organizare se poate face pe baza unei agende comune. Dacă există un lider, trebuie să existe o agendă comună. Ori este foarte clar, din ceea ce vedem acolo. Citiţi doar afişele şi veţi vedea că nu avem o agendă comună, avem zeci, dacă nu cumva o sută de revendicări ale cetăţenilor, de nemulţumiri ale oamenilor faţă de diverse lucruri care se petrec în această ţară. Că avem grupuri, grupuleţe care au venit acolo să îşi spună nemulţumirea. Desigur, sunt convins că o parte dintre oamenii care au venit în Piaţă sunt atraşi de dimensiunea politică a subiectului şi se vor ralia mişcării de protest a opoziţiei. De asemenea, mie îmi este foarte clar că Piaţa nu-şi doreşte un lider. Fiindcă toţi cei care au încercat să se impună ca lideri în Piaţă, oameni politici sau diverse alte personaje, au fost alungaţi. Piaţa este o reacţie a societăţii faţă de Traian Băsescu, de guvern, de PDL şi, într-o proporţie mai mică, faţă de întreaga clasă politică românească.
● Traian Băsescu a avut astăzi o declaraţie publică în care a ignorat complet protestele...
● Traian Băsescu nu avea cum, la ce ştim despre el, să aibă o reacţie pozitivă, astfel încât reacţia pe care bănuiam că ar fi avut-o, ar fi fost una negativă. Iar o reacţie negativă ar fi încins şi mai tare situaţia din Piaţă. Astfel încât o tăcere este poate mai utilă decât un comentariu critic, acid, un mişto al lui Traian Băsescu ori o persiflare a celor din Piaţă.
Amintiţi-vă ce a spus Teodor Baconschi despre Piaţa Universităţii, ca să ne lămurim, de fapt, unde suntem. Oamenii ăştia sunt în faţa unei surprize de proporţii. Ani de zile au crezut că, de fapt, nimeni nu-i va deranja. În acest moment, iluzia lor, aceea că Traian Băsescu va veni în toamnă şi, indiferent de rezultatul alegerilor, va face el o şmecherie, îi va salva şi îi va menţine la putere a început să se clatine. Fiindcă deja le este clar că la toamnă, dacă acest lucru se întâmplă, nu vor avea numai 5.000 sau 10.000 de oameni în fiecare oraş, s-ar putea să aibă deja sume mult mai mari de oameni în stradă. Lipsa de suportabilitate a cetăţeanului român este ceea ce de fapt vedem acum pe ecrane, ceea ce vedem acum în Piaţă. Ori această lipsă de suportabilitate este cea care îi îngrijorează foarte tare pe liderii PDL.
● Ce credeţi că or să facă în următoarea perioadă?
● Noi nu mai avem de-a face cu un singur PDL, ci cu mai multe PDL-uri care, fiecare în parte, îl acuză pe celălalt de situaţia în care se află acum. Este evident pentru oricine că ei au ajuns acum din eroarea lui Traian Băsescu. Mă refer la ultima eroare, acea inexplicabilă ieşire în decor în conflictul cu Raed Arafat, ieşire căreia i-a dovedit invaliditatea prin retragerea legii şi prin reprimirea lui Raed Arafat. Nu uitaţi că noi nu avem de-a face cu un singur fenomen - o ieşire la limita civilizaţiei împotriva unui personaj cotat a fi profesionist. La trei zile după aia, fiindcă strada reacţionează, retragi legea şi îl reprimeşti într-o poziţie mai înaltă, ceea ce dovedeşte că primul tău atac a fost total nefondat şi total neacoperit, lucru care, ca preşedinte, te descalifică.
● A fost o mişcare bună din partea Băsescu să-l reprimească pe Arafat?
