Băsescu a mai aruncat un bolovan
Autor: PETRU CALAPODESCU
Potrivit obiceiului său, Traian Băsescu a mai aruncat, la sfârşitul săptămânii trecute, un bolovan în baltă, lăsându-i pe alţii să se dea de ceasul morţii, ca să-l scoată. Arogându-şi din nou atribuţii executive pe care constituţional nu le are, acelea de şef al statului, a decis din nou şi a semnat, în numele României, Tratatul de guvernanţă fiscală, document decisiv în privinţa evoluţiei economice a ţării, fără ca a fi fost mandatat în acest sens după o largă consultare publică.
Asta, în timp ce alte state l-au declinat (Marea Britanie, Cehia), iar Bulgaria l-a semnat doar cu condiţia de a-l aplica după ce va intra şi ea în zona euro. Nearuncându-se orbeşte într-un scenariu care poate fi favorabil granzilor europeni, dar în nici un caz ţărilor sărace, emergente.
Băsescu - ca şi în cazul unor dezastruoase politici interne pe care le-a impus în timpul crizei, subsumate exclusiv tăierii sălbatice a veniturilor populaţiei şi falimentării firmelor mici şi mijlocii, fără contrapartida unui program eficace de dezvoltare economică - s-a încăpăţânat să bată în cuie o hotărâre pe care o luase de unul singur. Tratatul va atârna greu la glezna economiei româneşti.
Pentru că nu e vorba atât de stoparea risipei, de creşterea necontrolată a datoriei publice, cât de imposibilitatea României ca, pe termen mediu şi lung, să uzeze de pârghii care, pretutindeni în lume, au generat accelerări ale dezvoltării economice. Jugularea deficitului bugetar şi structural înseamnă, practic, imposibilitatea de a folosi mecanismul creditelor, fie şi mărind pe termen scurt deficitul, pentru cofinanţarea investiţiilor şi crearea de locuri de muncă.
Statele bogate, cu uriaşe resurse, cu trezoreriile pline, îşi pot permite să ţină la cota minimă deficitul, dar nu şi cele sărace. Este ca şi cum o familie care stă într-un subsol vrea, în disperare de cauză, să se împrumute la o bancă spre a-şi achiziţiona chiar şi o locuinţă modestă, dar i se interzice acest lucru. Cam asta a semnat Băsescu. Mai mult, la coferinţa de presă de la Bruxelles, parcă l-am şi auzit hăhăind: Eu am semnat, ce se va face de acum încolo e treaba politicienilor de la Bucureşti. Care treabă? Doar un utopic îşi poate închipui că majoritatea gregară din Parlament va refuza ratificarea!
Statele bogate, cu uriaşe resurse, cu trezoreriile pline, îşi pot permite să ţină la cota minimă deficitul, dar nu şi cele sărace. Este ca şi cum o familie care stă într-un subsol vrea, în disperare de cauză, să se împrumute la o bancă spre a-şi achiziţiona chiar şi o locuinţă modestă, dar i se interzice acest lucru. Cam asta a semnat Băsescu. Mai mult, la coferinţa de presă de la Bruxelles, parcă l-am şi auzit hăhăind: Eu am semnat, ce se va face de acum încolo e treaba politicienilor de la Bucureşti. Care treabă? Doar un utopic îşi poate închipui că majoritatea gregară din Parlament va refuza ratificarea!
Să nu sărim prea uşor nici peste episodul sârbesc. Nu cred că-şi imaginează cineva că veto-ul inoportun (chiar dacă răspundea nevoii reale de a susţine minoritatea românească din Timoc, nu era acum momentul) a fost iniţiativa ministrului de externe Cristian Diaconescu şi nu poartă tot marca Băsescu. Ca şi zborşeala portuară la adresa Olandei, exact când noi scandaluri sunt legate de graniţele României. Urmarea? Toată UE ne-a fixat în insectarul cu şantajişti, iar aderarea la Schengen a rămas în ceaţă.
Prestaţiile pe plan extern ale lui Traian Băsescu luxează interesele României. De discreţionarismul său în politica internă nici să nu mai vorbim. Ambele sunt vehement dezavuate de populaţie. Dacă nu-şi va revendica şi asuma atribuţiile, dacă se va complace în postura de ţuţăr al lui Băsescu, indiferent ce promisiuni i se vor fi făcut, premierul Ungureanu îşi va scurta nu doar mandatul, ci şi, în general, propria carieră politică. Deja a avut parte la Iaşi, urbea sa natală, de o primire pe care nu şi-a dorit-o.
Sursa:
