Răzvan Dumitrescu: "Băsescu minte exact când e mai sigur pe el. Când spune câte un adevăr, îi mai tremură vocea, îi mai vezi o broboană de sudoare pe frunte"

Autor: ANCA NICOLEANU

Ziaristul despre care Traian Băsescu spune că "nu-l va uita niciodată" face mărturisiri în premieră legate de plecarea sa de la Realitatea TV şi de reacţia conducerii postului, după ameninţările făcute public la adresa sa de preşedintele României. Răzvan Dumitrescu, realizatorul emisiunii "Subiectiv" de la Antena 3, explică pe ce se bazează atunci când afirmă că încă i se ascultă telefonul, dezvăluie motivul real cu care l-a înfuriat pe Traian Băsescu şi spune de ce refuză să-l cheme în emisiune pe Silviu Prigoană.

● Jurnalul Naţional: Te-am văzut de curând într-o înregistrare prezentând ştirile, la Soti, cu Andreea Esca. Aveai vreo 26 de ani. Cum ai ajuns la Soti?
● Răzvan Dumitrescu: Am prezentat ştirile foarte puţin timp, pentru că mie mi-a plăcut să lucrez pe teren şi un an de zile am fost reporter. Mai realizam din când în când interviuri şi emisiuni. Cum am ajuns acolo? Am văzut un anunţ în România Liberă şi m-a interesat, pentru că ei organizau un concurs pentru ingineri de sunet, iar eu sunt de meserie inginer electronist. Şi m-am dus. M-am aşezat la rândul din stânga, pentru că acolo am înţeles că erau cei care trebuiau să-şi depună actele pentru inginer de sunet. Cât stăteam la coadă, dintr-o încăpere a ieşit Marilena Rotaru, s-a uitat în stânga, în dreapta, şi m-a întrebat: "Ce cauţi aici?" Eu n-o cunoşteam. "Am venit la concurs". "Păi treci aici", mi-a arătat spre rândul din dreapta. "Păi eu sunt la concursul...", am zis. "Nu, n-ai înţeles, treci aici să dai nişte probe de voce". Şi, în seara aia am şi apărut în formula pe care ai văzut-o. Înregistrarea e chiar din seara aia... A fost o perioadă de pionierat. În comparaţie cu ce-i acum, îţi vine să zâmbeşti...

● Să revenim la zilele noastre. O foarte bună bucată de vreme ai lucrat în Realitatea.
● Da, vreo şapte ani. Şi chiar dacă am plecat de un an şi ceva din Realitatea, sunt mai vechi decât foarte mulţi dintre cei care au rămas acolo. Am fost acolo dinainte să ia Vîntu postul. Precizez asta, pentru că sunt tot soiul de personaje răuvoitoare care comentează, care ne leagă pe noi şi carierele noastre de diverşi patroni care cumpără sau vând anumite ziare, posturi de televiziune sau de radio. De parcă Vîntu ne-a cules din grădina lui de pere şi ne-a pus acolo cu mâna.

● Cum îţi pare "telenovela" de acolo, care nu dă semne să se termine?
● Simplul spectator care vede astfel de lucruri se poate gândi: Oare de ce să fie o miză atât de uriaşă de se joacă tenis de câmp cu o staţie de televiziune, care între timp s-a splitat în două, una se pare că are ape mai liniştite şi alta are, în continuare, ape mai greu de traversat?

● Tu ce motive crezi că există de se întâmplă nebunia asta?
● Cred că sunt acelaşi motive pe care le-am intuit atunci când am plecat din Realitatea. Miza puterii era atât de mare, încât era în stare să facă orice, de orice natură, numai ca să astupe gura unor jurnalişti sau ca pur şi simplu să distrugă o staţie de televiziune. Când patronul are puncte sensibile, în măsura în care ai şi cu ce, şi au şi cu ce, pentru că au toate instituţiile statului de partea lor, este foarte uşor să obţii o presiune suficient de mare, încât să-l determini să vândă, să renunţe. Iar Vîntu, prin natura activităţilor pe care le-a avut, a ajuns în situaţia în care să poată fi presat foarte tare. Miza nu e el ca persoană. Eu sunt convins că dacă Vîntu nu ar fi avut un post de televiziune, indiferent de găinăriile sau hoţiile despre care se vorbeşte că le-ar fi comis, ar fi fost lăsat în pace.

