Corupţia lui Năstase, „dovedită” de DNA cu dolari din 2004, tipăriţi de Trezoreria SUA după anul 2005!

Mascarada judiciară 3 – „Zambaccian” cu probe false. Adversitatea politică aprigă dintre Năstase şi Băsescu s-a condensat în dosare ticluite de o echipă de procurori „dedicată” sarcinii asumate de Daniel Morar şi Codruţa Kovesi

 

Autor: DAN CONSTANTIN

Acuzele împotriva lui Adrian Năstase în dosarul Zambaccian se sprijină în principal pe mărturiile lui Ioan Păun, fostul consul al României la Shanghai, şi pe o probă „beton” – banii manevraţi pe traseul România-China pentru cumpărarea unor obiecte comandate diplomatului de către familia premierului pentru mobilarea unor imobile. Faimosul Dosar „Zambaccian” este considerat de DNA „regina” salbei de procese intentate lui Adrian Năstase pentru faptele de corupţie care i s-au pus în cârcă după alegerile din 2004. Adversitatea politică aprigă dintre Năstase şi Băsescu s-a condensat în dosare ticluite de o echipă de procurori „dedicată” sarcinii asumate de Daniel Morar şi Codruţa Kovesi, menită să-l scoată din joc pe liderul PSD. După şapte ani de gâfâială a instituţiilor abilitate, câteva dosare considerate şi  raportate ca „marea corupţie” la organismele de supraveghere a stării Justiţiei din România, au ajuns în faza de anunţare a sentinţelor. În „Mătuşa Tamara” instanţa supremă l-a achitat iniţial pe Năstase, acuzarea prezentând probe care au format  o primă mascaradă judiciară. A urmat „Trofeul calităţii”, altă cauză în care probele DNA, adunate după audierea a aproape 1.000 de martori ar fi trebuit să eşueze în faţa unor judecători imparţiali. Completul condus cu „zurgălăi” a împărţit ani de închisoare pentru cei acuzaţi, condamnându-l la 2 ani de închisoare pe Adrian Năstase, sentinţă atacată cu recurs. Am apreciat recent că „Trofeul Calităţii” este un dosar eminamente politic, o altă mascaradă judiciară pusă în operă de aceiaşi regizori.

În fine, în faza anunţării sentinţei a ajuns şi „Zambaccian”, dosar lansat cu mare pompă şi eforturi de punere în scenă de Daniel Morar & CO. Cum spuneam, personajul-cheie este un fost ofiţer „diplomat”, Ioan Păun, care a susţinut că a fost obligat să devină în China un fel de achizitor şef pentru investiţiile imobiliare ale familiei Năstase. El spune că a fost deturnat de la sarcinile lui specifice, deoarece îi era frică să nu fie adus acasă. Deci, în loc de informaţii, consulul Păun culegea ţigle, faianţă şi statuete din China! Pentru a face cumpărăturile, familia Năstase i-a transmis o mare sumă de bani care acum sunt „proba” materială cea mai puternică a DNA la dosar! Se ştie că banii lasă urme, deşi nu au miros! Intrarea în rolul de martor al acuzării a diplomatului a debutat cu un stagiu de învinuit. „Frăgezit” de această postură, Păun, devenit între timp şi şeful „Borsecului” în România, a început să sifoneze. Rămâne celebră înregistrarea convorbirii avute de Păun cu Adrian Năstase în biroul acestuia, de preşedinte al Camerei Deputaţilor, cu tehnica specifică livrată de DNA şi lipită cu adezivi de epiderma „diplomatului”. Dar vorbele zboară, aşa că Păun a venit cu ceva mai solid să-i înfunde pe Adrian şi Dana Năstase. În martie 2006, tot în postura de învinuit în dosarul „Zambaccian”, a declarat anchetatorilor că mai are în China bani primţi de la familia Năstase. Abia după 6 luni, în septembrie, Ioan Păun trimite prin soţia lui „tezaurul” incriminator – 118.650 USD.   Banii au fost aduşi din China cu un curier diplomatic şi au fost predaţi la DNA de Păun Mihaela Doina, în prezenţa soţilor Năstase, a avocatului Adrian Vilău – apărătorul lui Păun, a procurorilor Lucian Papici, şef serviciu şi Mariana Alexandru, precum şi a doi ofiţeri de poliţie judiciară. Menţiunea făcută de dna Păun era clară: „suma de 118.650 USD a fost primită de soţul meu Păun Ioan, în perioada august 2002 Ă februarie 2004, de la Dana şi Adrian Năstase, în vederea achiziţionării unor bunuri din China”. Banii au fost număraţi şi au fost înregistrate seriile bancnotelor; mai mult, bancnotele au fost fotografiate şi apoi au devenit probă la dosar şi sechestrate. În termenul de ieri al procesului acuzarea a reiterat că „bunurile din China” sunt proba irefutabilă a corupţiei. Bomba este însă lansată de avocatul Ion Cazacu, unul din apărătorii lui Năstase: bancnotele de 100 de USD care formează suma de peste 100.000 de USD prezentate ca probă a DNA sunt puse în circulaţie de Trezoreria Statelor Unite după anul 2005!!! Aşadar, familia Năstase îi dăduse lui Ioan Păun în anii 2002-2004 bani care nu fuseseră încă tipăriţi! O dovadă în plus că întreg dosarul „Zambaccian” este o mascaradă hilară, pusă în scenă tot de aceiaşi echipă care s-a exersat în „Mătuşa Tamara” şi „Trofeul Calităţii”. Fără să fie tulburaţi de „dizolvarea” probei banilor, procurorii au cerut condamnarea soţilor Năstase la  închisoare. Statul de drept al regimului Băsescu-Udrea îşi arată încă o dată ticăloşia.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/observator/nastase-zambaccian-sentinta-607539.htm