O scrisoare deschisă
de Hari Bucur-Marcu
Ca omul neumblat prin hăţişurile activităţii militarilor care nu mai sunt militari dar vor totuşi o pensie, oricare ar fi ea, numai pensie să fie, nici nu ştiam că există o asociaţie „naţională a cadrelor militare în rezervă şi în retragere”, până în seara asta, când mi-a parvenit vestea că Biroul permanent central al acestei asociaţii i-a trimis un „raport” preşedintelui de „onoare” al aceleiaşi asociaţii, ministrul „Apărării Naţionale, Excelenţei Sale Domnul General (r) prof.univ.dr.Gabriel OPREA”.
Dacă nici dumneavoastră nu ştiaţi nimic de această asociaţie, să vă spun repede despre cine este vorba, după care să vedem ce este cu raportul biroului permanent central către preşedintele de onoare. Nu am să vă plictisesc cu informaţii tehnice, ci doar cu ciudăţeniile situaţiei.
Prima ciudăţenie este că asociaţia poartă numele „Alexandru Ioan Cuza” şi se situează sub „înaltul patronaj al Preşedintelui României şi sub preşedinţia de onoare a ministrului Apărării Naţionale”.
De fapt, este vorba de un set de ciudăţenii, dintre care, cea mai inimaginabilă este că actualul preşedinte de ţară, domnul Traian Băsescu, a acceptat acest înalt patronaj pentru o organizaţie care poartă un nume reprobabil în logica sa prezidenţială, respectiv pe cel al primului domnitor român care a abdicat din funcţie, în condiţiile în care este de notorietate că domnul Traian Băsescu, preşedintele de România, dezavuează cu fermitate şi vituperează cu rigiditate gestul oricărui şef de stat de a părăsi funcţia aceea înaltă, în loc să moară cu duşmanul de gât, aşa cum ne-a explicat cu drag fratele lui, sau al domniei sale, după cât de politicos vreţi să îl identificaţi pe Băsescu, că ar face acesta dacă i s-ar cere un asemenea lucru sau unul asemănător, cum ar fi demisia.
Adică, este deosebit de curios cum de domnul Traian Băsescu, preşedintele ţării noastre dragi, a acceptat să îşi pună înaltul patronaj peste numele de Alexandru Ioan Cuza, în loc să îl desconspire pe acesta ca pion al Austro-Ungariei şi slugă a Prusiei, care, într-un mare ceas de răstrişte în istoria zbuciumată a ţării abia unite, a dezertat de la slujba în care îl pusese poporul şi a făcut astfel loc unei dinastii care a dat pe cel din urmă rege al României, tot un abdicat şi un slugoi, dar de data aceasta al sovieticilor. Ciudat, nevoie mare!
Apoi, este ciudat ce caută preşedinţia de onoare la „ministrul Apărării Naţionale”. Deşi grafia este extrem de originală, cu „ministrul” scris cu literă mică şi domeniul unde este el sau ea ministru cu grafie de nume propriu, nu înţelegem cum poate o funcţie să îşi asume o responsabilitate de onoare. Eu credeam că numai oamenii, indivizii, pot face acest lucru, nu şi funcţiile pe care aceştia sunt. Adică, cum de poate ajunge această preşedinţie să fie inclusă între atribuţiile de serviciu ale funcţiei oficiale, de stat, astfel încât oricine ocupă funcţia ajunge automat şi preşedinte de onoare al unei asociaţii?!? Dacă, să zicem, domnul Cornel Dobriţoiu ajunge din ministru în cabinetul din umbră chiar ministru adevărat al apărării naţionale, este oare el obligat să devină, automat şi preşedintele de onoare al acestei asociaţii? Dacă nu vrea, atunci mai poate fi ministru? Sau, invers, dacă nu vrea mai poate exista asociaţia, sau trebuie să îşi schimbe statutul, să pună pe altcineva preşedinte de onoare? Tare ciudat, nu-i aşa?
Tot din antet aflăm că asociaţia aceasta are un sediu în clădirea Cercului Militar Naţional, căruia ei îi zic „Palat”, ca să se dea mari, probabil. şi mai beneficiază şi de comunicaţii de stat şi militare, prin sistemul de comunicaţii integrate STAR şi „scurt”. Câte asociaţii „persoane juridice române de drept privat, fără scop patrimonial, independente, apolitice, nonprofit şi deschise” cunoaşteţi dumneavoastră că beneficiază de asemenea facilităţi? În continuare, deosebit de ciudat!