● Dar Vîntu i-a vândut lui Elan.
● Oficial, aşa stau lucrurile.

● Şi neoficial?
● Neoficial, circulă tot soiul de zvonuri şi timpul ne va lămuri dacă au fost doar şopârle aruncate pe piaţă cu un scop sau chiar aşa stăteau lucrurile.

● Dar presiunile au continuat.
● Eu nu pot decât să fac un singur pronostic, bazat pe intuiţie şi pe sursele jurnalistice pe care, în douăzeci de ani, inevitabil mi le-am creat. Nu cred că o să treacă mult timp până să vedeţi că, în loc de o televiziune ostilă unei puteri abuzive şi nu cu orice preţ ostilă, vor rezulta două televiziuni prietene cu actuala putere. Mai stăm de vorbă peste câteva luni.

● Te referi la Realitatea şi RTV...
● E vorba de cele două televiziuni care derivă din ce-a fost o dată o singură entitate. În opinia mea, Realitatea, dacă a fost cumva ostilă, a fost ostilă doar cu o putere abuzivă şi nu cu un anumit partid, nu cu nişte oameni, ci cu nişte moduri de a proceda pe lângă lege şi fără legătură cu democraţia. Noi eram jurnalişti care aşa tratam lucrurile. Eu aşa tratez lucrurile şi aici, la Antena 3. Cum ţi se pare faptul că exact prime time-ul, începând cu 6 seara şi până la ora 11 seara s-a golit exact de acei jurnalişti care îşi făceau meseria în acest fel la Realitatea. De la Andreea Creţulescu până la Adrian Ursu şi Oana Stancu s-a scăpat de oamenii respectivi, de la un post aflat sub presiune. O fi cu legătură sau fără vreo legătură cu intenţiile acestei puteri de a scăpa de nişte oameni? Aici, la Antena 3, nu pot funcţiona presiunile acestei puteri. Asupra trustului de dincolo, când încă mai era trust, iată că puteau se pare să funcţioneze presiunile acestei puteri dintr-un motiv pe care eu îl intuiesc ca fiind foarte simplu: presiunea asupra patronului. Acum te uiţi la televiziunile respective (n.n. Realitatea şi RTV), vezi cum arată şi tragi singură concluzia.

● În primele săptămâni, RTV a avut audienţe infime. Cum crezi că o vor ridica, în aşa fel încât să-şi şi facă treaba cu ea?
● Dacă ai fi o putere, dacă ai fi în locul unora care n-ar mai vrea să fie criticaţi, ce ai prefera? Nişte televiziuni cu rating care te critică sau două-trei mai mici, eventual fără rating, dar care te laudă sau care nu-ţi fac probleme?

● Cu S.O.Vîntu ai mai vorbit, de cînd ai plecat de la Realitatea?
● Nu şi sunt absolut convins că orice dialog cu domnia sa, în afară de eventuale interviuri legate de soarta domniei sale, pentru că este interesant ce i se întâmplă, nu-şi au rostul şi sunt inutile.


Vîntu este cel mai arestat preventiv om din România

● Faptul că e ba arestat, ba pus în libertate, ce-ţi lasă de înţeles?
● Eu ştiu aşa: dacă chiar a comis fapte despre care se vorbeşte cu atâta putere în presă, începând cu Fondul Naţional de Investiţii şi terminând cu episodul Ghiţă-ameninţări sau cu spălările de bani, cum Dumnezeu nu e trimis în judecată până acum în nici unul dintre dosare, dacă procurorii au probe beton? Eu ştiu aşa: ţi-ai strâns materialele, ai probe beton, trimiţi în judecată ca să obţii o condamnare cât mai rapidă şi termini cazul cu succes. Or el intră şi iese din arest, intră şi iese, intră şi iese, i s-a întâmplat de vreo patru sau cinci ori până acum. Numai şi acest fapt mie îmi ridică serioase semne de întrebare. Faptul că îl arestezi preventiv nu înseamnă nici că e vinovat, nici că e nevinovat. Însă constat statistic că Sorin Ovidiu Vîntu este cel mai arestat preventiv om din România. Cum îşi fac oare procurorii meseria, cum e să ţi se invalideze întotdeauna la instanţa superioară arestul preventiv pe care l-au cerut? Ce explicaţii să găsesc eu aici? Prima variantă ar fi că sunt neprofesionişti procurorii sau judecătorii. Altă variantă? O fi şi altceva în spate? Ce ar putea fi în spate? Nu vreau să elaborez.

