Sfântul Apostol Andrei, propovăduitor al Evangheliei la geto-daci
Scris de : Diacon Bogdan GOREŢCHI
Sfantul Apostol Andrei a fost fratele Sfantului Petru si impreuna au fost primii ucenici ai lui Hristos. Erau originari din Bersaida, localitate situata pe tarmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, in nordul Tarii Sfinte. Amandoi au fost pescari, alaturi de tatal lor. Amandoi s-au numarat printre “ucenicii” Sfantului Ioan Botezatorul, ascultand timp indelungat predicile acestuia in pustiul Iordanului, cu indemnuri la pocainta si proorocia despre venirea lui Mesia. A fost si el martor, alaturi de alti ucenici, la botezul Domnului si la cunoscuta convorbire dintre Iisus si Ioan, intarindu-se in convingerea ca Acesta era Mesia cel prezis de prooroci.
A doua zi dupa botezul Domnului in Iordan, Ioan Botezatorul statea pe tarmul acestui rau cu doi dintre ucenicii lui, Andrei si Ioan (viitorul apostol si evanghelist), carora le spune: “Iata Mielul lui Dumnezeu“. Auzind aceasta marturisire, cei doi ucenici au pornit dupa Iisus, in dorinta de a-L cunoaste. Au mers deci si au vazut unde locuia si au ramas la El in ziua aceea. Andrei a anuntat apoi si pe fratele sau Simon Petru ca “a gasit pe Mesia“.Chemarea lui Andrei la apostolie s-a petrecut ceva mai tarziu. Este relatata de Sfantul Apostol si Evanghelist Matei prin cuvintele: “Pe cand (Iisus) umbla pe langa Marea Galileii, a vazut doi frati, pe Simon ce se numeste Petru si pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja in mare, caci erau pescari. Si le-a zis: „Veniti dupa Mine si va voi face pescari de oameni … Iar ei, indata lasand mrejele, au mers dupa El“.
Sfintele Evanghelii mai pomenesc pe Sfantul Andrei doar de doua ori: la inmultirea painilor, dincolo de Marea Galileii, cand el a instiintat pe Mantuitorul ca acolo, in multime, era un baiat care avea cinci paini de orz si doi pesti, iar a doua oara, dupa invierea lui Lazar cand, impreuna cu Filip, au instiintat pe Domnul ca niste elini (greci), veniti in Ierusalim cu prilejul sarbatoririi Pastelui iudaic, voiau sa-L vada.
Andrei L-a insotit pe Mantuitorul pe drumurile Tarii Sfinte, a fost martor la minunile pe care le-a savarsit, a ascultat cuvintele Sale de invatatura si parabolele pe care le-a rostit in fata multimilor, a suferit alaturi de ceilalti apostoli, atunci cand Domnul a fost prins, judecat, chinuit si apoi rastignit pe cruce; s-a bucurat alaturi de ei cand a aflat de minunea invierii din morti si L-a vazut pe Domnul inviat in prima zi, si dupa opt zile, apoi la aratarea din Galileea, cand au primit porunca predicarii Evangheliei la toate neamurile. In anul 50, Sfantul Apostol Andrei este prezent la Sinodul apostolic. Purta un toiag, cu cruce la capat, prin care facea minuni, ca oarecând Moise, Aron si chiar Ioan Botezatoru.
Potrivit traditiei si celor scrise de istorici si teologi din primele veacuri crestine, Sfantul Apostol Andrei a fost primul propovaduitor al Evangheliei la geto-daci, in teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra – cunoscut pe atunci sub numele de Scythia (Scitia), dar si in teritoriile de dincolo de Prut, in nordul Marii Negre. Dar pana a ajunge aici, el a predicat in Asia Mica, de unde s-a indreptat spre teritoriile de la Dunare si Marea Neagra.
In Sinaxarul Bisericii constantinopolitane se preciza ca acest apostol “a predicat in Pont, Tracia si Scita”. In acelasi Sinaxar se afla o alta stire, potrivit careia, Sfantul Andrei ar fi hirotonit ca episcop de Odyssos sau Odessos (Varna de azi, in Bulgaria), pe un ucenic al sau cu numele Amplias (Ampliat), pe care Biserica Ortodoxa il praznuieste in fiecare an la 31octombrie. Mult mai tarziu, scriitorul bizantin Nichifor Calist (secolul al XIV-lea) scria ca Sfantul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia si Bitinia) “in pustiurile scitice”, care puteau fi situate fie ca in Scitia Mare (sudul fostei Uniuni Sovietice), fie Scitia Mica sau Dacia Pontica, locuita de greci, romani si geto-daci. De altfel, istoricii bisericesti rusi socotesc ca Sfantul Apostol Andrei a predicat si in nordul Marii Negre.
Pana astazi, o traditie pioasa arata ca Sfantul Apostol Andrei si-a facut o locuinta in pestera (valea Casimicei), dar mai sigur la Basarabi-Murfatlar, unde s-au descoperit celebrele bisericute rupestre. De asemenea, la Dervent, exista o Fantana a Sfantului Apostol Andrei. Pe aceste locuri, unde poetul Ovidiu lauda pe daci, a aruncat samanta Evangheliei cel intai chemat de Mantuitorul, Andrei -Apostolul. Sfantul Apostol Andrei a fost martirizat la Patras, in Grecia. Nu se cunoaste cu exactitate anul mortii sale, se presupune ca ar fi fost in timpul uneia dintre persecutiile lui Nero (54-68) sau Diocletian (81-96), in ziua de 30 luna a noua, in calendarul roman, avand aproape 70 de ani. Potrivit traditiei, a fost rastignit pe o cruce din lemn de tei in forma de “X”. Semnul crucii sale a devenit semn de atentie, pericol si groaza pana astazi!
