Doamna aia
(după "Vorba aia" de Ion Pribeagu)
Aveam doar zece anişori,
abia trecusem într-a patra,
dar am simţit primii fiori,
când am aflat de Cleopatra,
fostă regină în Egipt,
şi într-o zi, jucând brezaia,
un gând în creier mi s-a-nfipt:
S-ajung şi eu ca doamna aia!
Să fi trecut încă un an,
când am citit eu, într-o carte,
că-n Argentina, don Juan
s-a însurat cu Eva Darte.
Văzând o poză cu Evita,
nu-mi mai venea să întorc foaia,
precum, la poarta nouă, vita,
mă tot uitam la doamna aia.
Când unul, Gheorghe, un oier
ce se iubea cu o vecină,
mi-a arătat „doamna de fier”
în poză, lângă o regină,
era să cad într-un furcoi
cu care ridicasem claia
şi-am zis atunci că, din Pleşcoi,
doar eu voi fi ca doamna aia.
După momente de catharsis,
când am aflat (era prin toamnă)
că marele magnat Onassis
s-a însurat cu Prima Doamnă
şi, ca un domn curtenitor,
i-aduce, la desert, papaia,
visam şi eu un armator,
ca să mă simt ca doamna aia.
Madonna, fata lui Ciccone,
m-a fascinat de prima dată,
de-aia păstram eu în casone
bluziţa mea cea decoltată
pe care o probam în pripă,
când, descuiată, găseam baia,
simţind un vis cum se-nfiripă:
Să mă îmbrac ca doamna aia!
Regine ştiu vreo câteva,
dar o femeie preşedinte
s-o fi găsind pe undeva?
Niciuna nu îmi vine-n minte.
Dacă nu e, cu-atât mai bine,
deja simt în obraji văpaia,
când se va spune despre mine:
E preşedinte... doamna aia!
Aveam doar zece anişori,
abia trecusem într-a patra,
dar am simţit primii fiori,
când am aflat de Cleopatra,
fostă regină în Egipt,
şi într-o zi, jucând brezaia,
un gând în creier mi s-a-nfipt:
S-ajung şi eu ca doamna aia!
Să fi trecut încă un an,
când am citit eu, într-o carte,
că-n Argentina, don Juan
s-a însurat cu Eva Darte.
Văzând o poză cu Evita,
nu-mi mai venea să întorc foaia,
precum, la poarta nouă, vita,
mă tot uitam la doamna aia.
Când unul, Gheorghe, un oier
ce se iubea cu o vecină,
mi-a arătat „doamna de fier”
în poză, lângă o regină,
era să cad într-un furcoi
cu care ridicasem claia
şi-am zis atunci că, din Pleşcoi,
doar eu voi fi ca doamna aia.
După momente de catharsis,
când am aflat (era prin toamnă)
că marele magnat Onassis
s-a însurat cu Prima Doamnă
şi, ca un domn curtenitor,
i-aduce, la desert, papaia,
visam şi eu un armator,
ca să mă simt ca doamna aia.
Madonna, fata lui Ciccone,
m-a fascinat de prima dată,
de-aia păstram eu în casone
bluziţa mea cea decoltată
pe care o probam în pripă,
când, descuiată, găseam baia,
simţind un vis cum se-nfiripă:
Să mă îmbrac ca doamna aia!
Regine ştiu vreo câteva,
dar o femeie preşedinte
s-o fi găsind pe undeva?
Niciuna nu îmi vine-n minte.
Dacă nu e, cu-atât mai bine,
deja simt în obraji văpaia,
când se va spune despre mine:
E preşedinte... doamna aia!
Ştiu, falsul e incriminat,
poţi înfunda chiar şi pârnaia,
cu riscul de-a fi condamnat,
semnez EU pentru doamna aia.
Ilie Bâtcă
P.S. Deoarece pe această pagină nu sunt permise comentariile, pe cei care vor să-şi spună părerea asupra unor astfel de scrieri îi aştept pe
http://batcailie.blogspot.com/
