De ce-ar merge Băsescu la Bruxelles?
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Dispută mare, agitaţie pe gazonul frământat
al foilor de ziar, polemici cocoşeşti, în graniţa jumulirii penajului,
la televizor. Cine să ne reprezinte la Bruxelles, unde se întrevăd
reuniuni urgente? Băsescu sau Ponta? Ponta sau Băsescu? Pot încăpea
amândoi în teaca unei reprezentări fără păruială? La emisiunea Subiectiv
a lui Răzvan Dumitrescu, m-am trezit şi eu cu întrebarea, arzând ca
fitilul unei bombe, în braţe. Băsescu, îmi zic eu, ne reprezintă oricum,
rujat, coafat şi cu alifii pe faţă, în capitala UE, prin EBA. E
fiică-sa, el a trimis-o acolo, ordonând colectarea portocalie de voturi.
Câte zece voturi de cătun. Unii s-au dat peste cap şi au obţinut mai
multe. Păi dacă e cu popoul în înaltul scaun european strălucita
reprezentantă a intelighenţiei tinere, ce să mai caute la Bruxelles, s-o
încurce, şi tat-su? În plus, ştim că ăl bătrân, sătul de naveta cu
elicopterul la Cireşica şi de potroacele de acasă, a încercat uneori şi
câte-o relaxare în Belgia. S-a plictisit iute. Sarkozy îi întorcea, după
trei vorbe, dosul, Berlusconi îi indica, înţepându-şi rotativ tâmpla cu
propriul deşt, că are ceva în neregulă la cutia cu jucării de sub
chelie.
Experienţele internaţionale ale preşedintelui sunt puţine şi
nefericite. Mi-l amintesc umblând cu mâinile la spate, cam pleoştit,
printre reprezentanţii altor surate europene şi ăia, în nemernica lor
complicitate, întorceau ca la comandă, spatele. E, au zis unii, o
pedeapsă pentru că domnul Băsescu, chibzuind profund pe o temă cu
licurici, s-a pronunţat pentru o prestaţie fidelă doar la licuriciul
cel mare. Care va să zică, preşedintele nostru era luat drept ţiitoarea
americanilor, ceea ce-i învenina de invidie pe Sarkozy şi Barosso, care
vroiau şi ei. Alţii spun că Băsescu n-ar avea nici-o pricepere
diplomatică. Organul percepţiei sunetelor fine i-ar fi cu desăvârşire
afon.
E opusul ştiinţei care l-a născut învăţat pe Titulescu şi l-a avansat
academic pe Iorga, de când se juca în ţărână scandând ala, bala,
portocala în 14 limbi. Trimis să împace o revoltă de ceferişti,
ministrul Băsescu de atunci, regăsibil în toate gesturile de azi, le-a
zis de la tribună că le dă p...., mă rog, ceva îndeobşte pitit în
lenjerie. Ghinionul unui temperament ferit de educaţie îl îmboldeşte să
zică, asemeni personajului anecdotic, să-l mâncaţi sănătoşi, la trecerea
pe lângă un mort şi fie-i ţărâna uşoară, când trece pe lângă ţăranul
care-şi taie porcul.
Sforţarea politicului de a făta o soluţie în chestiunea dată mi se
pare chinuitoare şi inutilă. Ce atâta caznă? Treburile executive ale
Europei unite sunt şi treburile executive ale fiecărei ţări în parte. În
plus, la starea muribundă în care a adus relaţiile internaţionale
preşedintele, hai să încercăm şi cu Ponta. I-a fost învăţăcel lui
Năstase care, oricât l-ar înjura unii, a scris un raft de cărţi pe tema
relaţiilor internaţionale, asta fiind calificarea lui, iar prin lume,
cât a fost premier, se mişca fără complexe. Eu zic să-i dăm o şansă lui
Ponta. E şi înalt. Când eşti o ţară economic pipernicită, e bine ca-n
lume să te arăţi cu tipi mai întremaţi.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/de-ce-ar-merge-basescu-la-bruxelles-613008.htm
