duminică, 6 mai 2012

Băsescu dă portocale „ţigăncilor împuţite”

Spectacol jalnic – aşa l-am perceput eu – cu Traian Băsescu ieşind, în spatele unui căruţ plin, dintr-un supermarket. Poate că era acelaşi hipermagazin din care ieşind şi enervându-se la „obrăznicia” unei ziariste care i-a adresat o întrebare, i-a smuls acesteia telefonul mobil şi apoi, crezându-se singur cu nevasta, a dat pe gură ce ştim. Aveam de a face atunci cu Băsescu cel adevărat. Violent, grobian, duşmănos, incapabil să înfrunte întrebările legitime, adesea incomode, care vin dinspre opinia publică. Ziarista era o „ţigancă împuţită”, telefonul furat nu trebuia dat îndărăt, mă rog, recuzita de mârlănii cu care preşedintele bananierei noastre republici ne-a învăţat în ani şi ani de domnie nederanjată. Ce s-a petrecut acum? Băsescu a răspuns greţos de jovial la toate întrebările, iar pe chipul lui, cel care minte mereu, era tencuită o imensă, nemăsurată dragoste pentru toată lumea. Satrapul din Deal era confecţionat el însuşi din conţinutul zaharisit al unui borcan cu miere. Riscai diabetul numai ce-l priveai. Ce s-a petrecut? S-a petrecut că-i fuge pământul de sub picioare. S-a petrecut că-i e frică. Da, frică. Cel care anunţa nemilos, sigur pe el, micşorarea salariilor cu un sfert şi a amărâtelor de pensii din România, cele mai mici probabil din univers, cu 15 la sută, împietrit ca un nazist care indică fără să clipească direcţia crematoriului, s-a înmuiat. El vrea să arate că s-a umanizat dar eu nu-l cred. Îi cred pe cei care scriu că, numai cu o noapte înainte, a făcut un tur de forţă cu telefoane pentru a-şi convinge foştii ciraci, azi dezertori de sub pulpana lui, să nu voteze guvernul Ponta, construind o degringoladă la capătul căreia tot el să fie tartorul suprem. Îl cred adevărat pe Băsescu din perioada refuzatului guvern Johannis, când sfida evidenţele democratice, şi-l cred fals, mincinos, cameleonic pe pretinsul om cumsecade de azi. În spate-dreapta se afla un sepepist. Fireşte că trebuia să fie acolo, numai ochi şi urechi. De ce era îmbrăcat într-o bluză de băiat de cartier şi cu tenişi în picioare? Pentru a nu fi identificat ca ofiţer. Iarăşi un lucru explicabil. Numai că deghizarea preşedintelui în alt om decât este îmi pare din nou un exerciţiu murdar de prostire a populaţiei. şi chiar a presei, cumpărate, vezi Doamne, cu o portocală, o bere şi „un colţ de pâine”. „Ţigăncile împuţite” din faţa aceluiaşi hipermarket se spălaseră şi nu mai puţeau. Ba chiar nu mai erau ţigănci, ci actriţe de la Hollywood. „Mai e cineva flămând să-i dau un colţ de pâine?” – a întrebat preşedintele, crezând că face una din glumele lui savuroase, dar era o glumă proastă. Sunt mulţi flămânzi domnule Băsescu în ţara pe care matale ai adus-o în sapă de lemn pentru a-ţi îmbogăţi, încât nu mai au unde-şi depozita averile, protejatele (ca să nu le zic altfel), camarila, servitorii politici, slugile multicolore, galonaţii fideli şi negalonaţii devotaţi. Probabil că în somnul lui, din ce în ce mai muncit de coşmaruri, Băsescu aude distihul acela strigat la porţile Cotrocenilor de poliţişti şi care, în duritatea lui frustă, a făcut carieră.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/basescu-da-portocale-tigancilor-imputite-611989.htm