Restul informaţiilor despre organizaţia în cauză le puteţi afla dacă vă duceţi pe pagina de web dedicată ei, la adresa internet www.ancmrr.ro V-am indicat această adresă, pentru că este foarte greu de găsit ceva despre ei pe Google, deşi domnul Traian Băsescu, preşedintele de România, face reclamă acerbă acestei firme internaţionale, adică Google.com.
Deci, cu numărul din registrul de evidenţă a documentelor 775 din data de 13 septembrie 2011, adică de ziua pompierilor militari, biroul permanent central al asociaţiei non-profit „Alexandru Ioan Cuza”, îi trimte un raport preşedintelui său de onoare, cu numele de Oprea, titlul de „General (r) prof.univ.dr.” (reţineţi, general cu G mare!), funcţia de ministru şi alintătura de „excelenţa sa”.
Raportul îl puteţi citi aici, cu precizarea că pagina dedicată asociaţiei nu cuprinde acest document.
Acest raport este prezentat ca o scrisoare, ce, prin publicare, a devenit deschisă şi supusă comentariilor. De aceea trebuie să îi spun, la rândul meu, preşedintelui de onoare al lui „Alexandru Ioan Cuza” din „Palatul Cercului Militar Naţional” câteva vorbe la fel de deschise, deoarece eu nu am nici un abonament la circuitele „scurt” sau „STAR”, ca să putem vorbi la secret.
Asociaţia îi raportează preşedinelui de onoare că îl roagă să le dea „sprijinul politic” pentru a modifica ordonanţa devenită lege prin care se recalculează pensiile de asigurări sociale foste pensii militare de stat, în sensul ca cei cărora li se diminuează aceste pensii să primească la fel de mult cât primeau şi până acum. Cică ar fi vreo 8.000 de asemenea pensionari la Ministerul Apărării Naţionale. Mai apreciază Biroul permanent central al lui „Alexandru Ioan Cuza” că astfel s-ar „încheia definitiv problemele pe care acţiunea de recalculare şi revizuire a pensiilor militare le-a ridicat şi continuă să creeze nemulţumiri în rândul unor camarazi de-ai noştri”.
Mai mult, această măsură ar duce la „încetarea existenţei Sindicatului Cadrelor Miliare Disponibilizate”, a cărui activitate este „nefastă” şi „concretizată prin criticile şi etichetările ce” le sunt „adresate continuu” atât asociaţilor, cât şi preşedintelui lor de onoare şi, bineînţeles, înaltului patron.
Lăsându-le acestor 8.000 pensionari banii de pensie aşa cum îi primeau până acum, nu numai că vor dispărea orice nemulţumiri şi probleme, dar toţi rezerviştii şi retraşii din Ministerul Apărării Naţionale vor vedea în U.N.P.R. un „partid de suflet, care le-a păstrat rangul şi onoarea ca militari ai rezervei”, partid care va primi astfel „sprijinul generalilor şi ofiţerilor”.
Cei care îl cunosc, chiar şi numai din public, ştiu că domnul Oprea, sau „Excelenţa Sa Domnul General (r) prof.univ.dr.” nu are capacitatea să se exprime coerent pe parcursul a mai mult de şase cuvinte alăturate. Deşi nu se vede la fel de bine, este cert că, de cele mai multe ori, asemenea oameni au o capacitate la fel de redusă şi de a înţelege un mesaj alcătuit din mai mult de o duzină de cuvinte alăturate. De aceea, îi voi explica aici, pe scurt, ce au vrut să zică subordonaţii săi onorifici în aceste paragrafe de mai sus:
1. Singura nemulţumire a pensionarilor militari este că li se taie pensiile.
2. Dacă nu li se mai taie pensiile, ei vor fi recunoscători.
Vor sprijini partidul dumneavoastră, domnul ministru-general!
