Astăzi, la ora 16,00, locotenentul Alexandru Gheorghe şi, odată cu el, întreaga ţară va afla ce măsuri vor fi luate de slugile slugii lui Traian Băsescu împotriva tânărului locotenent ce se face vinovat de curajul de a se smulge din "marea mută", atunci când a simţit că se sufocă, şi a da glas gândurilor celor din generaţia sa şi nu numai.

Nu trageţi în simboluri, dom’ Băse

Scris de : Marin Neacşu



Toate actele de represiune, nedreptate, împilare, asuprire, răzbunare, agresiune au mers de-a lungul istoriei până la o limită. Românul, ca şi orice alt popor, ca orice fiinţă, are puncte sensibile. Punctul sensibil comun al tuturor este simbolul. Este un lucru pe care orice specialist sau amator  în psihologia maselor îl cunoaşte, dar dom’ Băse sau consilierii domniei sale l-au ignorat.

"Noi vrem pământ", poezie simbol a revoltelor ţărăneşti, arată clar până unde poţi împinge asuprirea ţăranului. „Răbdăm poveri, răbdăm nevoi, şi ham de cai şi jug de boi, dar vrem pământ.” Mihai Viteazu  nu a avut mai multe victorii şi nici nu a fost mai viteaz decât Ştefan cel Mare care nici el nu a fost prea mare, cum nici Mircea nu a fost cel mai bătrân, dar a rămas în conştiinţa românilor ca un simbol, simbolul unirii românilor. Încearcă să spui ceva rău despre Câmpia Libertăţii şi eşti linşat.
Turnurile gemene ale americanilor nu au fost lovite întâmplător, ele reprezentau un simbol, aşa cum tot un simbol reprezintă şi clădirea Pentagonului. Când au fost alese ca obiective, nu au fost alese pentru că ar fi reprezentat o pierdere economică sau militară prea mare ci pentru că reprezentau un simbol. O să spuneţi că Pentagonul reprezintă mai mult decât un simbol. Da, dar în cazul său scopul nu a fost distrugerea sa, pentru că a fost lovit cu un avion  de jucărie aş putea spune, iar pagubele au fost minime, în schimb au lovit cu două avioane mari turnurile, pentru a le distruge. Nu insist pe caz.
Băsescu, când s-a decis să dea ghicitori în plic privind demisia lui Arafat, nu ştia că va atinge o coardă sensibilă, nu ştia că va face din el un martir. Sau dacă ar fi făcut-o discret, cu o motivaţie oarecare, fără să arate lumii cât de ironic poate să fie el şi cum poate el să strivească o muscă arabă, nu s-ar fi întâmplat nimic. Lumea ar fi luat act de demitere şi gata, era un simplu act administrativ. Dar când Dumnezeu vrea să te piardă, îţi ia întâi minţile. A trebuit să arate lumii cine e el, şi cum face el ce vrea şi l-a transformat pe Arafat într-un martir, pentru că reprezenta simbolul omului cinstit, care  a făcut ceva bine, şi nu numai că nu e lăsat să facă în continuare, dar mai este şi batjocorit. Aici a greşit Băsescu şi a pierdut. Ceea ce a urmat trebuia să îi fie lecţie, dar nu a fost de ajuns. Oamenii au ieşit la protest, întâi la Târgu Mureş, apoi în Bucureşti,dar nu oriunde, ci la Universitate. Când spui Piaţa Universităţii, nu se mai gândeşte nimeni la cultură, ci la mişcare de rezistenţă. A devenit un simbol. Un alt simbol în care dom Băse loveşte fără să calculeze riscurile. Nici nu contează că acolo se strâng seara, de obicei, cel mult câteva sute de oameni, ei reprezintă ideea de rezistenţă prin simpla prezenţă a oamenilor acolo. Băsescu ar fi câştigat lupta cu protestatarii dacă ar fi adus cel mult 50 de poliţişti sau jandarmi pentru paza protestatarilor, 20 de ambulanţe, 10 corturi cu ceai şi mâncare pentru protestatari şi s-ar fi îngrijit de sănătatea lor cu o duzină de ONG-uri sau medici. Ce ar fi urmat? Cele câteva sute de oameni ar fi devenit ridicoli cerând demiterea unui preşedinte care  se îngrijeşte de sănătatea lor, le asigură hrană şi asistenţă medicală, le încurajează practic protestele. Efectul psihologic ar fi fost uriaş. Apoi ar fi venit în mijlocul lor, i-ar fi întrebat ce doresc, ar fi ridicat mâna sportiv recunoscând ca s-a pripit în chestiunea Arafat, l-ar fi repus în drepturi şi gata.
Bineînţeles însă că un asemenea scenariu nu intră în calculele unui om care îi ordonă unui subordonat să îl care în spinare pentru că nu a reuşit să repare liftul sau loveşte  un copil pentru ca a strigat sus Iliescu. Dom’ Băse crede că se poate lupta cu oricine, pentru că are procuratura, Curtea Constituţională, Serviciile secrete şi Jandarmeria la picioare, deci poate lovi, intimida, şantaja şi cumpăra orice. Un lucru a uitat dom’ Băse: Nu poţi lovi, intimida, şantaja sau cumpăra un simbol, o idee, un vis. Românul îţi dă orice, nu-i lua visele.
Şi  după lupta cu Cinstea şi Revolta, colac peste pupăză, de aseară dom Băse mai are de luptat cu un simbol: Armata.
Marea mută, de aseară, are glas. A călcat dom’ Băse în picioare pensionarii militari i-a umilit în toate chipurile,  a reuşit să îi încaiere între ei, să ridice lumea împotriva lor pentru că ar fi avut pensii nesimţite, i-a discreditat printr-o propagandă bine orchestrată. A promis Revoluţionarilor bani, semnând cu ei un protocol prin care le dă un pumn de grăunţe, făcând din ei o adunătură de târgoveţi care nu luptă pentru un ideal ci pentru o pâine albă. De azi înainte, orice protest al revoluţionarilor va fi perceput ca o nouă încercare de târguire.

Citiţi întregul material pe:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/nu-trageti-in-simboluri-dom%E2%80%99-base-70687.htmll