Hai la lupta cea ...!
Scris de: Hari Bucur-Marcu
Pe 24 Ianuarie 2012 se va sărbători Ziua Unirii, adică se vor împlini 153 de ani de la unirea a două dintre provinciile românești, moment cu valoare majoră istorică, ca un prim pas spre alcătuirea națiunii române. Probabil, vreun primar sau baron local va pune de o horă a unirii, în care se vor prinde acei demnitari sau opozanți care vor avea asigurări ferme că ceilalți dansatori din horă sunt „de-ai noștri” și, de aceea, nu vor profita de ocazie ca să-i înjure sau să îi scuipe pe respectivii demnitari, în semn de protest pentru proasta guvernare a Țării. Ziua va mai putea fi sărbătorită și cu ceva mâncare și ceva vin sau țuică, date sub formă de pomană, așa, ca la români.
Eu, pe 24 ianuarie 2012, nu voi fi în România, ci în alte părți ale Globului, unde voi face cam ceea ce aș vrea să fac și aici, la noi, în Țară, dar nu mă vrea și nu mă lasă nimeni, adică să îi învăț pe demnitari cum să fie mai destoinici, în interesul cetățeanului, în domeniul arid dar esențial al securității și apărării naționale.
Dar, tot pe 24 ianuarie 2012, se vor organiza manifestări ale Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în Retragere. Eu nu sunt membru al acestui sindicat, cum nu sunt membru în nici o organizație socială, profesională sau politică, din țară și străinătate. Însă am o afinitate specială pentru militarii care au aderat la această formă de afiliere, cum am față de orice persoană care poartă sau a purtat vreodată culorile Țării sau pe care scrie sau a scris ROMANIA.
De aceea, fac publice următoatele idei, acoperite de dreptul de autor, conform legislației românești, europene și internaționale:
1. Manifestările sindicatului nu vor fi de succes decât dacă obiectivele lor sunt stabilite clar și sunt cunoscute de fiecare participant în parte, precum și de mass media.
Spun asta pentru că, până acum, în România, toate manifestațiile posibile, de sindicat, de pensionari, de copii și așa mai departe, s-au declarat că ar fi fost de succes doar pentru că s-au întâmplat. În același timp, dacă nu s-au declarat, dinainte, care sunt obiectivele demonstrației și care sunt parametrii în care se consideră aceste obiective ca fiind atinse, s-au făcut speculații despre care ar fi putut fi obiectivele și parametrii, iar demostrațiile au fost considerate ca fiind un eșec, dacă această considerație a fost făcută de opozanți, sau un succes, dacă a fost făcută de organizatori. Ceea ce a dus, în amblele situații, la totala desconsiderare a evenimentului de către publicul larg.
Haideți să vedem de ce este important acest lucru. De exemplu, dacă obiectivul unei demonstrații este să dovedească forța sindicatului care organizează evenimentul, iar această forță constă doar în număr, atunci parametrul după care se măsoară succesul demonstrației este numărul participanților. În acest caz, organizatorii trebuie să se asigure că își vor atinge obiectivul și că numărul atins este vizibil și indubitabil, chiar pentru cine este părtinitor sau răuvoitor.
Citeşte continuarea pe: http://haribm.blogspot.com/2012/01/hai-la-lupta-cea.html