3. Sindicatul rival va dispărea.
4. Noi vom trăi fericiţi împreună, până la adânci bătrâneţe.
Încă odată, nu am confirmarea veridicităţii conţinutului „raportului”, dar, judecând după alte documente similare publicate de însăşi asociaţia, pare foarte autentic. Oricum, odată distribuit pe internet, el a ajuns pe masa ministerială a apărării, dacă nu în mapa de corespondenţă, atunci, cu siguranţă, în cea de informaţii şi contraspionaj. Deci, demersul meu de a face conţinutul asimilabil nu este deloc unul futil.
Aş putea să mă opresc aici, cu rugămintea de a scuza calamburul. Dar sunt totuşi câteva lucruri de lămurit, aşa, ca de la mine la ministru.
Nu ştiu dacă suntem 8.000, sau mai mulţi ori mai puţini, dar eu unul apar pe un tabel postat pe pagina de internet a Ministerului Apărării că aş avea cu o mie patru sute lei mai mică pensia militară de stat pe care o primesc legal şi constituţional şi devenită, „după recalculare”, pensie de asigurări sociale. Acest lucru nu este însă nici o problemă şi nici nu îmi provoacă mie nici o nemulţumire, în sensul raportului discutat aici. Aşa cum am mai scris, eu nu am avut niciodată control asupra cuantumului pensiei militare de stat. Ea a crescut şi apoi a scăzut în mod natural, atâta vreme cât era calculată ca procent din soldă. Faptul că pensia militară de stat va scădea în continuare nu este, deci, o problemă.
Problema cea mare, pentru mine, este că această pensie, indiferent de sumă, nu va mai fi o pensie militară de stat, la care eu am dreptul pentru serviciul făcut pe durata a 30 de ani, ci devine o pensie de asigurări sociale, plătită de un sistem public la care eu nu am contribuit niciodată.
Şi nu am contribuit pentru că, pe perioada de 30 de ani de serviciu militar activ, am ştiut că nu voi beneficia niciodată de o asemenea pensie de asigurări sociale. Adică, de cum am intrat în armată, am renunţat la dreptul meu de a mă asigura social că, la sfârşitul perioadei active, voi primi o anumită pensie, astfel încât să mă preocupe cu cât contribui la acea pensie pe timpul activităţii, lună de lună. Acum, indiferent dacă suma îmi este favorabilă sau defavorabilă, mi se pare parşiv să vină cineva să îmi determine cu cât aş fi contribuit eu la asigurările sociale, dacă aş fi contribuit, şi să îmi „dea” o pensie în funcţie de acel calcul, total artificial şi nerealist.
Deci, domnule Oprea de la minister, dacă „sprijiniţi politic” asociaţia al cărui preşedinte de onoare este funcţia pe care o ocupaţi acuma şi nu îmi „tăiaţi” pensia, dar o faceţi din pensie militară de stat pensie de asigurări sociale, problema va persista pentru mine şi nu numai că nu vă voi sprijini, dar voi căuta să o rezolv în totală şi virulentă opoziţie cu dumneavoastră şi cu şeahta ori gaşca pe care aţi adunat-o în jurul dumneavoastră sub eticheta U.N.P.R., indiferent ce ar reprezenta iniţialele ăstea.
Cât despre asociaţia lui „Alexandru Ioan Cuza”, dacă continuă să pretindă că obiectul său de activitate este să mă reprezinte pe mine, care sunt oficial militar în rezervă, sau „cadru”, ca să înţeleagă şi biroul permanent central, atunci ne vom întâlni la tribunal, unde eu voi cere desfiinţarea acestei asociaţii ca nelegitimă şi abuzivă în ceea ce priveşte drepturile mele, pe care mi le apăr cum vreau eu şi nu cum încearcă să mi le confişte unul şi altul dintre „generalii” asociaţi.
În ceea ce priveşte Sindicatul Cadrelor Miliare Disponibilizate, eu, care nu sunt membru de sindicat, cred doar că menţionarea lui în contextul „propunerii” asociaţiei Cuza de renunţare la scăderea cuantumului pensiilor a zece la sută dintre pensionarii militari sună mai degrabă cu o resuscitare în discuţia publică a acestui sindicat, decât cu o reală preocupare pentru atenuarea nocivităţii acestuia. Asta pentru că respectivul sindicat este din ce în ce mai insignifiant în viaţa publică din aceste zile. Dar un ajutor camaraderesc nu strică niciodată, chiar dacă vine de la rivali.
Sursa:
