Biciul lui Popa şi imaginea Poliţiei Române

O vorbă din popor spune că nu poţi să faci din rahat bici. Oricum, dacă-ţi iese chestia asta, fereşte-te să trosneşti din el. În ultima vreme însă, de câte ori deschid televizorul, văd trosnete de biciuri făcute din rahat.

Liviu Popa, şeful IGPR, are o tehnică deosebită. Când învârte biciuşca deasupra capului, stropeşte cu materie primă întreaga poliţie română. Pe care, aşa cum reiese din declaraţiile lui, cu dezgust o conduce. La începutul anului, în încercarea de a face economie de combustibil, Popa a avut brilianta idee de a încăleca poliţia pe biciclete. De ce biciclete şi nu role? Sau, mai simplu, un cerc pe care să-l împingă organul cu sârma, în drum spre intervenţii?

De ce nu, mai practic, doar o roabă cu care să fie transportaţi hoţii în arest? Din fericire pentru infractori, şeful IGPR n-a mai avut bani pentru biciclete. „Dar e important să valorificăm bicicletele pe care le avem”, a aten­ţio­nat el poliţiştii. Câteva zile mai târziu, a trăit o nouă revelaţie şi a trosnit, ferm (mamă, ce ne mai place cu­vân­tul ăsta!), din bici: poliţia pedestră. „Peste tot în lumea asta”, declara Popa, „patrularea se face pedestru, nu cu maşina sub fund (...)”.

În Monaco, da, se poate, sunt doi kilometri pătraţi. Şi în Vatican, Nauru, Tuvalu sau în San Marino, unde, dacă infrac­to­rul, surprins în flagrant, apasă o dată pedala de acceleraţie a ieşit din sec­torul poliţistului. „Nici pe departe nu vreau să spun că nu există lipsuri în poliţie”, mărturisea Popa, „dar asta e ţărişoara noastră, asta ne oferă”. Ţă­rişoară, băi patrulă, nu ţară, di­mi­nu­tivul indică ataşamentul şi creează motivarea. Ia scoateţi voi o foaie de hârtie! „Eu vreau să se facă disponibi­li­zări în Poliţia Română”, recunoştea Popa. N-avea destule biciclete? Erau prea mulţi pedeştrii?

I-auziţi zbici de bici: „E un moment deosebit de prielnic pentru asanarea mediului po­li­ţie­nesc. Avem destui beţivi şi nenorociţi care n-au fost încă daţi afară pentru diverse abateri”. Fleoşc, fleoşc, fleoşc pe imaginea poliţiei. Nici trei Ciocani îmbrăcaţi în uniforme de paradă, seară de seară în direct la tv, nu-ţi mai spală mizeria asta. Da’ cui ce-i pasă? Că doar nu merge Popa pedestru sau pe bicicletă, să strige cetăţeanul în urma lui: „Beţivule, ai suflat în fiolă înainte să te urci la volan?”. Să facem însă totul şi să nu pre­cupeţim nimic pentru rezolvarea problemei existenţiale: economia de combustibil. Încă o declaraţie, proas­pătă, încă ies aburii din ea: „Singur că pot veni anumiţi plângăcioşi care pot spune că nu le ajunge benzina, dar eu i-aş pune pe toţi să jure cu mâna pe inimă că au folosit corect resursele pe care le au la dispoziţie”, zice Popa.

Cu mâna pe inimă, lucrătură la sentiment. Acuma, domnule Popa, sincer, ce credeţi că fac poliţiştii cu benzina? În afară de plinul rezervorului la maşina de serviciu (pe care, de multe ori, o repară din banii lor, dacă tot vă place să jucaţi la sentiment şi cu mâna la inimă, domnule chestor). Prin urmare, ce fac cu benzina? O beau, fac focul, confecţionează sticle Molotov în pauza de masă sau o fură şi-o folosesc în scopuri perso­na­le? Sunteţi poliţist, aţi lucrat la an­ti­corupţie, aflaţi răspunsul şi ardeţi-i pe infractori la canistră, nu mai trosniţi poliţiştii la gramadă şi nici nu le transmiteţi, subliminal, mesajul că n-ar mai avea voie nici să se plângă... Mai ales că, după restructurări, conform logicii dvs., poliţia a scăpat şi de beţivi, şi de nenorociţi! Sau nu?  

Ca să optimizeze folosirea re­sur­selor, adică, fireşte!, să diminueze şi consumul de benzină, Popa a numit un nou şef la Direcţia Logistică a IGPR. Pe Mihăiţă Giani Vătuiu, fost di­rector la Direcţia Suport a DGA (in­clusiv în perioada în care Liviu Popa era director general al Direcţiei Ge­nerale Anticorupţie din MAI). Ins­pirată alegere. Pentru că Vătuiu chiar ştie să facă economii, ne-o demonstrează declaraţiile lui de avere. În mai 2011, el şi soţia lui, şef de sală de joc la un cazinou bucureştean, de­ţi­neau 500 de metri pătraţi în Corbu (Constanţa), o garsonieră şi un apar­tament în Bucureşti, o casă de 155 de metri pătraţi în Capitală şi a alta de 200 de metri pătraţi în Ilfov. Ştiu, o să ziceţi probabil că, uite, asta înseamnă să faci economie de carburanţi...

Exclus, familia Vătuiu are în garaj un BMW fabricat în 2008 şi un Audi din 2007. De unde rezultă, băi patrulă, că mersul pe jos face doar piciorul fru­mos şi că, deprimantă concluzie, în ziua de azi nu contează ce consum ai la suta de kilometri, atâta vreme cât ai sânge în instalaţie, aşa cum metaforic se exprima un alt trosnitor din bici peste Poliţia Română. Ştiind acum toate aceste lucruri şi intuindu-le pe celelalte, ne dăm seama că loviturile de cravaşă cu care Popa îi binecuvântează adesea pe prea plângăcioşii lui subordonaţi nu reprezintă decât un exerciţiu de ima­gine. Plici, fleoşc, plici! Imaginea lui, deasupra imaginii Poliţiei Române.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/biciul-lui-popa-si-imaginea-politiei-romane-597304.htm