Întoarceţi România de la reanimare!

Autor: MARIAN NAZAT

Sirenele  ambulanţelor  ţiuie asurzitor prin Bucureşti, trezind din moţăială câinii  maidanezi.  Cârd lung şi vijelios de salvări,  chemate la graniţa  dintre viaţă şi moarte. Unde  s-or grăbi ?, întreabă cineva, nimerit pe strada de urgenţă.  Duc România la reanimare !, îi răspund  în gând. I  s-a făcut rău sărmanei şi a leşinat dintr-odată. S-a albit ca varul  şi a căzut din  picioare. N-a mai apucat să  scoată decât un "Au !”, moale  şi stins. 
Ajunsă la primul spital, a văzut-o medicul Isărescu. I-a pus stetoscopul  şi i-a ascultat bătăile  sufletului pierdut. "Nu vom avea tornade la Brăila.(...) găinile se vor linişti şi vor oua”, conchide  omul cu halatul alb, înveşnicit la capul muribundei. A venit apoi altul, mai marele doctorilor. Ştabul Jeffrey Franks  se numeşte ăsta. E un ins durduliu şi poartă  pantofi scâlciaţi. Nu e de-al nostru, este al ălora de afară.  Diagnosticul său a sunat altfel. Cică bolnavei i s-a tras  de la amânarea unor privatizări  şi de la "băieţii deştepţi” care  au căpuşat energia naţională. (Apropo, ne-a mai rămas ceva naţional între fruntarii ?  Cu excepţia sărăciei, desigur.... ) Cartelul mondial ce s-a înstăpânit peste noi şi-a terminat gologanii, pasămite, şi se  reped să golească definitiv  cufărul nenorocitei. Niscaiva mărunţiş de  cheltuială nu-i strică  niciodată. Iar cu "băieţii” ăia, sigur nu-s ai lor, că  altcumva nu pricep tărăboiul iscat în salonul de rezervă în care se zbate pacienta.
"Felcerul” Franks şi-a luat  trusa  de prim ajutor  şi s-a cărăbănit  la ai lui. La fel de zâmbăreţ  şi de dolofan, semn  că  i-a priit pe aici. "Mă gândesc la posibilităţile de afaceri oferite de România”, ne-a spus  la plecare, din botul limuzinei luxoase. Păi, era şi păcat să rateze  cogeamitea oportunitatea de îmbogăţire ! În locul lui va sosi  altcineva, căci ăştia sunt clonaţi în laboratoarele finanţei transnaţionale, nu e chip să scăpăm de ei. Sunt mulţi şi cinici, mânuiesc bisturiul cu o precizie  ce te îngheaţă. Taie  fără milă bucată din trupul câte unei ţări şi nimeni nu cutează să le dea peste mâini. Îmi trece prin minte o vorbă  rostită de Dan Puric  deunăzi,  e tare potrivită.
"Când  vine jigodia în jurul gardului, trebuie să fie nişte oameni care să latre”, zice actorul, dar românii n-au învăţat încă să latre. Doar schelălăie, obişnuiţi să primească bâte pe spinare de la orice  venetic. Jigodia ne-a intrat în bătătură, în casă, în carne,  în codul genetic, pretutindeni. Schelălăit  lung şi lugubru, sfâşietor. România  s-a îmbolnăvit  de jigodie, însă doctorii  o mint că are o simplă anemie. Nimic grav,  e de la stres, i se repetă întruna. La  externare  i  se prescrie o reţetă  de  nu pridideşte s-o citească, biata. Oricum n-are bani să-şi cumpere "doftoriile”, subvenţiile au fost tăiate, e doborâtă de criză. Rămâne ca proasta în stradă, cu palma întinsă, aşteptând să i se arunce un bănuţ sau un colţ de pâine. Lumea asta  grăbită  n-o bagă în seamă, fiecare îşi cară  în spate  sacul cu griji, poverile. Of, de s-ar opri ţiuitul  sirenelor ! Încetaţi mascarada şi întoarceţi România de la reanimare, casapilor!

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/intoarceti-romania-de-la-reanimare-612812.htm