Băsescu va dinamita coabitarea
După succesul moţiunii de cenzură a USL, prea puţini
politicieni şi analişti au insistat asupra premierelor pe care le-a
reprezentat acest eveniment, ei întrebându-se cum, şi dacă, preşedintele
Traian Băsescu va coabita normal, civilizat şi eficient pentru ţară şi
popor, cu un guvern format de fosta opoziţie. Din această perspectivă,
opiniile cele mai avizate sunt mai mult decât sceptice. Înainte de
toate, să remarcăm că, pentru prima dată după 1990, viaţa politică
românească a consemnat o cădere a guvernului în urma unei moţiuni a
opoziţiei. Este adevărat că şi în iarna lui 2009 Cabinetul Boc păţise la
fel, dar, atunci, dincolo de eveniment în sine, nu s-a putut merge mai
departe, iar opoziţia să preia puterea, Băsescu manevrând astfel încât
acelaşi Boc a rămas în palatul din Piaţa Victoriei. În al doilea rând,
succesul de vineri al moţiunii de cenzură a însemnat nu numai detronarea
alianţei la putere condusă de PDL - susţinută de UDMR în urma unor
târguieli ca la Piaţa Obor cu gaşca preşedintelui, cât şi de partidul
surogat UNPR, creat din ordin prezidenţial şi format din parlamentari
trădători -, ci şi apariţia posibilităţii ca Băsescu să coabiteze cu un
Guvern format de fosta opoziţie. În fine, trebuie remarcată încă o
premieră absolută: până la urmă, preşedintele a încredinţat mandatul de a
forma cabinetul unui reprezentant propus de opoziţie, Victor Ponta în
acest caz, în legătură cu care şi recent Băsescu aproape se jurase că
nu-i va oferi o asemenea misiune. Ca urmare, trebuie să consemnăm faptul
că, în sfârşit, preşedintele ţării a fost nevoit să accepte regulile
democraţiei.
Dacă Guvernul Ponta va primi votul de învestitură în Parlament,
Băsescu se va găsi în situaţia inedită pentru el de a coabita cu un
cabinet al fostei opoziţii. Da, a mai existat ceva cât de cât similar în
a doua parte a mandatului Guvernului Tăriceanu, dar atunci a fost vorba
de fracturarea Alianţei D.A., care adusese la putere preşedintele, în
acel caz Traian Băsescu, şi cabinetul condus de respectivul premier şi
format din membri ai partidelor Democrat, la ora respectivă, şi Naţional
Liberal. Cum, între timp, coaliţia respectivă s-a rupt, liberalii au
rămas la putere, cu un guvern minoritar, pe care, în repetate rânduri,
democraţii, instigaţi şi susţinuţi pe faţă de preşedinte, au încercat
să-l doboare. Pe urmă, sunt de notorietate acţiunile de carotare a lui,
iniţiate de Cotroceni: să amintim, de pildă, cazul „mapei profesionale” a
Noricăi Nicolai; cel al ministrului liberal al Apărării, Teodor
Atanasiu, etc. Dar, înainte de orice, trebuie reamintită preocuparea de a
slăbi masiv PNL prin încurajarea grupului de trădători conduşi de
Stolojan, care au creat PLD, după care s-au unit cu PD, pentru a
înfiinţa PDL. Băsescu a început „să-şi facă mâna” încă din acea
semicoabitare, aşa că apariţia ulterioară a UNPR a fost pentru el floare
la ureche.
Să nu rămânem însă la capitolul istorie şi să revenim la prezent,
spunând că, pentru preşedintele actual, ideea posibilei coabitări cu
Guvernul Ponta este de pe acum un coşmar. Băsescu nu este, prin formaţia
sa militară, un tip al dialogului, raţiunii şi lucidităţii, un fel de
Charles de Gaulle al României de azi, desigur păstrând uriaşele
proporţii. El este un căpitan de vas, care, cum declara acum câtva timp,
se află la cârma „navei” numite România, şi care nu ştie decât
cuvintele : „Ascultă comanda la mine!”. Altfel zis, în activitatea sa
politică, el nu s-a putut desprinde de cariera militară şi rigorile ei.
Dacă tot s-a aflat la post în Belgia, deci într-un spaţiu francofon,
Băsescu nu a aflat şi nici nu a reţinut conceptul de COABITARE POLITICĂ,
inaugurat în Franţa pe timpul lui Francois Mitterrand, când, între
martie 1986 şi mai 1988, Jacques Chirac a condus primul cabinet de
dreapta care a coabitat cu un preşedinte socialist. A doua coabitare din
Franţa, tot între un preşedinte socialist, acelaşi Mitterrand, şi un
guvern de dreapta, a avut loc între martie 1993 şi mai 1995, când, după
victoria dreptei în alegerile legislative, cabinetul a fost condus de
Edouard Balladur. În fine, în aceeaşi Franţă a existat şi al treilea
guven de coabitare, de data aceasta între un preşedinte de dreapta -
Jacques Chirac, primul premier al coabitării -, şi un prim-ministru
socialist. A fost Lionel Jospin, iar guvernul lui a fost cel mai lung
din istoria celei de a V-a Republici franceze. S-a aflat la putere 4
ani, 11 luni şi 4 zile - de la 2 iunie 1997 până la 6 mai 2002 -, iar
grija preşedintelui de dreapta nu a fost aceea de a-l compromite.
Desigur, ar fi interesant de ştiut dacă lui Băsescu i-a prezentat
cineva un dosar al coabitării, în general, cu un capitol special dedicat
consistentei experienţe franceze. Şi Finlanda, unde mandatul
parlamentarilor şi cel al preşedintelui sunt de patru, respectiv de şase
ani, faptul presupune existenţa coabitării, ca un lucru firesc, chit
că, în sine, acesta presupune coexistenţa instituţională a unui şef de
stat cu un şef de guvern (desemnat de majoritatea parlamentară), politic
antagonişti. În fine, în vecina noastră Ucraina, în august 2006,
preşedintele portocaliu Viktor Iuşcenko l-a desemnat premier pe liderul
opoziţiei Viktor Ianukovici.
Cunoscându-l pe Băsescu, cel ce se consideră preşedinte-jucător, cred
că nu va abandona tocmai acum acest concept, consacrând astfel eşecul
personal suferit prin succesul moţiunii opoziţiei. El are conflictul în
sânge, iar dacă privim cronica politică românească după 1990 se vede
uşor de câte ori a fost în prim-plan dintr-o atare perspectivă. În mod
cert, el nu va accepta uşor nu doar căderea Guvernului Ungureanu, ci
plecarea de la putere a găştii sale, cu tot ce implica acest lucru. O
mai vedeţi pe EBa euro-parlamentar? Dar pe Nuţi Udrea ocupând un etaj
sau două la Palatul Victoria? Dar pe Robertuţa numărând, precum
Pristanda steagurile din urbe? Dar, desigur, cui mai dă el ordine, ca pe
vapor? Lui Andrei Marga? Lui Florin Georgescu? Lui Titus Corlăţean? Sau
celorlaţi? În mod cert, Băsescu, un împătimit al loviturilor de tot
felul, inclusiv, sau mai ales, sub centură, coace ceva în aceste zile de
autoizolare la Neptun.
Doamne, ocroteşte-i pe români!
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/basescu-va-dinamita-coabitarea-181469/
