Prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Pompei Cocean, despre proiectul Roşia Montană:
Un popor adevărat nu-şi vinde nici aurul, nici moaştele străbunilor!
Care au fost argumentele dumneavoastră, prezentate prin scrisoarea deschisă pe care aţi adresat-o preşedintelui României şi guvernului Boc?
Scrisoarea deschisă adresată, împreună cu alte două intervenţii pe aceeaşi temă de către profesorul Ioan Mârza şi conducerea academică a UBB, celor mai înalte instanţe ale statului român, Preşedinţie, Guvern, Parlament, îşi regăseşte conţinutul în problematica de ansamblu a Conferinţei Internaţionale "Roşia Montană în istoria universală", organizată în această lună de către Academia Română, Universitatea Babeş-Bolyai şi ICOMOS România. Scrisoarea conţine, punctual, argumente ştiinţifice privind impactul proiectului la nivel peisagistic, al patrimoniului istoric, arheologic şi cultural, economic şi social şi, mai ales, în plan ambiental. De asemenea, pentru că deontologia ştiinţifică obligă cercetătorul adevărat să propună soluţii alternative, în rândurile ei se regăsesc măsuri imediate ce trebuie luate pentru ca subiectul Roşia Montană să intre în normalul lucrurilor. Adică evaluarea zăcământului şi de către experţii statutului român, conform principiului "audiatur et altera pars", reconsiderarea participării statului român la beneficiile proiectului, elaborarea, de către instituţii avizate, a unor noi planuri de amenajare a teritoriului şi o nouă strategie de dezvoltare într-adevăr durabilă a zonei.
Există reacţii în urma acestei scrisori?
În afara preluării sale şi vehiculării în mass-media de către cei interesaţi în protecţia patrimoniului universal de la Roşia Montană şi nu sunt puţini, zic eu, din partea autorităţilor nu avem nici o reacţie. Mai mult, reacţia oficială întârzie şi în ceea ce priveşte conferinţa sus-menţionată, unde treizeci de specialişti avizaţi, academicieni şi profesori universitari de la cele mai reprezentative instituţii ale statului român; geologi, chimişti, geografi, ingineri, arheologi, istorici, economişti, sociologi, arhitecţi, cunoscători în detaliu ai fenomenului Roşia Montană, şi-au prezentat, într-o manieră academică desăvârşită, opiniile despre acesta. Ele se regăsesc punctate în Rezoluţia conferinţei.
Care sunt efectele pe termen scurt şi pe termen lung ale unei exploatări cu cianuri la Roşia Montană?
Din intervenţiile experţilor la conferinţă a reieşit limpede un lucru, şi anume că nu numai cianurile au efecte dezastruoase asupra mediului, ci mai ales metalele grele care le însoţesc în iazul de decantare. Specialişti hidrologi au demonstrat cum are loc difuzia lor în pânza freatică, apa devenind un vector al răspândirii lor pe o suprafaţă mult mai vastă decât cea a exploatării propriu-zise, practic în întregul bazin al Arieşului situat în avale. La fel ca şi vântul de altfel care poate împrăştia particulele otrăvite mult în afara perimetrului minier. Este cazul iazului de decantare de la Moldova Noua, unde s-au depistat zilele acestea în atmosfera locului noxe de 20 de ori mai mari decât limita admisă, prin vehicularea lor aeriană. Este un semnal de alarmă mai mult decât grăitor.
De ce atâta grabă din partea actualei guvernări pentru extragerea unui aur din care oricum avem o redevenţă foarte mică?
Aceasta este o întrebare la care „adrisantul" nu sunt eu, ci cei care au semnat cu nonşalanţă, fără să se întrebe de consecinţe, din partea statului român acest proiect total dezavantajos pentru interesele sale naţionale, economice, sociale şi de mediu.
Care ar fi posibilele catastrofe în zona Apusenilor, în cazul deschiderii acestei exploatări?
Prima problemă, nu numai pentru Apuseni, ci pentru România şi civilizaţia universală, este că acest proiect aduce grave atingeri patrimoniului istoric, arheologic şi cultural al acestora. Or, mai mare catastrofă decât să distrugi un astfel de patrimoniu ce se poate imagina?!
O altă problemă majoră în cazul deschiderii exploatării este iazul de decantare din Valea Cornii, situat la numai cinci kilometri amonte de Abrud, având dimensiuni gigantice. Aşa cum am spus în scrisoarea deschisă şi cum au confirmat multe intervenţii din conferinţa amintită, el va produce în cazul ruperii barajului, din cauze naturale greu de estimat şi previzionat. Şi vorbesc aici de fenomenele climatice extreme ce se intensifică în perioada actuală, precum alunecări de teren masive sau cutremure, o tragedie similară ca efecte celei de la Pompei, Herculanum sau Stabiae, îngropând acest oraş în depozitele de steril şi cianuri deversate. Adică o populaţie de peste şase mii de locuitori şi o istorie milenară a mineritului din Munţii Apuseni şi din întreaga lume.
Adăugăm aici moştenirea nefastă, lăsată prin acest iaz, după încheierea exploatării, generaţiilor viitoare, care vor trebui, prin statul român, să o gestioneze pe cheltuială proprie secole întregi. Mai mult, depopularea zonei se va accentua. Cine va mai dori să locuiască lângă o bombă ecologică majoră, cu potenţial de explozie întârziată, aşa cum plastic se menţionează în rezoluţia conferinţei? Cât despre turism sau alte forme de exploatare a teritoriului zonal, specialiştii au demonstrat că, în cazul derulării proiectului în maniera prezentată până acum, ele devin incompatibile.
Ce ar trebui să facem noi, ca români, pentru a bloca acest nou "atentat" la avuţia naţională?
În primul rând, ar trebui la nivel de conducere statală să ascultăm cu răbdare, sinceritate şi încredere opiniile propriilor specialişti. Este cât se poate de nepotrivit să vezi cum despre Roşia Montană se exprimă uneori de la mare distanţă, atât geografică, dar mai ales a cunoaşterii adevăratei semnificaţii a acesteia pentru istoria, cultura şi interesele strategice ale României, diferite persoane, desigur cointeresate, al căror cuvânt este contrapus celui al academicienilor şi profesorilor universitari din propria ţară. În al doilea rând, a nega doar proiectul nu este o soluţie, problema este ce punem în locul său. Acum, eficient şi palpabil. Iar aici, aceiaşi specialişti, în aceeaşi conferinţă, au dat soluţiile în care turismul, agricultura, valorificarea forestieră să se asocieze mineritului. Da, un minerit, dar altfel conceput decât în proiectul în cauză, care să coabiteze armonios la Roşia Montană. Mă întreb oare de ce presa centrală a ocolit mediatizarea acestor soluţii şi tot eu răspund; ca să facă loc probabil problemelor de interes naţional prezentate de Pepe, Monica Gabor şi de alţii asemenea lor. Şi, nu în ultimul rând, ar trebui să conştientizăm cu toţii, cei care ne-am legat destinul de acest pământ, un postulat: că nici un popor adevărat nu-şi vinde aurul şi moaştele strămoşilor. Or, la Roşia Montană este vorba despre amândouă.
Marcel Bărbătei
Sursa
http://www.cotidianul.ro/un-popor-adevarat-nu-si-vinde-nici-aurul-nici-moastele-strabunilor-164790/:
