Eşti un mincinos!
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Ca un cuţit aruncat la circ, pe la urechea
unui manechin viu, acuza "Eşti un mincinos!” a zburat de mai multe ori,
dintr-o parte în alta, în ultima dispută televizată Hollande – Sarkozy,
ţintind făptura încordată a adversarului. Cine avea dreptate? Dacă aveau
amândoi? Confruntarea pare a da totuşi câştig de credibilitate celui
care vine din opoziţie în dauna celui aflat la putere. Cu alte cuvinte,
Sarkozy a părut mai îndreptăţit să capete trofeul de mare mincinos.
De ce sunt oare cei de la putere mai mincinoşi decât ceilalţi? Ei
învelesc, cu neadevăruri, rahatul unor minciuni rostite pentru a
transforma credulii într-o armată proprie, pe sceptici în supuşi fideli.
Cu această armată de indivizi narcotizaţi de minciună, îşi perpetuează
puterea. Ce se întâmplă însă când, utilizată în exces, minciuna începe
să pută, iar proştii, insultaţi la nas, se prind? Urmează clătinarea, în
final prăbuşirea. Prăbuşirea poate fi dizgraţioasă. Crăcănat în cădere,
dezechilibrat cu totul, incapabil să-şi mai ţină nădragii şi fustele la
locul lor, regimul dărâmat îşi arată dedesubturi urâte.
Nu ştiu ce va arăta şi ce arată deja în cădere puterea Sarkozy în
Franţa. Ştiu bine ce chip slut lasă vederii puterea Băsescu, în cădere
acum, îmbrâncită nu atât de opoziţie cât de greaţa şi nemulţumirea
populară. Încercarea de a obloji cu minciuni marile furtişaguri,
sforţarea de a-i arăta săraci şi patrioţi pe cei care au hălăduit în lux
şi averi fabuloase nu mai conving pe nimeni.
Ce se va petrece mâine? Puterea care vine ne va scuti, măcar o vreme,
de minciună? Aş vrea să fie aşa. Cineva mă întreabă de ce nu critic
noua putere. Care putere? De 22 de ani critic fără întrerupere puterea,
indiferent cum s-a chemat ea. Acum n-am încă o putere în cătarea armei
firave de care dispun, tăişul ascuţit sau bont al scrisului meu.
Guvernul încă n-a fost uns, îşi încropeşte majorităţi de împrumut şi
luptă cu beţele în roate puse unor miniştri care altfel îmi par oameni
stimabili. Mă refer la Alistar şi Mircea Diaconu. O ministresă, aud, a
fost nimerită analfabetă. Ba chiar i-a iscălit diplome universitare şi
unei alte cărturărese, ajunsă şi ea prof. univ., Elena Udrea. Cel puţin
aşa scriu unele publicaţii. Dacă-i aşa, premierul desemnat trebuie să
aibă puterea de a o trimite acasă. Dacă desemnatul de la Sănătate e
contaminat de sindromul Băsescu şi s-a strecurat deghizat în noul guvern
trebuie retras şi el imediat.
În vremea în care prepari materia unei statui nu-i nici-o nenorocire
să adaogi sau să scoţi ingrediente, astfel încât cimentul ei să reziste,
ferit de fisuri. N-am încă date să critic puterea fiindcă ea nici nu e
putere. Voi vedea când va fi cu adevărat putere, unsă şi nu desemnată,
şi voi lua aminte la toate gesturile ei. Sper, după atâţia ani de
minciună a regimului băsist, să n-o pună naiba să mintă. Accept orice
adevăr dureros şi deloc bandajul unei minciuni nemernice. În afară de
asta – şi-i răspund celui care mă întreabă de ce nu critic noua putere –
n-am încheiat socotelile cu regimul Băsescu. Nu prăbuşirea lui
Ungureanu era visul meu. Cât se află Băsescu la Cotroceni, domnia
minciunii nu s-a încheiat.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/esti-un-mincinos-611737.htm
