de MIRCEA KIVU
Bineînţeles, scenariile nu lipsesc: cǎ ar fi praf în ochii raportorilor care pregǎtesc urmǎtoarea evaluare din cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare (de care depinde realizarea unui angajament al actualului guvern - aderarea la Spaţiul Schengen); cǎ ar fi o diversiune ce pregǎteşte nişte lovituri mortale ce urmeazǎ a viza lideri importanţi ai opoziţiei; cǎ ar fi reglǎri de conturi între diferitele grupǎri din interiorul Puterii, având drept scop poziţionarea în urmǎtoarele alegeri.
Niciunul nu are cum sǎ fie infirmat, aceasta fiind virtutea principalǎ a oricǎrei explicaţii teleologice. Dar, tocmai pentru cǎ nu poate fi infirmatǎ, valabilitatea teoriilor conspiraţioniste nici nu poate fi doveditǎ. Din acest motiv, eu prefer ca ipotezǎ, pânǎ la proba contrarie, cǎ pur şi simplu organizaţia condusǎ de domnul Daniel Morar a cǎpǎtat experienţǎ şi a devenit mai eficientǎ.
Sigur, cu amendamentul cǎ eficienţa finalǎ e mǎsuratǎ prin numǎrul condamnǎrilor definitive; în lipsa acestora, putem deocamdatǎ vorbi doar despre eficienţǎ în domeniul imaginii.
Şi totuşi, ceva nu e-n regulǎ. Cu toate aceste puneri sub acuzare ale unor şefi ai administraţiei, nu simt cǎ trǎiesc într-o ţarǎ cu mai puţinǎ corupţie. Mai degrabǎ decât sǎ cred în discursul oficialilor PDL ("nu existǎ pǎdure fǎrǎ uscǎturi"), sunt tentat sǎ-i dau dreptate domnului Bǎsescu, când zicea: "unde pui degetul, acolo dai de corupţie". Lupta DNA seamǎnǎ cu efortul de a seca un lac folosind o gǎleatǎ (nu neapǎrat gǎuritǎ). Corupţia nu este doar o sumǎ de personaje corupte, ci un sistem.
Sǎ luǎm un exemplu - cazul fostului şef al ANOFM. El a fost prins luând o plasǎ cu bani de la subordonatul sǎu de la Râşnov (cicǎ nu ştia cǎ-s bani, ca şi când a primi orice, fie şi nişte mere, de la un subordonat ar fi compatibil cu statutul de demnitar). Şeful de agenţie de la Râşnov strânsese banii (82.000 lei) de la angajaţii serviciului sǎi, pentru ca aceştia sǎ-şi pǎstreze slujbele.
Înseamnǎ, în primul rând, cǎ practica era obişnuitǎ, nimeni nu a protestat când i s-a cerut sǎ cotizeze. În al doilea rând, angajaţii respectivi au, în marea lor majoritate, nişte salarii modeste, abia dacǎ depǎşesc o mie de lei. Cam ce sǎ fie în capul unui slujbaş, ca sǎ dea şpagǎ câteva mii de lei (nu-s mai mult de 20 de angajaţi în serviciul respectiv) pentru a-şi pǎstra o slujbǎ plǎtitǎ cu câteva sute? Nu-i evident cǎ oamenilor respectivi slujba le aduce alte "foloase", mult mai importante decât salariul?
Existǎ, de asemenea, tot mai multe indicii asupra ramificaţiilor ascendente ale corupţiei. Sǎ fi vorbit aiurea nişte oameni de afaceri despre posibilitatea accesǎrii unor bani din fondul de rezervǎ al Guvernului? Despre cererile de "cotizare" la partid? Despre cota de şpagǎ plǎtitǎ cǎtre vârful organizaţiei, de cǎtre şefii de vamǎ?
Avem motive sǎ credem cǎ nu avem de-a face doar cu uscǎturi. Pǎdurea e contaminatǎ. Ce-ar trebui fǎcut? Sǎ începem cu identificarea locurilor în care funcţionarul poate lua şpagǎ de la cetǎţean, şi sǎ imaginǎm sisteme de eliminare a arbitrariului - unde existǎ reguli clare, funcţionarul nu are de ce sǎ primeascǎ şpagǎ. Sǎ eliminǎm apoi numirile funcţionarilor pe criterii arbitrare, de distribuire arbitrarǎ a fondurilor , sǎ stabilimşi aici reguli clare. Cuvântul "arbitrar" apare ori de câte ori vorbim despre corupţie.
DNA nu înseamnǎ "Direcţia Naţionalǎ de Luptǎ împotriva Corupţilor. Complementul corect este Corupţia. Procurorii au, fǎrǎ îndoialǎ, sarcina de a-i da în vileag pe cei corupţi, dar acesta este doar un mijloc de combatere a fenomenului. Pe vremea guvernǎrii Nǎstase, ne plângeam cǎ avem corupţie, nu şi corupţie. Astǎzi avem corupţi demascaţi, dar acţiunile anti-corupţie se lasǎ aşteptate.
Mircea Kivu este sociolog
Sursa:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/corupti-f-r-coruptie-245700.html