● La ultima arestare preventivă, S.O.Vîntu a afirmat, în sala de judecată că, dacă va pleca în arest, "voi lua justiţia în propriile mâini", fapt ce a revoltat-o ulterior pe doamna Kovesi...
● Dacă doamna Kovesi s-a speriat de un om aflat în scaunul cu rotile gândindu-se că, din scaunul cu rotile, Vîntu ar putea să şifoneze justiţia, asta spune foarte multe. Repet, personajul respectiv, din punct de vedere al operaţiunilor sale, mai ales cele cu FNI, are o  imagine foarte proastă în rândul cetăţenilor acestei ţări, e foarte limpede acest lucru, dar dacă tu, Justiţie din România, dacă tu procuror, ai probe şi sunt solide, atunci ai tot interesul să-l trimiţi cât mai repede în judecată şi să obţii o condamnare. Ceea ce nu s-a întâmplat de atâţia ani. Aflăm de la dl preşedinte, încă din campania din 2009, despre povestea asta care face obiectul ultimului arest preventiv la Vîntu, povestea cu spălarea de bani. Cum Dumnezeu ştia dl preşedinte, încă din 2009, când nu exista nici un dosar deschis, că se întâmplă lucrurile astea? Să înţeleg că, în general, oamenii politici care ajung la cârma României au astfel de informaţii care nu pot fi valorificate în instanţă decât dacă vor dânşii?

● Când ai plecat de la Realitatea, mi-ai spus că te simţi ameninţat. Acum, te mai simţi ameninţat?
● Nu e vorba de teamă. E vorba că nu pot şi nu ar trebui noi toţi să tolerăm astfel de atitudini. Traian Băsescu m-a ameninţat de două ori pe un post tv din România, la OTV. A spus: "N-o să-l uit niciodată pe acest ziarist". Care ce? Şi-a făcut meseria şi te-a întrebat corect ce e cu filmul ăla care a apărut pe internet. Şi care ţi-a dat şi varianta: "E trucaj, dle preşedinte? Că în campania asta murdară ne aşteptăm la orice". Iar tu, ca preşedinte, spui, în interviul respectiv: "Nu, nu pot să spun aşa ceva". Deci, eu te întreb dacă e trucaj şi tu, în loc să spui "da", cum ai spus peste două zile, spui "nu", în interviu. Nu-i aşa că eu sunt nenorocitul de ziarist?

● Pe ce te bazezi când spui că ţi se ascultă telefonul?
● La OTV, preşedintele în funcţie al României a spus: "Precis a trecut Dumitrescu pe la casierie, după interviul ăsta. Precis vă spun, asta vă spun sigur". Preşedintele are un tic verbal. Când zice "asta vă spun sigur" înseamnă că el, în emisiunea aia, a ţinut morţiş să precizeze acele lucruri. De curând, preşedintele a spus că precis ştia şi Boc de chestia cu Apostu. Acelaşi tic verbal. Întâmplător sau nu, "treci pe la casierie" a fost o expresie folosită de un şef al postului (n.n. Realitatea TV) care, a doua zi, m-a sunat, să-mi spună în glumă: "Băi, ai văzut ce rating a fost seară? 11 puncte. Treci, mă, pe la casierie, cu ratingul ăsta". Dar a fost o glumă. N-am luat niciodată nici măcar o primă, deşi s-ar fi cuvenit, pentru recordul absolut al staţiei. Această expresie "treci pe la casierie" o foloseşte Traian Băsescu la OTV. Eu ce să înţeleg: că-mi ascultă sau nu telefoanele? Presupunând că, printr-un mandat legal, o instituţie a statului ascultă telefoanele, conţinutul convorbirilor ajunge pe masa preşedintelui? Că eu dosar n-am pe nicăieri, în instanţă trimis, pentru ca orice cetăţean să poată lua rechizitoriul. Mă întreb: preşedintele României este depozitarul convorbirilor telefonice culese prin metode de ascultare specifice? E o situaţie cu care trebuie să ne acomodăm sau e o situaţie de tip mafiot, ca procedeu?