● La acest moment, noi asistăm la o reacţie de panică, asta este evident. Şi sunt obligat să citez această replică a lui Adrian Păunescu, care spune: "totdeauna când sufli într-un foc, ai două variante: ori îl stingi, ori îl aprinzi mai tare". E un foc, la ora actuală, suflă în el. Deocamdată, din cât de vede, suflând în foc, îl încing. De ce nu apare Traian Băsescu? Pentru că oamenilor care îi fac imagine şi care analizează situaţia după piaţă a început să le fie clar că subiectul manifestaţiilor nu au fost Raed Arafat, legea sănătăţii, SMURD, ci Traian Băsescu, ori acest subiect trebuie ţinut discret, la distanţă. Nu trebuie să fluturi în continuare, în faţa taurului furios, perdeaua roşie.
● Îşi va da demisia Băsescu, într-un final, dacă protestele vor continua?
● A, nu! Eu am convingerea că Traian Băsescu nu-şi va recunoşte înfrângerea nici după ce mănâncă bătaie la alegeri. Traian Băsescu nu va recunoaşte niciodată înfrângerea. Asta e şi un defect şi o calitate. Calitate din punct de vedere al luptătorului, defect din perspectiva democratică. Ei nu vor recunoaşte că sunt înfrânţi, nici când vor fi înfrânţi. Uitaţi-vă ce s-a întâmplat la TVR. Au dat-o afară pe Rodica Culcer, cu majoritate, şi oamenii de acolo spun că nu recunosc majoritatea. Gândiţi-vă ce s-a întâmplat la numirea lui Theodor Meleşcanu la Senat, au repetat votul până n-a mai ieşit Meleşcanu. Sau cazul Roberta Anastase: nu a ieşit numărul, nu-i nimic, noi spunem că a ieşi numărul. Deci oamenii ăştia nu pleacă de bunăvoie. Nu-şi dau ei demisia, nu vă aşteptaţi la aşa ceva.
● Vor continua protestele?
● Mi-e greu să vă spun, pentru că noi nu avem un protest clasic. Însă vă pot spune ce anume poate mobiliza în continuare mitingul. Ori o mobilizare este o eroare a puterii. Dacă dl Baconschi mai persistă în a-i insulta pe manifestanţi, s-ar putea să obţină menţinerea lor în Piaţă. Dacă va exista vreun act de violenţă împotriva lor, lucruri care să-i enerveze, să-i irite, să-i rănească, să-i lovească, e posibil să asistăm la o creştere a numărului de manifestanţi. A doua temă este dacă, printr-o mişcare de o oarecare natură, aceşti manifestanţi se coagulează şi se transformnă într-o structură care are agendă şi lider. În acel moment s-ar putea să mai stea în Piaţă. În al treilea rând, s-ar putea să mai stea în Piaţă, dacă actuala Putere dă semne clare de slăbiciune. Dacă oamenii "văd sânge", dacă simt că actuala Putere se clatină, dacă simt vreun semn de slăbiciune, vreo fisură în actuala majoritate, dacă văd vreo ipoteză pentru anticipate sau ceva de tipul ăsta. Oricum, în curând, discuţia aceasta va căpăta inevitabil o dimensiune politică. Pentru că foarte curând tema va fi: pleacă sau nu pleacă guvernul Boc. Şi, implicit, anticipatele. Într-un scurt interval de timp cred că se va instaura o presiune pe partidul maghiar, exact datorită faptului că el este cel care poate determina existenţa sau inexistenţa anticipatelor sau, mă rog, a căderii guvernului. După ce tot acest val se va disipa şi ne vom obişnui cu el, după ce mitingurile vor trece şi lumea va spune ce va avea de spus, va veni momentul practic: "domnilor, ce facem?" Va fi simplu. Primul pas care trebuie făcut sunt anticipatele. Cum le facem? Păi noi avem atât, voi aveţi atât. Cine poate balansa? Un singur partid: UDMR-ul. Lor li se va cere să facă o mişcare şi lor li se va reproşa dacă nu o fac. Singurul partid care poate dezechilibra puterea şi care poate merge spre schimbarea majorităţii şi spre anticipate este UDMR.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/interviuri/bogdan-teodorescu-proteste-putere-opozitie-601954.htm
