A murit, în noi, cifra 322?

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

În primul lui interviu de amploare, lăsându-se iscodit şi iscodind, Victor Ponta a pronunţat surâzător numărul 322. Este numărul politic trecut prin toate afişele, prin toate discursurile şi, la începuturile lui, prin toate speranţele. Un număr de 322 de parlamentari, prin votul lor, au izbutit suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Ce s-a ales din această suspendare? Praful! Poporul, înduioşat de un preşedinte lacrimogen, l-a reînvestit, l-a recalificat, l-a reuns, bandajându-i rănile. Parlamentarii votanţi au devenit odioşi. Reprezentanţii poporului, trimişi în forul suprem al democraţiei prin vot, au ajuns duşmani ai naţiunii şi porecliţi vasali ai lui Voiculescu sau Iliescu sau Icsulescu. O istorie comică dacă n-ar fi, în substanţa ei, tragică.

Am reauzit parola 322 în intervenţiile lubrice ale preşedintelui Băsescu la ceremonia de învestitură a Guvernului Ponta, petrecută, fără şampanie şi pişcoturi, la Cotroceni. Câţi aţi avut? 284! Mai aveaţi niţel şi făceaţi 322, hă, hă, hă. Îl obsedează pe Traian Băsescu acest număr fatidic care l-a trimis sezonier acasă? Din dialogul cu Mihai Gâdea al noului premier înţeleg că el, proaspăt unsul în fruntea Executivului, a pronunţat primul acest număr, în băşcălie fireşte. Preşedintele merita să fie luat peste picior. Ca de obicei, Băsescu a preschimbat "porecla în renume” şi, aşa cum îi stă în fire, a tras spuza pe turta lui şi şi-a însuşit ironia. El, adică, a făcut mişto (iată-mă utilizând în scris un cuvânt pe care nu cred că l-am caligrafiat vreodată) de Victor Ponta şi de Parlament în situaţia în care acesta din urmă ar mai cuteza să încerce suspendarea.

O bună parte din poporul român, între care mă aşez, cap de locuitor, vrea ca războiul  detronării guvernelor Băsescu (Boc, Boc, Boc şi iar Boc) să se încheie victorios cu detronarea, de departe cea mai importantă, a preşedintelui Băsescu. Din tonul unor politicieni care, pe scara revoltei mele şi a atâtor altora, s-au suit la putere, înţeleg că războiul s-a isprăvit. Băsescu, cuminţit, poate dormita cu sticla de whisky la subsuoară şi cu cine o mai vrea el, la Cotroceni, la Neptun, la Olăneşti sau în vilele lui Ceauşescu de la Covasna, până la adânci bătrâneţi. Nu-l mai dăm afară. Cam asta am înţeles şi de la Victor Ponta care s-a retras din calea unor întrebări precise ale realizatorului emisiunii. Îi avertizez pe cei care îşi împart acum, mândri de ei, butoanele puterii că nu m-am avut niciodată, din decembrie 1989 încoace, bine, nici cu baştanii laşi şi nici cu laşii baştani. Răspunsurile în doi peri, ezitările şmechere, m-au întristat mereu. Dacă cineva face blat cu Traian Băsescu, cu mine a isprăvit-o. Îl critic pe Băsescu de douăzeci de ani de când, în diverse funcţii, batjocoreşte şi fură cetăţeanul român. Accept până la urmă compromisul politic, cu UNPR, cu partidul virginelor din bordeluri, cu cine o mai fi. Niciodată pactul cu cel care ne-a asasinat şi, dacă i se oferă prilejul, ne mai trage un par în tărtăcuţă, pentru a fi convins că România nu se mai întoarce niciodată de la groapă.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/a-murit-in-noi-cifra-322-612270.htm