Traian Băsescu - un preşedinte mult mai mic

de Cornel Nistorescu

Duminică după-amiază, când Mihai Răzvan Ungureanu striga ca un eunuc înjunghiat în amorul propriu, am înţeles cât de mare este spaima de coşul de gunoi al acestui regim. Sincer, eu m-am temut că Guvernul Ponta nu va scăpa de vicleniile lui Traian Băsescu. M-am înşelat! Când piţicatul de Mihai Răzvan Ungureanu urla mai mult ca să se încurajeze singur şi se umfla în pene ca să-i crească umbra şi să-şi pară sieşi mai important şi mai curajos, am priceput. Marea maşinărie politică născută din trufia, tupeul şi nebunia lui Traian Băsescu se duce dracului. Altfel juniorul serviciilor secrete nu s-ar fi precipitat să spună mănunchiul de prostii de la microfonul Sălii Polivalente. Invitaţia la susţinere era demnă de Bulă, ”ungurenii” săi privindu-l cu ochii cât cepele şi cu discrete trimiteri spre vârful Dealului Cotroceni. Mai târziu, pe firul evenimentelor internaţionale, banda preşedintelui avea să actualizeze prostia spionelului, inventând şi primul banc franco-româno-olandez. Adică olandezii nu sunt decât pedeliştii fideli ai lui François Hollande! Ei bine, din discursul cu ac în cur al lui Mihai Răzvan Ungureanu merită reţinut pasajul demn de literatura absurdului, născută şi ea cam prin aceleaşi locuri şi, poate, în împrejurări similare de frică prostească.
”Este numele tatălui meu, care şi-a câştigat viaţa muncind cinstit, trezindu-se dimineaţa şi culcându-se la primele ceasuri ale celeilalte dimineţi. Este numele pe care l-a purtat bunicul meu - tatăl tatălui meu, care a murit pe câmpul de război, în al Doilea Război Mondial. Este numele mamei mele. Este şi numele tatălui mamei mele, care a făcut politică de dreapta.”
Din aşa rarisimă şi absurdă coincidenţă nu putea ieşi decât unul extrem de deştept, cunoscător de aramaică, ebraică şi maghiară, mare admirator al lui Andrei Pleşu şi Traian Băsescu (ultimul mai poliglot decât însuşi dicţionarul limbilor moarte!). Dar şi iute de picor, adaptabil la caracter şi sprinten ca o mingiuţă politică. Nu ne rămâne decât regretul că Traian Băsescu nu s-a căsătorit şi el cu o Maria Băsescu, ea însăşi fiica şi nepoata unui erou Băsescu de la marginea unui sat moldav. Până când vom afla noi date despre faptul că fraţii şi surorilor bunicilor lui Emil Boc se numeau cu toţii Emil Boc, nu ne rămâne decât să-l sfidăm pe Mihai Răzvan Ungureanu ca să ne arate actele prin care să dovedească evenimentul cosmic al naşterii sale atât de straniu aranjate de ursitoare.
Acum, ceva despre guvern. Vom avea cel mai înjurat guvern de turma televiziunile băsiste, fătate în mare grabă şi rele ca nişte vulpi flămânde (căci Roşia Montană Gold Corporation nu le poate plăti pe toate). Nu ştiu ce va face şi ce nu va reuşi guvernul Ponta. Un lucru mi-e clar. Toată încropeala de putere nebună a lui Traian Băsescu s-a făcut praf. Ce s-o alege de banda sa politică nu ştiu. Este limpede însă că puterea asta împărţită în două s-ar putea să fie benefică pentru ţara noastră. În sfârşit, unii guvernează cu frică de ceilalţi şi cu coada ochiului la autorităţi. Coana Joiţica, Blejnar şi Videanu, Negoiţă şi Berceanu nu mai au acces la cârnăţărie, iar oamenii PSD-ului şi ai liberalilor nu se pot dedulci pentru că se tem de laţurile marinarului. Nu întâmplător Victor Ponta a spus mai ieri-alaltăieri că va fi cel mai corect guvern. Tot de luni vom avea şi cel mai corect preşedinte. Dar muuult, muult mai mic!

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/traian-basescu-un-presedinte-mult-mai-mic-181863/