Udrea s-a îmbolnăvit de adjunctivită. La partid este vice. La organizaţia de femei n-a candidat, ca să nu ajungă vice. La primărie, nu se bagă – ce-i mai trebuie încă o etichetă de vice? La Organizaţia Mondială a Turismului ocupa, se poate altfel?, tot postul de vicepreşedinte.
Măi să fie, nu putem să săltăm şi noi un pic, şi-a pus ambiţia Nutzy.
Speranţa i-a dat-o iordanianul Talib Rifai, secretarul general al OMT care, pe căldură mare, în iulie, când a fost la Bucureşti, i-a promis funcţia de… prim-vicepreşedinte dacă vine în Coreea de Sud la Adunarea Generală a organizaţiei. Zis şi făcut.
Drum lung, 18 ore, până să ajungi la locul alegerii, „la 70 de km de Busan” (sic) cum ne scria Nutzy, în 9 octombrie, pe blogul personal.
Cu şmecheria caracteristică, Nuzty voia să ne transmită de la mare distanţă o emoţie, un freamăt, o speranţă ca să nu ratăm ţinta: „Sper ca toţi cei de acasă să ne ţină pumnii strânşi, pentru că obţinerea postului de prim-vicepreşedinte ar reprezenta un câştig extrem de mare pentru România.
Sunt optimistă că ne vom întoarce cu acest post”, încheie compunerea şcolărească dna ministru, bulversată de diferenţa de fus orar şi epuizată de drumul lung până la locul luptei celei mari. Înainte să mă pun pe aşteptat cu pumnii strânşi m-am documentat ca să înţeleg pentru ce luptăm şi cu cine ne batem. Consiliul Executiv al OMT este formtă din membrii Organizaţiei (peste 150 de state, prin ministerele de turism) în proporţie de 1 la 5. Deci, vreo 30 de votanţi aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi. România este de la trecuta adunare vicepreşedinte al Consliului Executiv. Preşedinţia o deţinea Italia, iar cele dou locuri de „vice” erau ale Kenyei – ca prim-vice şi României, ca secund vicepreşedinte.
Aşadar, eram într-o poziţie bună, ştia dna Udrea că-i lipsea f.f.f.f. puţin ca să sară de la vice 2 la vice 1. Am strâns pumnii f.f.f.f. tare, zi şi noapte, şi pe 9 şi pe 10. În 11 octombrie n-am mai putut să-i mai ţin pe toţi odată, am făcut pe rând, cu pumnul stâng, apoi cu dreptul, pentru că nu puteam să mişc mausul, să primesc marea ştire. Pe 11 noaptea ce văd pe blogul Udrea? Că s-a întâlnit cu Samsung. Trosc, prietenii care l-au făcut bogat pe Copos s-au întâlnit cu Nutzy. Se ia şi Cocoş de adus televizoare, ca, scuzaţi, Copos, în urmă cu 20 de ani? Şi cu „foncţia” noastră de prim-vice ce facem? O aluzie era în postare, că fata moşului s-a întâlnit cu un vice de la Samsung – ca de la vice la vice, merge. În final, însă, catastrofă, Nutzy, cu logica ei de fier, m-a băgat în disperare scriind ca şi când partida e pierdută pentru prim-vice: „Iată că, până la urmă, am parte de o vizită extrem de fructuoasă în Coreea de Sud”. Adică, s-a dus postul de la Consiliul Executiv, promis încă din iulie de iordanianul ăla mincinos, şi s-a dres „până la urmă” cu Samsung?
Ei, asta a fost, mi-am zis, am strâns pumnii ca prostu’ două zile. Eram trist că ne păcăliseră fata cea credulă plecată din Pleşcoi de mică şi ajunsă tocmai lângă Busan. În 12 şi 13 octombrie au fost zile negre, am fost ca turbat, am înjurat la toţi mahării turismului mondial. În 14 zic ia să văd ce mai e pe tristeţea blogului portocaliu. Aşa fără speranţă văd ca un răsărit de Soare că s-a întors norocul: România a devenit prim-vicepreşedinte. „Un mare succes pentru ţara noastră… cel mai mare succes instituţional… o recunoaştere incontestabilă a progreselor… o dovadă că suntem pe drumul cel bun… e o victorie care ne legitimează…” Citeam cu nesaţ, mă simţeam mai tânăr, mai comunist, era ca atunci când l-au ales pe Nicu Ceauşescu la ONU, responsabil cu Anul Tineretului. Nutzy ne descrie cum s-a luptat, că n-a fost uşor, a fost cred ca la concursurile de miss unde te zbaţi ziua, te zbaţi noaptea, sau ca la Mamaia, dacă nu cânţi bine pe scenă, cânţi în baie şi câştigi. Citesc şi nu mai pot de mândrie: „A contat că delegaţia a fost condusă de ministru (da, da, da Nutzy în lipsă nu se poate!), a contat lobby-ul făcut la Gyeongju (nu e gingseng, e o localitate la 70 de km de Busan), am reuşit să facem prietenii”. Şi urmează ţinta pentru fata noastră care priveşte mereu în sus, spre tavan: „statut de favoriţi chiar pentru peşedinţia OMT”. Şi zice în final: „o mare reuşită de imagine şi, până la urmă, chiar diplomatică”.
Victoria este deplină. Şeful pe un an al dnei Nutzy, preşedintele, este acelaşi şef de anul trecut Najib Balala, ministrul turismului din Kenya. Balala&Nutzy – echipa de succes a câştigat! Udrea are şi un subaltern – şeful turismului din Jamaica. Ştiţi, ţara aia plină de sprinteri. Najib Balala este născut la Mombasa şi este un bărbat hotărât – are până acum trei copii. Sprinterul din Jamaica – oho, oho, ce rom pentru marinarii adevăraţi – doar doi. Najib şi Nutzy, plus vicele ăsta de jamaican se vor întâlni de două ori pe an sau de câte ori va fi nevoie, conform statutului. Victorie mare. Cine-i va mai sta în faţă prim-vicei Turismului Mondial? Când într-un articol am numit-o „Nutzy Internaţional” ministreasa s-a supărat, a zis că o iau la şto. Acum, na, a lovit-o norocul şi a ajuns Nutzy Mondial. O fi înscris titlul la OSIM? Să dea fuguţa fata cea mare a lui Băsescu să-l protejeze. Ţine doar un an, până la alegeri.
Foto: Cristian Marcu
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/udrea-are-sef-din-kenya-594251.html