Fuga din edenul PDL

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

 Un anume Boldea, despre care am aflat, cu prilejul unor dezveliri de măgării, că a funcţionat ca parlamentar, a fugit din instituţia supremă a democraţiei şi, temându-se că a alergat prea aproape, a fugit cu totul din ţară. Ăsta da maraton! Mă uit la Boldea, neştiutul, arătat de câteva zile, oblic şi din faţă. Început de calviţie, tunsoare zero, meclă fără sentimente de întrajutorare. În ochi i se citeşte doar o siguranţă de sine tăioasă. Televiziunile arată apoi, în treacăt spre buletinul meteorologic, faţa unui bătrân trist, trist, trist cât Bărăganul. Ce caută bătrânul ăsta lângă mutra sigură a parlamentarului PDL devenit UNPR? Boldea şi ai lui, aflu, l-au fugărit din casă, i-au şterpelit actele de proprietate şi l-au iscălit ca decedat, omul nimerindu-se încă viu. Nedecedatul de atunci, rămas singur în faţa mafioţilor, a decedat între timp, strivit de neputinţa de a ţipa şi a fi auzit. A mai sucombat un bătrân al nimănui, într-un fel de azil numit România, iar în urma lui au rămas nişte acte de casă şi teren în buzunarul acestui Boldea. Ştiam, până ieri, că mafiile ţigăneşti, folosind tehnici de intimidare,  au gonit oameni – de obicei vârstnici – din casele lor, au ocupat, cum s-a petrecut la Timişoara, insule centrale ale oraşului. Să facă acelaşi lucru, cu succes garantat, un ales al neamului? Şi încă ce ales, nu din nemernica de opoziţie, ci dintre cei cu care Traian Băsescu, marele reformator, mână oile patriei spre înalte păşuni!

     De câteva zile, fug din parlamentul lui Băsescu, ilegitim în multe privinţe, motiv pentru care îl scriu fără majusculă, aleşi. Pentru a-l lăsa pe Boldea căutat la buzunare şi, eventual, arestat, aripa parlamentară Băsescu s-a scremut să se adune în cvorum şi a tot strigat, cu voce pierită, catalogul pe coridoare. Venea unul, plecau trei, ceea ce înseamnă că fraţii de carnet politic nu dădeau în brânci spre a-şi lăsa consangvinul săltat. Fug, ziceam, pe rupte sau strecurându-se discret pe lângă uşi, aleşii. A dispărut, bolnav, unul din Moldova, s-a volatilizat – nici nevastă-sa nu ştie unde – un cărunt din Sud, greu de suspectat că ar fi la muieri. Se răreşte parlamentul puterii, iar în absenţa opoziţiei, cum dispare unul, cum se face gaură. Oltean înghite zilnic broaşte iar Toader se face mai stacojiu. Toţi, mi-a zis cineva, sunt pe fugă. La start. Ştii pe cine am găsit, mi-a zis un amic, în sediul USL din...? Pe... şi mi-a zis un nume de am ameţit. Parlamentarii lui Băsescu mângâie drăgăstoşi sediile PNL şi PSD. Boldea a fugit, oarecum demn, ca un hoţ. Sunt alţii care fug pâş, pâş, mimând plimbarea în decor. Groaznică scena în care, neputându-se dezlipi de mafiot, parlamentarii puterii s-au lăsat scoşi din nămol de câţiva opozanţi care şi-au întrerupt greva şi au venit să voteze.

     Parlamentarii puterii îşi bagă piciorul în ghips. Nu mai e cvorum. A început fuga din Eden. Degeaba îşi pune Băsescu străji la porţi. Sepepistul Petru e depăşit şi raiul băsist e pe cale să rămână pustiu. Edenul nu mai garantează siguranţa hoţilor.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/fuga-din-edenul-pdl-607761.htm