Am ajuns în situaţia inedită ca cineva din Realitatea să-mi reproşeze că mă apără Antena 3

● S.O.Vîntu spune într-un interviu pe care i l-a luat Ion Cristoiu, că i-a displăcut profund faptul că realizatorii emisiunii pe care o prezentai au decis să difuzeze caseta în care Băsescu pare să lovească acel copil. Cum s-a luat decizia să fie difuzată?
● Eu am aflat de existenţa acestui film care apăruse pe net în prima parte a emisiunii "Realitatea zilei", la 8 fără 20 seara. A spus-o producătorul: a apărut un film cu Băsescu lovind un copil. Noi eram pe finalul primei părţi, urma partea a doua cu preşedintele României, zece minute între părţi, nici măcar n-am putut să mă scol de la masa de prezentare să văd despre ce este vorba. În regie era o întreagă discuţie, "îl dăm sau nu-l dăm", asta auzeam în cască, "dar trebuie să vedem despre ce e vorba, să verificăm". Mi se tot spunea: "întreabă-l măcar dacă ştie ceva de un film, dar n-o să-l dăm". Apoi s-a hotărât: Pentru că Antena 3 îl are deja în discuţie, cu Ion Iliescu la Gabriela Firea în emisiune, trebuie să-l dăm, că altfel vom fi acuzaţi că l-am menajat pe preşedinte, că-l avem acolo, dar nu-l întrebăm. Eu nu puteam să decid din platou, în direct fiind, dacă se difuzează sau nu. A decis regia şi a decis corect!

● Dar preşedintele te acuză şi ameninţă pe tine.
● Preşedintele României are la activ atâtea minciuni de care noi ne-am ocupat la Subiectiv, la Antena 3, că eu nu pot să-l cred. Preşedintele minte exact atunci când e mai sigur pe el şi e mai convingător. Iar când spune, din când în când, câte un adevăr, îi mai tremură vocea, îi mai vezi o broboană de sudoare pe frunte. Eu cred că la dl preşedinte normalul e invers din punctul ăsta de vedere.

● În contextul episodului cu caseta, S.O.Vîntu a făcut, la un moment dat, afirmaţia: "nu aţi văzut atâta jeg în presa română cât am văzut eu, nu aţi văzut atâţia jegoşi care se numesc jurnalişti". La ce crezi că s-a referit?
● Nu am idee ce poate fi în capul unui om acuzat de atâtea combinaţii, cu o minte înclinată spre combinaţii şi spre tot soiul de scenarii. E limpede că Vîntu trăieşte în planuri din astea pe care noi nu le putem atinge şi are o logică pe care nu i-o putem înţelege întotdeauna dintr-un simplu motiv: dacă i-am înţelege-o şi dacă i-ar fi înţeles-o şi alţii, probabil că n-ar fi reuşit să stea departe de pedeapsa legală atâţia ani. Nu ştiu ce vrea să spună. Fără referiri concrete mi-e greu să-mi dau seama la ce sau la cine se referă. Oricum, din punctul meu de vedere, generalizează nepermis de mult.

● După ce Vîntu a spus în sala de judecată "voi lua Justiţia în propriile mîini", reacţiile reprezentanţilor instituţiilor statului nu s-au lăsat aşteptate. După ce preşedintele României a ameninţat public un jurnalist, a urmat vreo reacţie?
● Un motiv foarte serios pentru care am plecat de la Realitatea este că acei colegi de la vremea respectivă, din trustul respectiv, după această ameninţare nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le mirosea. Se făceau că nu ştiu, că n-au înţeles, că n-au auzit şi că n-ar fi grav. Cu astfel de colegi care gândesc aşa nu vreau să fiu eu coleg. Antena 3 a fost singura televiziune care a sesizat că e ceva în neregulă şi a luat poziţie: cum e posibil să i se întâmple asta unui jurnalist, uite ce coincidenţă, exact după acea ameninţare s-a întâmplat cutare şi cutare lucru. Şi am ajuns în situaţia absolut inedită ca cineva din trustul Realitatea să-mi reproşeze că mă apără Antena 3. Răspunsul meu fiind, la vremea respectivă: "Dar ce v-a împiedicat pe voi să o faceţi?" Toate lucrurile astea, pe care ţi le spun în premieră, m-au determinat să nu-mi mai doresc să fiu coleg cu cei care gândesc astfel.