Moastele Sfantului Apostol Andrei
Moastele Sfantului Apostol Andrei au fost mutate din Patras la Constantinopol, noua capitala a imperiului roman de Rasarit, prin anii 356-357, cu prilejul sfintirii bisericii “Sfintii Apostoli”. Mai tarziu, Sfantul Ambrozie, episcopul Milanului (c. 339-397), scria ca, in a doua jumatate a secolului al IV-lea, particele din sfintele sale moaste au fost oferite bisericilor din Milano, Nola si Brescia din Italia. La putin timp dupa Cruciada a IV-a, din anul 1204, cardinalul Petru din Capua a hotarat ca moastele Sfantului Andrei sa fie duse in Italia si asezate in catedrala din Amalfi. In anul 1462, in timpul papei Pius II, capul Sfantului Apostol Andrei a fost asezat intr-o biserica din Roma. Pe 30 noiembrie 1976, papa Paul al VI-lea a daruit capul Sfantului Andrei bisericii din Patras.
Particele din moastele Sfantului Andrei se gasesc in: biserica Schitului rusesc ‘Sf. Andrei’ de langa Manastirea Vatoped, la Catedrala rusa din Celiabinsk (din 1884), la biserica din Gabrovo (Bulgaria), Biserica ‘Sf. Andrei’ din Mesa Geitonia (Limassol – Cipru), la Tbilisi (Georgia), in Catedrala ortodoxa din Astana (Kazahstan); la Trier (Germania), la Manastirea Santa Chiara din Napoli, in biserica din Casino di Cicco Sant’Apollinare (intre Roma si Napoli), la biserica ‘Sf. Andrei’ din Varsovia si cea din Szaflary (langa Cracovia), la biserica din Saint Lupicin (in Muntii Jura, Franta), in Biserica San Pedro de la Rua (Estella, Tara Bascilor), la Mehrba (Malta), in Catedrala catolica din Hong Kong in biserica romaneasca din Viena, Pestera Sfantului Andrei, biserica “Adormirea Maicii Domnului” din Targul Neamt, catedrala arhiepiscopala din Galati, biserica “Sfantul Apostol Andrei” din Oradea si in manastirile Neamt, Secu si Hurezi. Numele Andrei nu este de origine evreiasca, ci greceasca: Andreas sta in legatura cu andreia, “barbatie, indrazneala” (de la aner, andros, “barbat”). In anul 1995, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat ca ziua Sfantului Andrei sa fie insemnata in calendarul bisericesc cu cruce rosie, iar in 1997, Sfantul Andrei a fost proclamat “Ocrotitorul Romaniei”.
Tradiţiile lui Moş Andrei
In traditia poporului roman, Mos Andrei este cel ce incepe luna darurilor, aducand vestea Evangheliei, si tot cu el se apropie in aceasta luna a lui Andrea /Decembrie darul cerului: Pruncul Iisus. De la Sfantul Apostol Andrei, Apostolul dacilor, credinta stramoseasca s-a pastrat asa cum a lasat-o intaiul chemat. In folclorul Dobrogean si in colindele vechi, Sfantul Apostol Andrei apare ca un Mos cu toiag ce se intalneste cu colindatorii si le da o noua veste, a lui „Mos Craciun cel mai batran”. O colinda cu capra (simbol al Carpatilor si animal domestic – sacru la daci):intrebare: Spune, spune Mos Andrei, cel cu crucea cea de tei/Cine cine-i Mos Craciun, Mos Craciun, Mos Craciun cel mai mai batran … ! raspuns: Mos Craciun e tatal vostru, e si Dumnezeul nostru/ El a facut si pe pom si pe capra si pe om … ! Sfantul Andrei isi exprima bucuria: … Ta, ta, ta Caprita ta, trece-ma si Dunarea/Ca sa afle Dacia, ca s-a nascut Mesia… .
Luna lui Andrei, s-a pastrat de doua mii de anii in traditia si practica neamului romanesc, Andrei(A) fiind inceputul Alfabetului credintei noastre, pana la sfarsit X(crucea sa). Cei doi frati, PETRU la Roma si ANDREI in Dacia, si-au dat viata pentru Hristos, prin rastignire, dar in aceeasi credinta, asa si Dacia si Roma se vor uni si vor da nastere poporului roman cu o noua credinta in Hristos. Pentru fiecare dintre noi si toti laolalta, pomenirea Sfantului Apostol Andrei inseamna inca o lumina in candela de doua mii de ani a neamului nostru si transmiterea credintei lui Hristos curata si roditoare ca si in trecut. Sa ne rugam permanent Intaiului chemat si pomenit acum sa mijloceasca la Bunul Dumnezeu pentru sufletele noastre, sa avem pace intre noi, liniste si … „belsug cat putem traii decent”.
Pentru rugaciunile Apostolului Tau, Andrei, daruieste-ne sanatate si viata ferita de toata rautatea.
Amin!