Scris de : Hari Bucur-Marcu
Iulia Timoshenko a primit o pedeapsă cu şapte ani de închisoare pentru că şi-a folosit autoritatea de prim-ministru, atunci când a impus un anumit preţ la contractul pentru gaze naturale, semnat între furnizorul rus Gazprom şi compania ucrainiană de distribuţie a acestora. Cu această sentinţă, însă, curtea de justiţie de la Kiev a reuşit să condamne întregul stat ucrainan.
Paradoxul este că nu se ştie cu precizie la ce este acesta condamnat. Sunt mai multe variante, toate defavorabile Ucrainei.Cea mai vizibilă este condamnarea Ucrainei ca stat care a abdicat de la principiul domniei legii, cerut cu insistenţă de comunitatea internaţională fiecărui stat cu pretenţii democratice. Este aproape unanimă impresia că sentinţa împotriva Iuliei Timoshenko este comandată şi controlată politic, ceea ce înseamnă că justiţia din Ucraina este coruptă şi, deci, nu serveşte exclusiv poporul, ca formă de putere în stat, ci doar interesele celor care o controlează.
Imediat după pronunţarea acestei sentinţe, Uniunea Europeană a reacţionat cu o declaraţie de oprobiu şi chiar supărare că atenţionările sale anterioare verdictului nu au fost luate în considerare. Amnesty International, cunoscuta organizaţie non-guvernamentală de promovare a unei justiţii corecte şi imparţiale, şi-a exprimat îngrijorarea că avem de a face cu o condamnare motivată politic, care aruncă o umbră asupra prezumţiei de independenţă a sistemul de justiţie ucrainan. Freedom House, o altă organizaţie internaţională calificată în probleme de justiţie, a denunţat direct şi cu fermitate verdictul ucrainian şi a avertizat că acesta „va avea serioase consecinţe pentru locul pe care Ucraina îl ocupă pe scena internaţională, precum şi pentru aspiraţiile sale democratice de integrare mai profundă în Europa”.
Apoi este condamnarea Ucrainei la o conducere politică mai mult dictatorială decât democratică. Chiar şi înainte de arestarea Iuliei Timoshenko, de acum patru luni, preşedintele ucrainian Victor Yanukovici era deja identificat cu un conducător cu apucături dictatoriale şi un program politic de subjugare a statului în stilul rusesc actual. Prestigiosul The Guardian reaminteşte că acesta a pus un control serios şi ferm asupra mijloacelor de informare în masă, în special asupra televiziunii de stat, că a folosit mijloace dubitabile pentru ca partidul său să obţină în Parlament o majoritate pe care nu a avut-o la urne şi a lăsat să se vadă cu ochiul liber că are în subordine procuratura. Condamnarea la închisoare a Iuliei nu face decât să confirme această tendinţă dictatorială, care face numai rău ucrainienilor şi ţării lor.
Aspectele de mai sus sunt foarte uşor de identificat şi ne lasă pe noi, observatorii, să bănuim că nici preşedintelui Yanukovici, nici judecătorului Rodion Kireiev şi nici altor reprezentanţi ai statului nu le pasă prea mult de aceste tipuri de condamnări internaţionale.
Nu la fel de uşor putem bănui care ar fi motivele pentru care lor nu le pasă de condamnarea internaţională a Ucrainei, ce o atrag cu atitudinea şi gesturile lor. În principiu, ar putea fi vorba de costuri. Adică, costurile acestei atitudini sunt mai mici decât cele ale altui fel de atitudine.
Citește continuarea pe: http://www.ziuaveche.ro/opinie/condamnarea-ucrainei-55151.html
