Roberta, ca martie în post
Autor: PETRU CALAPODESCU
Şefii arcului parlamentar al puterii fac de câtva timp o curte nebună liderilor opoziţiei să se întoarcă în sala de plen.
Ce i-o fi apucat, de au răsfoit febril dicţionarele, descoperind că în limba română există până şi cuvântul "colegi", pe care-l folosesc acum ţuguindu-şi buzele şi ungându-le cu miere? Până mai ieri, parlamentarii opoziţiei erau, pentru "colegii" majoritari, care le respingeau hăhăind ostentativ chiar şi cel mai neînsemnat amendament, doar ciuca bătăilor la vot şi obiect de glume proaste. Ce i-o fi apucat acum să-i roage să renunţe la protest?
Explicaţia e parşivă şi se regăseşte sub forma unui porumbel scăpat din gură de unul dintre liderii portocalii. Venind vorba despre nişte legi (pensiile, salarizarea) impuse de majoritari în dispreţul democraţiei, ba chiar măsluind numărătoarea voturilor, acesta s-a stropşit: "Şi voi trebuie să vă asumaţi aceste legi, eraţi în sală, chiar dacă aţi votat împotrivă, sunt legi aprobate în Parlament". Cu o asemenea "logică" şi cu măgăria de a face opoziţia părtaşă, prin simpla prezenţă, la abuzurile puterii, poţi justifica orice făcătură. Puterea are deci nevoie ca opoziţia să fie de faţă.
Dacă şi-ar mobiliza propriii chiulangii, ar putea încropi cvorumul şi şi-ar aproba legile. Dar n-ar mai putea invoca şi responsabilitatea opoziţiei.
Arcul guvernamental e în criză de timp. Sunt de trecut numeroase acte normative în perspectiva alegerilor. Mai cu seamă, Parlamentul va fi implicat într-o serie de mari privatizări din domeniul energetic şi minier (care stat responsabil vinde la preţ de sold în vreme de criză?!), care se vor a fi trecute ca gâsca prin apă şi fără implicarea mai mult sau mai puţin vinovată doar a puterii.
Cum ar putea contracara opoziţia înhăţarea sa drept complice la potlogăriile puterii? O variantă ar fi participarea la dezbateri şi expunerea unor tranşante puncte de vedere, dar retragerea din sală în momentul votului final, lăsat, cum e firesc, la pasivul puterii.
Ar fi, desigur, de abordat şi celelalte condiţii ale revenirii în sală a opoziţiei (renunţarea la angajările de răspundere ale Executivului, retragerea sprijinului politic de către PDL pentru Roberta Anastase etc.).
Arogant, liderul grupului PDL, Mircea Toader, a declarat că nici nu se gândesc să o coboare de pe piedestal pe Roberta Anastase.
După cum nici aceasta nu vrea să demisioneze, cu un minimum de bun-simţ, deşi o ţară întreagă, şi nu numai, a văzut-o furând pe faţă voturile sau neştiind ori batjocorind regulamentele. Roberta pare lipită pe podiumul Camerei Deputaţilor, cum era cândva pe cel al prezentărilor de modă.
Aşa cum luna martie nu lipseşte niciodată din Postul Paştilor, tot astfel trupa portocalie e decisă să-şi păstreze juvaerul prahovean. Apelul "colegial" adresat liderilor USL nu trebuie aruncat la coş de la sine. Dar, când e vădit că musteşte de ipocrizie, nici nu trebuie înghiţit pe nemestecate.
Ce i-o fi apucat, de au răsfoit febril dicţionarele, descoperind că în limba română există până şi cuvântul "colegi", pe care-l folosesc acum ţuguindu-şi buzele şi ungându-le cu miere? Până mai ieri, parlamentarii opoziţiei erau, pentru "colegii" majoritari, care le respingeau hăhăind ostentativ chiar şi cel mai neînsemnat amendament, doar ciuca bătăilor la vot şi obiect de glume proaste. Ce i-o fi apucat acum să-i roage să renunţe la protest?
Explicaţia e parşivă şi se regăseşte sub forma unui porumbel scăpat din gură de unul dintre liderii portocalii. Venind vorba despre nişte legi (pensiile, salarizarea) impuse de majoritari în dispreţul democraţiei, ba chiar măsluind numărătoarea voturilor, acesta s-a stropşit: "Şi voi trebuie să vă asumaţi aceste legi, eraţi în sală, chiar dacă aţi votat împotrivă, sunt legi aprobate în Parlament". Cu o asemenea "logică" şi cu măgăria de a face opoziţia părtaşă, prin simpla prezenţă, la abuzurile puterii, poţi justifica orice făcătură. Puterea are deci nevoie ca opoziţia să fie de faţă.
Dacă şi-ar mobiliza propriii chiulangii, ar putea încropi cvorumul şi şi-ar aproba legile. Dar n-ar mai putea invoca şi responsabilitatea opoziţiei.
Arcul guvernamental e în criză de timp. Sunt de trecut numeroase acte normative în perspectiva alegerilor. Mai cu seamă, Parlamentul va fi implicat într-o serie de mari privatizări din domeniul energetic şi minier (care stat responsabil vinde la preţ de sold în vreme de criză?!), care se vor a fi trecute ca gâsca prin apă şi fără implicarea mai mult sau mai puţin vinovată doar a puterii.
Cum ar putea contracara opoziţia înhăţarea sa drept complice la potlogăriile puterii? O variantă ar fi participarea la dezbateri şi expunerea unor tranşante puncte de vedere, dar retragerea din sală în momentul votului final, lăsat, cum e firesc, la pasivul puterii.
Ar fi, desigur, de abordat şi celelalte condiţii ale revenirii în sală a opoziţiei (renunţarea la angajările de răspundere ale Executivului, retragerea sprijinului politic de către PDL pentru Roberta Anastase etc.).
Arogant, liderul grupului PDL, Mircea Toader, a declarat că nici nu se gândesc să o coboare de pe piedestal pe Roberta Anastase.
După cum nici aceasta nu vrea să demisioneze, cu un minimum de bun-simţ, deşi o ţară întreagă, şi nu numai, a văzut-o furând pe faţă voturile sau neştiind ori batjocorind regulamentele. Roberta pare lipită pe podiumul Camerei Deputaţilor, cum era cândva pe cel al prezentărilor de modă.
Aşa cum luna martie nu lipseşte niciodată din Postul Paştilor, tot astfel trupa portocalie e decisă să-şi păstreze juvaerul prahovean. Apelul "colegial" adresat liderilor USL nu trebuie aruncat la coş de la sine. Dar, când e vădit că musteşte de ipocrizie, nici nu trebuie înghiţit pe nemestecate.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/roberta-ca-martie-in-post-607221.htm