● Cine ţi-a făcut acel reproş?
● Nu vreau să mai pomenesc aceste nume şi nici nu mi-aş mai dori să mai fiu coleg cu dânşii vreodată.

● Dar e important de ştiut.
● Da, e vorba de oameni din conducerea postului. Ideea a fost: "dle, noi să n-arătăm că ne e frică". "Frică? Dar cine a spus că mi-e frică?" Ţi se pare că prin ceea ce fac la Antena 3 mi-e frică de cel care vremelnic este preşedinte şi reacţionează în felul ăsta? Am sesizat doar că este în neregulă să pretinzi că eşti stat democratic, iar preşedintele să se comporte în felul ăsta.

● Spuneai, la un moment dat, că cea mai nefericită experienţă din cariera ta a fost la B1. Care a fost cea mai fericită?
● În lumea asta ciudată am învăţat să spun că, dacă nu ţi se întâmplă lucruri rele, aia e cea mai  fericită experienţă. Acum trec printr-o experienţă foarte bună. Profesional, mi s-au întâmplat nişte lucruri foarte frumoase chiar în săptămâna dinaintea interviului, cu acea nominalizare la premiile Asociaţiei internaţionale a broadcasterilor de televiziune. Pe noi (n.n. emisiunea "Subiectiv") a picat tragedia la Maternitatea Giuleşti. M-am mirat că un juriu internaţional a selecţionat o producţie din România de tip breaking news care trata un subiect absolut intern, printre toate celelalte subiecte cu relevanţă planetară, precum revoluţia din Egipt, felul în care trupele americane trăiesc în Afganistan sau povestea cu Ghaddafi în Libia. Probabil că tragedia în sine i-a influenţat şi i-a determinat să selecţioneze acest subiect, dar şi faptul că am reuşit, în seara aia, cu toată redacţia de ştiri şi cu cei care eram de serviciu să dăm foarte multă imagine şi informaţie în direct. Practic noi dădeam informaţia înaintea autorităţilor.

● Ai prieteni printre politicieni?
● Am cunoştinţe şi oameni cu care am din punct de vedere jurnalistic legături corecte şi oameni cu care nu am din punct de vedere jurnalistic legături bune. Sunt mulţi politicienii cu care mă ştiu din 1991 de când fac presă în România. Automat o astfel de relaţie poate fi interpretată de cineva care e mai nou în presă şi care nu poate suna la orice oră din zi sau din noapte la un politician, ca să afle ceva sau ca să confirme o informaţie, că e o relaţie de prietenie.

● Ce personalitate politică admiri?
● Îl admir în continuare, deşi nu mai e printre noi, pe Corneliu Coposu. Pentru că acel om nu făcea nimic dacă nu era şi moral. Şi chestia asta n-a fost întotdeauna favorabilă PNŢ-ului, din punct de vedere al procentelor din sondaje. Omul acela reuşea întotdeauna să pună principiile morale pe primul loc. Mi-aş dori să mai existe un astfel om în politica mare din România. Probabil că avem nevoie de mult mai mulţi Corneliu Coposu decât ne-am imagina vreodată, ca să mai reparăm ceva în această ţară. Din păcate am avut doar unul, şi pe acela l-am pierdut.


