Urări reciproce
Noroc cu „Ziua
Rezervistului Militar”! Altfel domnul Traian Băsescu nu ar fi avut
avut prilejul (de ce nu plăcutul prilej?) să ne adreseze nouă,
cadrelor militare în rezervă şi în retragere, „ un salut
călduros, împreună cu cele mai alese urări de sănătate”.
Uitând de „pensiile nesimţite” pe care le-am avut şi pe care
s-a străduit din răsputeri, împreună cu sluga sa credincioasă,
Boc, să ni le ciunţească, pentru a le face cât mai „simţite”,
şi-a amintit brusc de acest „ segment socio-profesional distinct,
specializat al societăţii, pe care fiecare stat şi fiecare Armată
caută să-l administreze cu deosebită grijă”, cadrele militare
în rezervă şi în retragere, „componenta de rezervă, menită ca
în caz de nevoie să completeze componenta activă, permanentă” a
Armatei.
Şi-a adus apoi aminte,
„cu uşurinţă”, de faptul că „toate izbânzile politice ale
României au fost legate de Armată, fie că ne referim la Războiul
de Independenţă, Primul Război Mondial sau la cel de-al Doilea
Război Mondial”. Punct! Păcat că veteranii din Războiul de
Independenţă şi din Primul Război Mondial nu au putut să se
bucure de aprecierile elogioase ale preşedintelui României de
astăzi. Doar cei din al Doilea Război Mondial o pot face. Şi nici
aceştia toţi. Doar câţiva. Câţi vor fi mai rămas în viaţă!?
