Să vorbim despre un stat clientelar
În lume există democraţii unde au loc alegeri corecte şi există o legislatură corect constituită, sisteme judiciare independente, o presă liberă şi stat de drept. Există şi state totalitare în care un singur partid controlează totul, de la centru, fără un sistem electoral competitiv sau responsabilitate guvernamentală reală. Există dictaturile militare care guvernează prin teroare şi există de asemenea "state clientelare".
Ce este un stat clientelar? Hai să discutăm acest lucru.
Un stat clientelar este controlat de un mic grup de indivizi bogaţi şi puternici numit „oligarhie". Aceste persoane nu sunt neapărat direct implicate în politică, dar ele înseşi controlează partide politice şi politicieni importanţi, care la rândul lor organizează procesul politic în beneficiul exclusiv al oligarhilor. Aceşti oligarhi sunt, prin urmare, clienţii politicienilor care fac treaba lor. În consecinţă, toate politicile economice, sociale şi juridice sunt concepute în aşa fel încât să asigure protejarea intereselor oligarhilor. Interesul general al naţiunii şi al poporului este ignorat într-un stat clientelar şi dezvoltarea economică „normală" este desfigurată, ca o consecinţă firească.
La rândul lor, politicienii se asigură, prin intermediul reţelelor lor naţionale de partid, să devină clienţi ai şefilor din ministere şi agenţii guvernamentale, membrilor parlamentului şi personalităţilor politice locale. Toată lumea într-un stat clientelar deţine poziţia lor de partid şi de stat, datorită relaţiei de „client" cu politicianul de pe următorul nivel. Fiecare partid şi fiecare poziţie în stat nu reprezintă decât o oportunitate de a face bani.
Fiecare licitaţie, contract, strategia de stabilire a preţurilor, vânzarea terenurilor, proiect de renovare, iniţiativă de dezvoltare, program de infrastructură, verificare produsului, interpretare juridică şi de omologare de locuri de muncă noi trebuie să treacă în primul rând printr-un lanţ de clienţi şi este o oportunitate de a face bani prin intermediul unei "comisii", luare de mită sau consultare informală. Nu există nici o activitate de stat şi de partid care să nu poată fi privită ca o oportunitate comercială pentru cei care fac parte din matricea clientelară a unei clase politice. Foarte puţini membri ai acestei clase politice s-au implicat în politică pentru a servi comunitatea lor. Au dorit în schimb să devină „clienţi".
În state clientelare, actorul dominant în structurile de stat şi de guvern sunt interesele oligarhilor. Prin urmare, nu există alegeri libere, deoarece oligarhii vor folosi toate mijloacele aflate la dispoziţia lor pentru a frauda alegerile în favoarea lor. Nu există contracte „betonate" sau etică de business, deoarece oligarhii sunt acţionarii în afaceri şi nu sunt obligaţi să onoreze acordurile şi nu există judecători independenţi. Partidele politice pe care le deţin nu produc programe detaliate de partid pentru alegeri, deoarece acestea nu doresc să aibă performanţele lor reale ca un program de guvernare faţă de promisiunile făcute. În orice caz, singura lor promisiune este de a face tot ce cer oligarhii. Nu există nici o transparenţă în partid, la nivel de stat, în sistemul judiciar sau în mass-media. Oligarhii preferă să nu fie transparenţi şi lumea e prea înfricoşată să vorbească despre activitatea oligarhilor în public.
În statele clientelare, sentimentele de suspiciune şi paranoia sunt omniprezente. Chiar şi cei care fac parte din sistem se tem, deoarece oligarhul fără opoziţie se poate întoarce împotriva lor în orice clipă.
Identificarea unui stat clientelar este destul de simplă. Politicienii apar deseori la TV, dar nu vorbesc despre problemele importante ale politicii. Ei ştiu foarte puţin despre politică, şi nici ne trebuie să ştie pentru că singura lor obligaţie este de a apăra interesele clientului lor. În schimb, au fel şi fel de dispute mărunte cu alţi politicieni şi se angajează în atacuri personale puerile care sunt irelevante pentru problemele reale ce afectează ţara. În cazul în care încearcă să vorbească despre problemele importante, nu reuşesc şi par proşti.
Într-o asemenea ţară va fi o lipsă de proiecte de infrastructură importante şi în cazul în care acestea vor demara, vor dura mult mai mult timp decât ar trebui pentru a fi finalizate. Acest lucru se datorează faptului că este nevoie de o perioadă lungă de timp în care oligarhii se ceartă şi ajung la un acord cu privirea la profitul pe care îl cer. Vor bloca proiectele până când cota lor este stabilită.
Într-un stat clientelar există întotdeauna un număr mare de maşini puternice, negre, nemţeşti care rulează foarte rapid prin oraşele mari. Adesea, aceste maşini vor avea propriile lor sirene şi girofar. Aroganţa este o caracteristică tipică des întâlnită printre membrii unei reţele de tip clientelar.
În cele mai multe cazuri, mulţi oameni care deţin funcţii de conducere nu sunt foarte pricepuţi la joburile lor. Ei nu înţeleg ceea ce ar trebui să facă şi nu sunt motivaţi să înveţe ceea ce ar trebui să facă. Aceştia sunt numiţi de către prietenii lor în reţeaua clientului şi nu contează dacă nu ştiu nimic despre jobul lor, care este garantat şi protejat.
Toţi membrii unui asemenea sistem sunt în siguranţă. Doar restul populaţiei, care se uită de afară, vede realităţile crunte ale vieţii.
Pare familiar?
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/sa-vorbim-despre-un-stat-clientelar-164736/