Silviu Prigoană tace mâlc şi se ascunde în spatele Tarafurilor
● L-ai întâlnit pe Dan Voiculescu?
● O singură dată, la "Subiectiv", a fost invitatul meu. A fost singura întâlnire. Vreau să-ţi spun un lucru, să spună dl preşedinte, dacă în momentul când s-a întâlnit la Grivco (n.n. în 2004), cu Dan Voiculescu - unde s-a dus să-i ceară să facă majoritate, lucru de care l-am întrebat în acel interviu (n.n. din cadrul emisiunii "Realitatea Zilei", în care a prezentat şi "caseta cu copilul") şi a zis întâi "nu", după care a încercat să ezite şi să zică "da" când a văzut că am în faţă nişte foi şi că eram pregătit să-i citesc locul, ora, ziua – acesta nu era mogul? "Nu", a zis dl preşedinte, "atunci nu era mogul". Este de un tupeu incalificabil acest domn preşedinte. Am impresia că nu faza cu copilul l-a enervat pe dl preşedinte, l-a enervat treaba cu Grivco, dar a avut de data asta de ce să se cramponeze, şi anume de chestia cu copilul din interviul respectiv, ca să astupe de fapt motivul real al enervării. Dacă acel film nu era (n.n. filmuleţul din care se vede că Traian Băsescu ar lovi un copil), eu insistam mai mult pe chestia cu Grivco, pentru că era foarte interesant pentru momentul respectiv, cum dl preşedinte s-a dus să ceară unei soluţii imorale o majoritate. Deci s-a dus să se căciulească, "cu căciula în mână"... Analizez sintaxa acestei propoziţii şi mă întreb: din moment ce ţi-a dat majoritatea, ce ţi-a cerut în schimb şi tu i-ai dat? Domnul preşedinte nu e egal cu sine, dl preşedinte, după cum îi e interesul, aruncă principiile, le pune în cui, le suspendă, le bagă sub masă, le reia, fără nici o legătură. Eu nu am fost educat în felul ăsta.

● Pare că lumea a început să se obişnuiască cu stilul ăsta.
● Cei care n-au principii sunt liberi să se obişnuiască cu stilul ăsta. Eu am fost crescut şi educat de bunici, bunicul meu a fost comandant de regiment de gardă la Palatul Regal şi am altă educaţie decât asta de tip nou care duce la astfel de fenomene.

● Există invitaţi pe care ai jurat că nu-i vei mai chema în emisiune?
● Există invitaţi pe care nu-i chem la mine în emisiune şi invitaţi care probabil nu îşi doresc să vină la mine în emisiune. Uite, PDL nu vine prin decizia conducerii partidului şi nu vine la Antena 3. Aşa au decis dânşii să scape de întrebări. Dar am şi oameni pe care nu mai vreau să-i chem vreodată: pe Silviu Prigoană nu-l chem la mine în emisiune.

● Era la Realitatea în momentul în care ai ajuns tu acolo. Are vreo legătură cu decizia ta de a nu-l invita în emisiune?
● Nu are nici o legătură. Era la Realitatea şi, la scurt timp, am înţeles că a vândut şi ne-am trezit cu Dan Andronic acolo. Dar eu consider că dl Prigoană, care a fost patron de trust de televiziune şi care ar trebui să aprecieze tipul ăsta de business şi să-i aprecieze libertatea de exprimare, ar trebui să fie mult mai reactiv la ce fac colegii domniei sale şi la metodele pe care le-au dezvoltat asupra presei. Dar dl Prigoană tace mâlc. Nu mă pot aştepta de la un cârnăţar care a ajuns deputat al actualei puteri să fie îngrijorat de felul în care presa se află sub presiune în actualul regim politic. Dar de la un om care a fondat un post de televiziune, dar care acum tace mâlc şi se ascunde în spatele Tarafurilor, ca să nu spun mai mult, am această pretenţie. El ar trebui să-şi tragă de mână colegii şi să le spună că au cam depăşit măsura şi să se potolească. Nu am nimic altceva cu domnia sa. Pur şi simplu e vorba de o atitudine. Când o să ne obişnuim să pretindem atitudine din partea celor pe care i-am ales şi vom primi pe măsura a ceea ce cerem, atunci respectul va fi reciproc şi le-ar merge multora mult mai bine.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/interviuri/razvan-dumitrescu-basescu-minte-exact-cand-e-mai-sigur-pe-el-cand-spune-cate-un-adevar-ii-mai-tremura-vocea-ii-mai-vezi-o-broboana-de-sudoare-pe-frunte-597835.htm