Moartea credinţei românilor în România

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

 

Ţara este o religie. Este până la ur­mă Dumnezeul căruia te închini, închizând în el şi mamă şi tată şi avere şi morminte. Şi amintiri şi, cu puţin idealism, fandări în viitor. Emil Cioran spunea, el cred, că pa­tria este limba în care te ex­primi, singurul bun neperisabil moştenit. Visez în limba română, spunea la rându-i, Mircea Eliade, marele fi­lo­sof al religiilor, care scria şi în alte limbi şi se exprima în destule alte graiuri, dar nu visa decât în lim­ba maternă. De ce evoc azi aceste aproape truisme? Pentru că simt cea mai dură clătinare a fiin­ţei iubirii noastre pentru ţara care ne-a născut. Moare, poate chiar a murit, ataşamentul ro­mâ­ni­lor pentru România. E o clă­ti­nare adâncă, un măcel al dragostei pentru ce ne aparţine. Victoria îm­po­triva comunismului, din decembrie ’89, datorată mulţimilor, chiar şi celor care au trăit de voie de ne­voie, supuse, acele vremi, ne-a ador­mit, ne-a pleoştit atenţia. A su­combat, crezând că nimic rău nu ni se mai poate întâmpla, starea de alarmă. Aşa se face că azi, nede­ran­jate de nimeni, rar intimidate de o sută de oameni care strigă jos ca­naliile, canaliile tronează. Ca­na­lii­le, profitând de starea de atonie a nervilor sociali, au ciupit mai în­tâi câte puţin din drepturile şi demnitatea românilor, apoi au în­că­le­cat averea ţării şi au început s-o de­­voreze. Văzând că românii dorm, anesteziaţi de credinţa că mu­­rind Ceauşescu, nimeni n-ar mai putea încerca exerciţiul pute­rii absolute, şarlatanii, ei mai ales, escrocii, jigodiile de gang, asasinii de profesie, ciorditorii prin vo­ca­ţie, şmecherii cu şcoala vieţii au pre­luat România. Azi România este călărită de Traian Băsescu. Tremură dar e sigur pe el. Se teme că va fi, într-o zi, judecat pentru furt, dar fură în continuare. Se în­fi­oară la gândul că românii l-ar pu­tea în sfârşit ghici, dar continuă asaltul omorârii democraţiei şi se pre­găteşte să fure din nou ale­ge­rile, fiindcă dacă furi alegerile, ai tot. Cum? Cu mâna celor păcăliţi. Am scris că Băsescu a furat flota, că a şterpelit, cu exersata lui liotă de manglitori de portofele, banii ţării, îngropând-o în datorii, că... Nu, Băsescu a furat mai mult de atât. A furat şi a omorât credinţa ro­mânilor, a multora dintre ei, că ne mai putem primi ţara îndărăt. Fu­gim aiurea, tinerii nu mai studiază afară, ca-n vremea lui Bălcescu, pentru a se întoarce acasă, ci pen­tru a se risipi definitiv. Pre­şe­din­tele, de departe cel mai talentat meschin pe care l-a fabricat această ţară, ne-a îndepărtat de şansa de a mai crede în noi. E răul cel mai mare pe care ni l-a făcut.

Câţi­va oameni, intuind mizeria, su­focaţi de jegul care a făcut din această ţară paria Europei, ies în stradă. Unul, unul singur dintre noi, a salvat ruşinea laşităţii arun­cân­du-se în gol, peste un parlament care nu e cel ales de popor, ci cel cumpărat mercenar. Sânge­le lui Sobaru a impresionat sumar adu­narea. Mă aşteptam ca lă­cri­mo­şii să iasă la luptă. Aiurea! Azi, în Piaţa Universităţii din Bucureşti şi în toate Pieţele Universităţii din oraşele României, câţiva cetăţeni care au descoperit în ei dragostea de ţară, îşi desenează pe piept în­sem­nele revoltei. Sunt singurii care au descoperit că Băsescu nu le poa­te interzice visul în limba română.

Sursa:

http://www.jurnalul.ro/editorial/moartea-credintei-romanilor-in-romania-606182.htm