Există pedelişti cu faţă umană?
Jurnalul unui dezertor
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
După potopul de înjurături, etern cod
portocaliu, pe care-l suportă fiinţa mea, vinovată de a se manifesta
critic la adresa puterii băsiste şi a partidului-trenă, iată şi o
mustrare delicată, venită de la un fost coleg din adolescenţă. Ce ai cu
noi? – m-a întrebat el, cu o dojană în glas care mi-l aminteşte puşti,
în internatul din Vălenii de Munte. N-am priceput care-i extincţia
acestui "noi”, unde începe şi cu cine se mărgineşte.
Văzându-mă încurcat, Petrică, azi profesor care predă limba lui
Moliere, mă luminează. Noi, pedeliştii! Ce treabă ai tu cu pedeliştii?
Mi-a povestit încurcat că a trebuit s-o facă, în şcoli nu mai puteai
profesa normal fără partid, a avut chiar şansa unei promovări. M-a luat
şi pe mine valul, dar nu m-am procopsit, n-am făcut avere, n-am nici
acum automobil poate şi pentru că, ştii doar, am fobia motoarelor mai
ales dacă trebuie să le pilotez eu. Da, Petrică a fost şi a rămas un
vieţuitor al spaţiilor protejate discret. A intrat în PDL căutând
protecţie. Acolo a găsit o lume dominată de rechini care, chiar dacă
nu-i plăceau, a nădăjduit că-l vor apăra. L-au apărat?
N-am nimic cu tine Petrică. Adolescenţa, veştejită şi în tine şi în
mine, nu poate fi sufleteşte eliminată. Învelită de aripile de liliac
ale timpului, ea coexistă în noi, inimă care pulsează prin amintiri. De
ce mă cert cu partidul lui Băsescu? Pentru că este al lui Băsescu, iar
pentru mine Băsescu e numele unei calamităţi. A presărat mai multe
victime decât toate cutremurele şi inundaţiile la un loc şi a pulverizat
România mai apăsat decât dacă o lovea un meteorit. Partidul de care se
foloseşte şi din care spui că faci parte, este o structură mercenară, cu
ideologii variabile şi în care doar cei din vârf sunt răsplătiţi. Ei nu
sunt cei mai buni. Sunt, în schimb, cei mai eficienţi. Eficienţi în
raport cu ce le cere Băsescu şi eficienţi în îndestularea pungii
personale.
Ei au făcut în aceşti ani averi incredibile. Se spune că s-a furat
mereu la noi. Ei bine, guvernarea Băsescu, fiindcă el a fost non-stop la
butoane, a furat cât toate guvernările precedente la un loc şi încă
ceva peste. Iată de ce, dragă Petrică, eu nu cred că PDL este partid şi
nici tu, iartă-mă, căzut ca musca-n lapte, dar laptele în care te îneci
tu e brânzit, nu eşti membru de partid. Figurezi acolo ca un minuscul
bob de nisip care ajută bolovanii mari să-şi arate muşchii. Pentru a
redeveni partid, dacă a apucat să fie vreodată, ar trebui mai întâi să
se scuture de Băsescu. Să se scuture de vârfurile mafiote care au supt
fără paiul ideologiei, care au îngurgitat umflându-se în penele averii
şi nu numai.
Dezbrăcaţi-vă de Udrea, de Boc, de Pinalti, de Hoară, de Popescu zis
Căpuşă, de şuiţa Berceanu şi de scriitorul cu oi pe dealuri. Toţi aceşti
grofi n-au nimic comun cu tine care ai rămas un amărât de dascăl,
iartă-mă, nevoit la o adeziune politică falsă şi caraghioasă. Tu nu eşti
într-un partid, ci figurezi într-o bandă, ca un avocat american din
cartea lui Grisham, care se credea într-un barou şi el făcea parte, fără
să ştie, din mafie. Suporţi pocinoage? Zici, da, şi te cred. Numai că
tu le suporţi degeaba. Mă bucur că te-am revăzut. Fii sigur că n-am
nimic cu tine.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/exista-pedelisti-cu-fata-umana-614297.htm
