Preşedintele-jucător şi intelectualul-spectator
Neşansa istorică a Monarhiei de a nu fi dat Ţării un preşedinte-marinar născut la Basarabi loveşte din nou. De când departamentele de analiză, sinteză şi prognoză ale multelor Servicii Secrete autohtone au identificat şi Monarhia printre eventualele soluţii pe care le-ar prefera românii ca posibil salvatoare din actuala situaţie, Preşedinţia atacă Monarhia.
Un alt preşedinte, însă doar al PNL, Crin Antonescu, este indignat fiindcă Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu nu l-au criticat pe Preşedintele României, din cauza atitudinii pe care acesta o are faţă de Regele Mihai I al României. Dar cum s-o facă, dacă domnii Liiceanu şi Pleşu sunt cunoscuţi ca fiind „intelectualii lui Băsescu", şi nu „intelectualii Regelui Mihai I"? Deci, de ce să-l contrazică pe Domnul lor Preşedinte?!
Nefiind „intelectualul lui Băsescu", Crin Antonescu nu pricepe că pentru a crea ai nevoie de linişte. Or, intelectualii Liiceanu şi Pleşu înţeleg că Domnului lor Preşedinte îi trebuie linişte pentru a putea crea o Românie modernă, adică, v-aţi prins, o Românie PDL. Sau UNPR. Sau Alba ca Orice, numai să conducă el.
Intelectualii PDL ai României, Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu, conştientizează că dacă l-ar deranja pe preşedintele PDL al României, Traian Băsescu, atunci, peste ani, ar putea fi judecaţi de colegii lor, intelectualii, din cauză că au ţinut Ţara pe loc.
Apoi, România este Republică, şi nu Monarhie. Deci, ar fi inadmisibil pentru un intelectual, mai ales pentru unul de-al lui Traian Băsescu, să tulbure ordinea constituţională prin critici la adresa unui preşedinte ales şi reales, şi să aibă o poziţie cât de cât favorabilă unui rege.
Crin Antonescu greşeşte atunci când are pretenţia ca în ţara preşedintelui-jucător să existe şi intelectuali-jucători. Intelectualii, în special „intelectualii lui Băsescu", sunt spectatori şi telespectatori. Dar şi realizatori de emisiuni la televiziunea devenită iarăşi de partid şi de stat, TVR. Emisiuni în care intelectualii Liiceanu şi Pleşu pot vorbi şi câte 50 de minute „despre pierdere şi regăsire". Sau „despre ticăloşie şi lichele". Altele, mereu altele decît cele de faţă, care, nu-i aşa, se exclud.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/presedintele-jucator-si-intelectualul-spectator-161138/
