Sărăcirea pensionarilor, o fatalitate?

de MIRCEA KIVU

Am aflat că, din prudenţă, pensiile nu vor fi majorate în anul viitor. Aşa au hotărât guvernanţii, votând marţi legea de aprobare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 80/2010. În versiunea de PR, anunţul a fost făcut în sensul asigurării că pensiile nu vor fi diminuate şi nici impozitate suplimentar.

În realitate, dacă nu vor fi indexate, pensiile vor fi micşorate. Rata inflaţiei, cumulată pe anii 2010 şi 2011 (de când au fost îngheţate pensiile), reprezintă 12%. Asta înseamnă că, din banii pe care îi primeşte un pensionar (dintre cei cărora nu le-a fost diminuată pensia, prin efectul legii votate anul trecut, şi nici nu li s-a aplicat cota de asigurări de sănătate de 5,5%), el poate cumpăra acum cu 12% mai puţine alimente, medicamente, haine decât acum doi ani. La anul, şi mai puţin.

Ne amintim că Legea pensiilor, votată anul trecut, modifica în defavoarea pensionarilor formula de calcul a punctului de pensie, care înainte era indexat la creşterea salariilor. Conform articolului 102 al noii legi, pensiile trebuiau indexate cu rata inflaţiei, la care se adaugă jumătate din creşterea salariului mediu. În mod excepţional (ni s-a spus) în anul 2011 nu s-a aplicat această formulă. De la 1 ianuarie 2012, pensiile ar trebui majorate, conform legii, cu aproximativ 6% (inflaţia de 3,5% plus jumătate din creşterea reală a salariului mediu brut, care în ultimele 12 luni a fost de 4,5%). Cu alte cuvinte, pensionarii ar recupera jumătate din ce au pierdut în ultimii doi ani.

Ni se explică în ce fel indexarea pensiilor ar putea afecta negativ deficitul bugetului, cât de mari ar fi riscurile, că n-ar mai fi bani pentru... etc. Ar fi de argumentat că, dacă salariile au crescut cu 8%, încasările la bugetul asigurărilor sociale au crescut şi ele cu 8%, deci ar fi de unde să se acopere indexarea, dar trecem. Bun, dar atunci de ce s-a mai prevăzut în lege o formulă de calcul pentru indexare? N-ar fi fost mai simplu să se scrie, pur şi simplu, „se indexează, dacă se poate, cu cât se poate, atunci când se poate"? Legea pensiilor este de fapt un contract (ce-i drept, dictat de către una dintre părţi) de asigurare între stat şi contribuabil. Contribuabilul plăteşte statului, de-a lungul întregii vieţi active, o anumită cotă din veniturile pe care le obţine, iar acesta se obligă ca, după împlinirea unei anumite vârste, să-i verse lunar o anumită sumă de bani, proporţional cu ce a plătit fiecare. Nimeni nu i-a întrebat pe salariaţi dacă sunt de acord să încheie această asigurare. Poate că unii ar fi preferat să depună la bancă o anumită sumă în fiecare lună, sau să o investească în acţiuni, sau să o dea unei persoane de încredere care se obligă să-i întreţină la bătrâneţe.

Din acest motiv, într-un stat de drept respectarea Legii pensiilor (lege organică) nu poate fi opţională, iar aplicarea sau neaplicarea ei nu poate fi decisă după criterii de oportunitate.

Legea bugetului va ajunge zilele acestea în Parlament, va fi aprobată cu mici amendamente (o biserică, un podeţ prin colegiile parlamentarilor cu trecere), iar pensionarii vor rămâne, ca de obicei, păgubaşi. Opoziţia pare preocupată să opereze neînţelese schimbări la vârful Senatului, n-am auzit să ia o atitudine tranşantă faţă de această încălcare a legii şi, în ultimă instanţă, a Constituţiei, care garantează dreptul la pensie. Vor fi discursuri meşteşugite, se va critica, se va înfiera, în culise se va negocia câte un amendament obscur, iar bugetul va fi, ca de obicei, adoptat.

Alegătorii s-au plictisit de monotonul boicot practicat de USL asupra tuturor iniţiativelor legislative venite dinspre Guvern (inclusiv a celor bune). Ei aşteaptă din partea Opoziţiei acţiuni cu scopuri bine definite, legate de viaţa lor de fiecare zi. O asemenea acţiune ar putea fi depunerea şi susţinerea pe toate căile a unui unic amendament la Legea bugetului: aplicarea articolului 102 al Legii pensiilor.    

Mircea Kivu este sociolog

Sursa:
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/saracirea-pensionarilor-o-fatalitate-244119.html