UDMR, recensământul şi Sahara politică din România
Teoretic, la 31 octombrie ar fi trebuit să se încheie recensământul populaţiei şi al locuinţelor din România - operaţiune de importanţă strategică deosebită, prima de acest gen după aderarea ţării noastre la UE -, dar, din păcate, aşa cum ne-au obişnuit actualele autorităţi, a fost o şuşă banală, total nepregătită şi tratată cu indiferenţă de un Guvern ai cărui membri bărbaţi şi-au făcut mai curând timp să meargă la Paris să-şi ducă izmenele la curăţat şi călcat cu dungi, iar femeile să-şi apreteze bikinii ori să-şi caute tanga cu fir aurit. În atare condiţii, cine să poarte pe umeri o atare responsabilitate? Traian Igaş, despre care se zice oficial că ar fi ministru al Administraţiei şi Internelor? Hai să fim serioşi şi să discutăm mai bine despre fenomenologia lui Hegel decât să aducem în discuţie acest recensământ, care respectă în totalitate - sau ar fi trebuit s-o facă - regulile, criteriile şi standardele metodologice ale UE. Nu e mai puţin adevărat că nici din partea tot mai impopularilor şi mai inadecvaţilor la realitate lideri ai opoziţiei nu am văzut nici un gest de responsabilizare a populaţiei în ce priveşte acest moment aparte al existenţei noastre ca popor şi stat. Ce am constatat? O indiferenţă crasă, o iresponsabilitate dusă până în pânzele albe, care au demonstrat că pe politicienii noştri nu-i interesează atare chestiuni vitale legate de cunoaşterea potenţialului uman al României în contextul întregii comunităţi europene, cum sună, atât de generos şi explicit, fundamentarea acestei acţiuni făcute de Institutul Naţional de Statistică.
A făcut excepţie, ca în atâtea alte dăţi, UDMR, partid care-şi cunoaşte perfect responsabilităţile şi interesele. Liderii săi centrali s-au deplasat în teritoriu, şi-au mobilizat cadrele şi responsabilii locali, au desfăşurat o amplă şi intensă campanie de mobilizare şi explicare a intereselor lor în acest recensământ. De pildă, încă din august, europarlamentarul Laszlo Tokes le-a cerut etnicilor maghiari să-şi declare etnia la recensământ. La rândul lui, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a convocat o conferinţă de presă în care, evocând semnificaţia recensământului, a vorbit despre necesitatea ca etnicii maghiari să conştientizeze importanţa acestei acţiuni şi i-a încurajat „să-şi declare, fără reţinere, identitatea naţională, să se declare maghiari". În plus, UDMR a distribuit sute de mii de pliante, a tipărit afişe speciale, a difuzat spoturi radio, a înfiinţat o linie telefonică verde, în vreme ce o caravană informativă a parcurs mii de kilometrei, prin 10 judeţe şi peste o sută de localităţi. Mai mult, în Covasna, la Sfântu Gheorghe, s-au distribuit cărţi poştale cu sigla Partidului Civic Maghiar în care maghiarii erau îndemnaţi să se declare secui, altă iniţiativă cu mult schepsis.
Dincolo de date şi cifre concrete se află o seriozitate exemplară în tratarea acestei probleme, aparent de rutină. De ce? În primul rând, UDMR îşi urmăreşte cu consecvenţă şi minuţiozitate interesele şi, ca urmare, la recensămât, mai mult ca sigur numărul etnicilor maghiari va creşte, în timp ce al românilor va scădea spectaculos. Ca atare, ponderea etnicilor maghiari în ansamblul întregii populaţii se va mări, fenomen cu mari şi profunde implicaţii. Pe plan local, localităţile cu atare populaţie vor trebui să adopte măsurile legale, începând de la banalele plăcuţe bilingve şi ajungând până la ponderea aleşilor de etnie maghiară. În atare condiţii, românii din zonele respective vor fi striviţi pur şi simplu, întrucât, cum se ştie, ei au fost abandonaţi de mult de autorităţile centrale, disperate să poată menţine cu orice chip alianţa de la guvernare. În al doilea rând, în aceeaşi direcţie, există informaţii multiple potrivit cărora liderii udemerişti au făcut apel la ţigano-romi din anumite zone să se declare maghiari, aceştia fiind momiţi cu diverse lucruri concrete şi avantaje imediate, inclusiv cu obţinerea dublei cetăţenii, română şi ungară, fapt pe care l-au prezentat ca fiind foarte avantajos pe plan personal şi colectiv. În fine, există şi cel mai trist aspect al acestui demers: dezamăgiţi de tratamentul oribil, inuman chiar, la care au fost supuşi de autorităţile centrale şi şocaţi de modul în care guvernul Boc i-a abandonat, de parcă ar fi fost etnicii români dintr-un alt stat, românii din Transilvania şi îndeosebi cei din zona HarCov, dar şi din Mureş, au fost tot mai mult tentaţi să se declare etnici maghiari, fapt posibil îndeosebi în familiile mixte. Să nu ne mai ferim de adevăr, oricât de dur este el: rezultatul politicii iresponsabile şi antinaţionale a guvernului condus de Emil Băsescu nu putea fi altul în ultimă instanţă, drept care nu acei români sunt trădători, ci guvernanţii noştri de mucava. Nu ştiu dacă vor fi multe atare cazuri, dar vor fi, iar dacă s-a ajuns la atare gesturi din partea unor protagonişti ai românismului, e clar că viitorul nostru sună din ce în ce mai rău.
În rest, România lui Caragiale şi Urmuz nu s-a dezminţit nici la recensământ. O recenzoare din Gorj povestea că o pensionară, fostă ospătăriţă, i-a oferit 5 lei ciubuc, justificându-şi gestul prin faptul că autorităţile nu-i răsplătesc cum se cuvine munca, iar ea ştie din propria experienţă ce înseamnă aşa ceva. În alt loc, un bărbat a cărui soţie e plecată la muncă în Spania a aşteptat recenzorul având pregătit un cuţit imens, el temându-se să nu apară bandiţii pe post de recenzori. În fine, o familie de septuagenari dintr-un sat gălăţean şi-a întâmpinat recenzorul cu un pui fript, explicându-i că, din puţinul lor, să mănânce şi el, plecat atât de devreme de acasă. Din fiecare caz de mai sus putem trage orice concluzii vrem...
Revenind la recensământul propriu-zis, studii ale ONU invocate recent pronosticau că, păstrând actualul ritm demografic, România va dispărea în următoarele zeci de decenii. În ce mă priveşte, cred că, datorită acestei Sahare politice atât de vaste pe care au provocat-o actualii guvernanţi, fenomenul respectiv se va produce mult mai devreme.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/udmr-recensamantul-si-sahara-politica-din-romania-162445/
