M-aţi umilit!
(după George Coşbuc)
Când navigam din port în port
Şi-atâtea mări am străbătut,
Eu zi şi noapte m-am zbătut
Să scriu tot, în raport.
Cu un elan nestăvilit,
Pe mulţi colegi i-am „domolit”
Şi i-am împins pe tobogan.
Ca să câştig un gologan
Şi să dea bine la Organ,
M-am umilit.
N-aveam insignă la rever,
Cum poartă astăzi nişte ţânci,
Dar am muncit, din nou, pe brânci,
La postul din Anvers.
Cu un program prestabilit
Şi-angajamentul iscălit,
Trăgeam din greu, pentru Regim,
Având un obiectiv sublim,
Să nu rămân un anonim,
Un umilit.
Când navigam din port în port
Şi-atâtea mări am străbătut,
Eu zi şi noapte m-am zbătut
Să scriu tot, în raport.
Cu un elan nestăvilit,
Pe mulţi colegi i-am „domolit”
Şi i-am împins pe tobogan.
Ca să câştig un gologan
Şi să dea bine la Organ,
M-am umilit.
N-aveam insignă la rever,
Cum poartă astăzi nişte ţânci,
Dar am muncit, din nou, pe brânci,
La postul din Anvers.
Cu un program prestabilit
Şi-angajamentul iscălit,
Trăgeam din greu, pentru Regim,
Având un obiectiv sublim,
Să nu rămân un anonim,
Un umilit.
Citiţi continuarea pe: http://batcailie.blogspot.com/2012/03/m-ati-umilit.html
