LA MULŢI ANI!
DE ZIUA SFINŢILOR ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI ELENA, ADRESĂM UN CĂLDUROS LA MULŢI ANI
TUTUROR CELOR CARE POARTĂ ACESTE NUME, PRECUM ŞI DERIVATE ALE ACESTORA,
ŞI LE DORIM MULTĂ SĂNĂTATE, NOROC ŞI BUCURII ALĂTURI DE CEI DRAGI!
BIROUL OPERATIV AL FILIALEI SECTOR 5
În această lună, în ziua a douăzeci şi una, pomenirea sfinţilor,
măriţilor, de Dumnezeu încoronaţilor şi întocmai cu apostolii, marilor
împăraţi Constantin şi mama sa Elena.
Acest mare între împäraţi, fericitul şi pururea pomenitul Constantin, a
fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena.
Constanţiu a fost nepot de fiică lui Claudiu cel ce a împărăţit în Roma
mai înainte de împărăţia lui Diocleţian şi a lui Carin. Acest
Constanţiu, după ce a fost primit de Diocleţian şi de Maxenţiu Erculiu
ca să fie părtaş al împărăţiei lor, când Maximian Galeriu dimpreună cu
alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor
creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe
cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi
părtaşi ai slujbelor împărăteşti. Învăţând el buna cinstire pe
Constantin fiul său cel iubit, care după acestea s-a numit întâiul
împărat al creştinilor, l-a lăsat moştenitor al împărăţiei sale, în
insulele Britaniei. După ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile
necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în
Roma, Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi
chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu.
Deci, văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în
somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu
stele: , l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în
chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la
Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon,
înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de
tirania acestuia. Atunci marele Constantin, pornindu-se de la cetatea
romanilor şi mergând pe cale voia să zidească o cetate pe numele său în
Ilion, unde se zice că a avut loc războiul Troienilor cu elinii; însă a
fost oprit prin dumnezeiasca înştiinţare şi i s-a poruncit de la
Dumnezeu ca mai de grabă în Bizanţ să-şi zidească cetatea. Deci, urmând
voii celei dumnezeieşti, a zidit această de Dumnezeu păzită cetate pe
numele său, pe care a şi adus-o lui Dumnezeu ca pe o pârgă a credinţei
sale. Şi deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a
adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit
credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut deofiinţă cu Tatăl, iar
Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor.
A trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea
cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul
nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a
fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în
împărăteasca cetate.
Împărăteasa Elena, după ce a ajuns la Constantinopol, şi-a săvârşit
viaţa; iar marele Constantin, împodobind cetatea cu înnoiri şi cu
prăznuiri, şi puţin ceva trecând peste patruzeci şi doi de ani ai
împărăţiei sale, şi începând războiul cu perşii, şi în oarecare sat
lângă Nicomidia fiind, s-a mutat către Domnul, şi a fost adus în cetatea
sa, unde a fost primit cu evlavie şi cu prea încuviinţate întâmpinări, a
fost aşezat în biserica sfinţilor apostoli. Şi a împărăţit în Roma cea
Nouă în anul de la zidirea lumii, cinci mii opt sute optsprezece; iar de
la venirea cea în trup a Mântuitorului nostru Dumnezeu trei sute
treizeci şi şapte, fiind al treizeci şi doilea împărat de la August.
Şi se săvârşeşte pomenirea lui în preasfânta biserică cea mare, în
biserica sfinţii apostoli, şi în dumnezeiasca biserica sa, în Mânăstirea
Chinsterna lui Vis, unde mergând patriarhul împreună cu împăratul şi cu
suita sa cu litanfe, săvârşesc aducerea dumnezeieştilor Taine.
(Din "Vieţile sfinţilor")
