UNPR, prădător sau pradă?

Autor: SORIN ROŞCA STĂNESCU

Acordul încheiat între premierul desemnat Victor Ponta, în numele PSD, şi UNPR reprezintă, fără îndoială, nu numai un document extrem de controversat, ci şi un risc politic asumat. Într-un fel, de ambele părţi. Şi tocmai de aceea există în toate taberele politice opinii şi extrem de controversate dar şi exprimate pe ton ridicat şi, uneori, în termeni violenţi. Înţelegerea este şocantă pentru electoratul UNPR, cel de până la 1 la sută. Dar şi pentru foştii aliaţi. PDL şi UDMR. Ca să nu mai vorbim de reacţiile pe care le identificăm în electoratele PSD, PNL şi PC. Politicienii, dar chiar şi presa într-o oarecare măsură, nu sunt decât cutii de rezonanţă ale unor segmente din populaţie.
De ce a avut loc acest eveniment? Care este raţiunea sa? Cea evidentă şi cea ascunsă. La suprafaţă, atât Victor Ponta, cât şi Gabriel Oprea explică, punând documentul pe masă, că s-a încheiat o înţelegere minimală prin care noul guvern se angajează să ia trei măsuri în materie normativă, pe care oricum le-ar fi luat, iar UNPR să voteze în Parlament pentru instalarea Executivului. Dacă ar fi aşa, am putea trage concluzia că a avut loc o capitulare necondiţionată a UNPR. Acordul şi declaraţiile nefăcând altceva decât să mascheze sau să cosmetizeze acest lucru. Aşa să stea lucrurile cu adevărat? Ce au discutat cei doi şefi de partide în particular, înainte de a fi întocmit şi semnat documentul?
Pentru a da răspuns întrebării de mai sus, trebuie să acceptăm premiza că lumea politică suportă, în mod necesar, mai mult cinism şi mai multă imoralitate decât lumea civilă. Aici, într-o măsura mai mare, funcţionează principiul de tip machiavelic, conform căreia scopul scuză mijloacele. Iar scopul Guvernului Ponta este să fie instalat, să-şi poată promova legile şi să supravieţuiască. Din această perspectivă, este mai uşor să cumperi la pachet prietenia unui partid, fie el şi creat în mod neconstituţional, decât să faci compromisuri la fel de discutabile, la bucată, cu parlamentari din diferite partide. Ceea ce înseamnă că parteneriatul cu UNPR nu funcţionează doar în ziua de 7 mai, ci este pe termen lung. Şi vizează obţinerea, de către noua alianţă, a majorităţii în Comisii şi în Birourile permanente. Se deschide astfel şi drumul către demiterea Robertei Anastase de la şefia Camerei Deputaţilor. Un trofeu extrem de important al USL.
Acum ştim ce câştigă Guvernul, cu riscul de a debusola PNL, electoratul acestuia şi propriul electorat. Dar ce câştigă totuşi UNPR? UNPR se legitimează. După ce, cu chiu, cu vai, a reuşit să smulgă un acord al Curţii Constituţionale, acum iată că şi USL este silit să aplaude prezenţa sa în Parlament. Devine, deci, un partid frecventabil. Şi poate aspira la mai mult decât 1 la sută la alegeri. Şi mai important decât atât, ar putea face alianţe preelectorale înaintea parlamentarelor pentru a putea supravieţui.
Eu cred că mai sunt posibile, cel puţin teoretic, două variante. Una rea, pentru USL. Pentru că, în Parlament, UNPR ar putea trăda din nou. Poate chiar în 7. Şi atunci, Guvernul Ponta ar rămâne virtual. A doua rea, pentru UNPR. Pentru că, după acest acord, ar putea urma dizolvarea sa prin disoluţie. Prin închiderea parantezei traseismului.

Sursa:
 http://www.jurnalul.ro/editorial/unpr-pradator-sau-prada-611986.htm