Ioan Oltean şi cei 6.500 de mafioţi

Autor: PETRU CALAPODESCU

La doar două zile după ce secretarul general al PDL şi, totodată, jupânul portocaliilor bistriţeni, Ioan Oltean, îl punea la zid pe potlogarul de la Galaţi, Mihail Boldea, mai înverşunat ("Nu-mi închipuiam că poate fi atât de mârşav") decât o făcuse acum peste două milenii Cicero vituperându-l pe guvernatorul corupt al Siciliei, Verres, a explodat bomba. Câţiva oameni de afaceri bistriţeni, un fost secretar de stat al Elenei Udrea şi nişte demnitari locali au fost săltaţi de procurori ca alcătuind un grup de criminalitate organizată ce se îndeletnicea la Bistriţa cu deturnarea de fonduri bugetare şi europene.

Culmea, interceptările SRI atestă că matrapazlâcurile erau puse la cale chiar din biroul viceprezidenţial de la Parlament al lui Oltean. Deocamdată, acesta n-a fost învinuit, dar afacerea pute rău de tot, aerul din Bistriţa-Năsăud începând să emane (inclusiv după sfeteriseala lui Ioan Botiş, cercetatul tot pentru deturnare de fonduri, pe care Oltean îl vede însă ca viitor primar) o duhoare penală. Vom vedea cum vor evolua lucrurile, cum şi dacă se va mai putea pune capacul pe oală.

Recentul bilanţ al SRI, unde preşedintele Băsescu a împărţit vorbe dulci, stele de general şi coroniţe, semnând băieţilor un cec în alb (Nimeni să nu-şi închipuie că scapă vigilenţei, ochilor şi urechilor acestora), a scăpat, însă, în entuziasmul general din sală, o dezvăluire alarmantă. Dar care lămureşte într-o anumită măsură jaful din ţară, corupţia la nivel înalt, ca şi neîncrederea cu care partenerii occidentali privesc aşa-zisa cruciadă dâmboviţeană contra corupţiei.

Nu mai puţin de 6.500 de informări SRI au conţinut, anul trecut, semnale privind grave acte de corupţie. Documentele au ajuns pe birourile cui trebuie: la preşedinte, la primul-ministru, la miniştri sau, pe plan local, la prefecţi, la preşedinţii de consilii judeţene. Desigur, nu au fost vizaţi funcţionari mărunţi care au luat mită un pachet de Kent pentru a elibera un act, ori poliţai şi comisari de gardă care au primit pe la vreo cârciumă şpagă o fleică şi-un şpriţ, aşa, "din partea casei". E vorba de licitaţii trântite, de contracte direcţionate clientelar, de drenarea brutală a banului public.

Nu o să spun că toţi infractorii sunt demnitari şi funcţionari publici pedelişti, nici alte partide nu-s alcătuite doar din călugări asceţi. Dar nici nu putem ignora că accesul la butoiul cu miere e apanajul partidului de guvernământ şi al cârjelor sale din coaliţie. Aşa încât discursul la SRI al lui Traian Băsescu e bont. S-ar fi cuvenit să întrebe de ce ofiţerii, şefii lor, îndeosebi, dacă ştiu că fenomenul corupţiei e atât de întins şi de agresiv, nu s-au bătut să se dea curs informărilor, inclusiv dând năvală în biroul prezidenţial şi anunţând că s-au săturat să lucreze în zadar, să le fie ridiculizată munca de către politicieni veroşi. Varianta e, însă, puţin plauzibilă.

Mai curând, Traian Băsescu ar fi trebuit, el şi ierarhia imediată, să-şi pună cenuşă în cap şi să recunoască deschis că s-au luptat cu corupţia doar în vorbe, iar în fapt au tolerat, unii au şi creat, un sistem mafiot care s-a umflat atât de mult, încât dă pe dinafară. Cum s-a întâmplat la Galaţi, la Cluj, acum la Bistriţa, oarece vuiet venind şi dinspre Banat, Bucovina şi Oltenia. Mai mari sau mai mici, pâraiele şi torentele astea par a se aduna într-unul mare şi greu de stăpânit, capabil să inunde, să radă şi Dealul Cotroceniului sau Piaţa Victoriei. La alegerile din noiembrie, sau mai curând.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/ioan-oltean-si-cei-6-500-de-mafioti-608061.htm