Rusia va trimite portavionul Amiral Kuzneţov şi mai multe nave militare de escortă în portul sirian Tartus, anunţă ziarul Izvestia. Moscova deţine o bază navală în Siria încă din timpul Războiului Rece. Aici au sosit deja mai multe nave transportând specialişti care urmează să instruiască forţele siriene în vederea folosirii sistemelor ruseşti de rachete S-300. În baza de la Tartus sunt staţionaţi 600 de angajaţi ai Ministerului rus al Apărării. Anul trecut, Rusia a exportat în Siria arme în valoare de 10 miliarde de dolari, adică 7% din totalul exporturilor sale din 2010.
Oficialii militari ruşi spun că este vorba despre o misiune planificată cu mult timp în urmă, iar sosirea portavionului rus în Siria nu este decât o coincidenţă. Fostul şef al statului major al forţelor navale ruse, amiralul Viktor Kravcenko, a declarat că prezenţa unei forţe militare alta decât a NATO în regiune este foarte utilă, pentru că va preveni izbucnirea unui conflict.
Portavionul nuclear american George H. W. Bush se află şi el în Marea Mediterană şi poate interveni oricând în Siria. Flota a VI a SUA, staţionată în Mediterana poate beneficia de sprijinul a doua portavioane. "Desigur, forţele ruse din Mediterana vor fi incomensurabil mai reduse decât cele ale Flotei a VI-a, care include unul sau două portavioane şi alte nave de escortă. Dar astazi nimeni nu vorbeşte despre posibile ciocniri militare, o dată ce un atac asupra unei nave ruseşti va fi privit ca o declaraţie de război, cu toate consecinţele sale", spune amiralul Kravcenko.
Portavionul Amiral Kuzneţov, cu propulsie convenţională, transporta opt avioane multirol Suhoi-33, două elicoptere antisubmarin Kamov-27 şi câteva MIG-uri 29K. Nava mai este înarmată cu 12 rachete de croazieră Granit. Portavionul s-a mai aflat în Siria în 1995 şi 2007.
Rusia şi China s-au opus, până acum, adoptării unei rezoluţii a Consiliului de Securitate ONU împotriva Siriei, considerând că aceasta ar putea permite o intervenţie "umanitară" a Occidentului, de tipul celei din Libia.
Liga Arabă a impus însă sancţiuni Siriei, care este suspendată din această organizaţie. Regimul de la Damasc a repsins sancţiunile şi le-a catalogat drept o trădare a solidarităţii arabe, insistând că în spatele protestelor împotriva preşedintelui Bashar al-Assad este o conspiraţie străină.
În timp ce Rusia încearcă să arate Washingtonului liniile rosii trasate pe Orientului Mijlociu, Franţa, statul care a iniţiat campania NATO din Libia, a sugerat repetarea scenariului şi în Siria, făcând apel la crearea unei zone sigure pentru protecţia civililor. Ministrul francez de Extrene, Alain Juppe, a declarat că "zilele preşedintelui al-Assad sunt numărate. Este total izolat. Lucrurile merg încet, din păcate, dar ele evoluează, o dată ce Liga Arabă, care are o greutate politică considerabilă, a decis să impună sancţiuni care izolează regimul sirian şi mai mult".
Spre deosebire de Libia colonelului Gaddafio, Siria nu prezintă interes din punct de vedere al resurselor, ci al poziţiei strategice pe care o ocupă. Siria este singurul aliat important al Iranului în regiune, este o curea de transmisie între Teheran şi mişcarea Hezbollah din Liban. Dacă adăugăm şi faptul că este o ţară majoritar sunnită condusă de o sectă şiită, Siria este butoiul cu pulbere care poate arunca în aer Orientul Mijlociu.
"Nu trebuie să uităm că toate ţările din Orientul Mijlociu s-au constituit pe baza împărţirii teritoriilor între Marea Britanie şi Franta, conform acordului Sikes-Picot din 1916, şi nu pe baza noţiuni de popor. Probleme din Siria ar putea duce la confruntări şi în ţările în care astăzi coexistă mai multe popoare. Dacă Siria va fi scindată, atunci acesta va fi sfârşitul Orientului-Mijlociu asa cum îl ştim astăzi", scria Le Nouvel Observateur, la inceputul acestui an.
Calin Marchievici
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/in-mediterana-incepe-lupta-pentru-siria-165305/