duminică, 11 martie 2012


Iar grăit-a inculpatul Băsescu


Nu o să revin asupra bilanţului tern şi neconvingător al activităţii procurorilor, prezentat la dezbaterea de la Ministerul Public de către Laura Codruţa Kovesi. Au făcut-o tranşant, în paginile Jurnalului Naţional, şi Sorin Roşca Stănescu, şi Dan Constantin, relevând viciile de formă şi de conţinut ale raportului, ca şi faptul că procurorii continuă să livreze instanţelor dosare şubrede, care sunt adesea lesne de demolat de către avocaţi, sau restituite parchetelor de către instanţe, pentru refacerea cercetărilor. Nu o să insist nici asupra suspiciunilor care vizează trenarea anchetelor până la limita prescripţiilor, ajungându-se ca dosarul unui banal accident de circulaţie, care nu necesita complicate expertize şi contraexpertize, să fie plimbat vreme de peste 7 ani, doar-doar o renunţa victima la a i se face dreptate. Aste sunt boli şi năravuri vechi, care, împreună cu subordonarea faţă de Executiv - deci, politică - a procurorilor, continuă să afecteze cursul justiţiei.
A frapat, însă, prezenţa şi discursul la bilanţ ale preşedintelui Traian Băsescu. Recunosc că m-am înşelat când, după neparticiparea la bilanţul Armatei, am presupus că nu se va duce nici la dezbaterile altor importante instituţii, evitând o atmosferă ostilă, chiar dacă nu exprimată direct. Totuşi, s-a dus. Alocuţiunea sa nu are nici o relevanţă practică, nu pune degetul pe rană. Dimpotrivă, i-a mângâiat pe creştet pe procurori - atitudine, de altfel, deseori observată în ultimii ani - lăudându-i şi exacerbându-le meritele. Deşi activitatea lor trebuie măsurată nu numai şi nu atât prin instrumentarea câtorva dosare de corupţie ale unor funcţionari publici mai mărişori, sau simpli vameşi şi poliţişti, cât prin prisma infracţionalităţii generale din România. Aflată la o cotă nepermis de ridicată, în pofida cosmetizării şi a tratării, inclusiv cu aportul Poliţiei, drept contravenţii a unor evidente infracţiuni. Atunci, care a fost rostul prezenţei preşedintelui la bilanţ, urmând, posibil, să se ducă şi la cel al Justiţiei? Probabil, un demers de captatio benevolentiae.
Preşedintele are, totuşi, statutul de inculpat cel puţin în dosarul Flota. Chiar dacă acesta a fost suspendat pe durata mandatului. Cu largul concurs al lui Daniei Morar, al unei stranii expertize care acceptă că flota a dispărut în Triunghiul Bermudelor, dar statul n-are un leu pagubă, ca şi al interpretării abuzive a  textului constituţional privind imunitatea. E locul să amintim, Constituţia prevede că "Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile art.72, al. 1 (care stabileşte că parlamentarii au imunitate doar pentru voturile sau opiniile politice exprimate - n.n.) se aplică în mod corespunzător". Dacă legiuitorul ar fi vrut să-i confere o imunitate absolută, ar fi spus doar "Preşedintele se bucură de imunitate". Punct.
Traian Băsescu se apropie de încheierea la termen, posibil şi înainte, a mandatului. Este de presupus că dosarul Flota, implicit calitatea de inculpat a cetăţeanului scos din imunitate Traian Băsescu,  va fi reactivat, după cum nu-i exclus ca, "în interesul legii" să fie redeschis cazul locuinţei de lux din Mihăileanu, ori reluate alte suspiciuni ce planează asupra sa şi a familiei, privind spălarea de bani etc. Desigur, până la proba contrarie, Traian Băsescu se bucură de prezumţia de nevinovăţie. Dar prea insistentele sale intervenţii în sistemul judiciar nu-s câtuşi de puţin oportune. Tocmai frecventa abordare de către opinia publică a posturii sale de inculpat, fie şi într-un proces suspendat, ar fi de natură să-l facă să se abţină, apelând la ceea ce romanii numeau sensus communis, de la a se ancora în această tematică, dând senzaţia că-şi face un lobby personal.

Sursa:
 http://www.jurnalul.ro/editorial/iar-grait-a-inculpatul-basescu-606683.htm