Albă ca Zăpada nu are grijă de pitici

Mesajul baconschian este un atac frontal, extremist, la adresa statului social

 

Autor: ADRIAN NASTASE

Dacă Sebastian Lăzăroiu se afişează în postura de strateg al conglomeratului de guvernământ, Teodor Baconschi se doreşte, fără doar şi poate, ideologul PDL-ului de azi şi, mai ales, de mâine. Tot mai multe mesaje ale ministrului de Externe ţin să aibă un aer filozofic cu bătaie lungă. Aşa am aflat, de curând, că domnia sa îşi do­reşte ca PDL să fie votat „de România care munceşte şi nu de România care cerşeşte”.
Încă de la început, se cu­vine o observaţie. Spunând „Ro­mâ­nia” şi nu „românii”, filozoful scoate din discuţie orice grup cu reprezentativitate îndoielnică şi care se în­de­let­niceşte cu trăitul pe spatele altora. „Ro­mânia care cerşeşte” e un peisaj cu perspectivă, e un fenomen. E o par­te de ţară. În fond, doar n-o să ajun­gem la concluzia ca ditamai ideo­logul se ocupă de o nesemnificativă mână de leneşi. Me­sa­jul baconschian este un atac frontal, extremist, la adresa statului social, aşa cum a fost el dezvoltat vreme de cinci decenii în Europa Occidentală. Există nu­me­roase motive pentru care oamenii „nu muncesc”. De pildă, pentru că au muncit deja şi sunt prea bătrâni. Au construit străzi şi poduri pe care mer­gem acum sau case în care locuim acum, au plătit taxe. Să mai comentez po­litica PDL faţă de pensionari?
Nu tre­ce o lună fără să auzim cum trebuie im­pozitate pensiile mizere – ca sursă fi­nanciară a „modernizării” statului român. Există oameni care nu muncesc pentru că sunt prea tineri. Ei învaţă – dacă au unde şi dacă au cu cine şi dacă societatea le arată că asta e cu adevărat important. Dacă nu, ei nu învaţă sau învaţă şi pleacă din ţară. Există oameni care nu muncesc pentru că sunt bolnavi. Ei au nevoie de medicamente, de doctori şi, uneori, de paturi de spital. Toate astea au devenit tot mai rare şi de tot mai proastă calitate. Există oameni care nu muncesc pentru că nu au unde. Sunt şomeri. În măsura în care sta­tul stimulează întreprinzătorii, apar noi locuri de muncă şi nu dispar locurile existente.
Dar, din păcate, în momentul de faţă, mediul ro­mâ­nesc de afa­ceri e apreciat, în toate cer­curile fi­nanciare din lume, ca fiind cli­en­telar şi corupt. În fond, realitatea pe care o descrie domnul Baconschi există deja. Statul PDL nu face nimic pentru oamenii care nu muncesc şi pe care i-am descris mai sus. Propaganda băsesciană în­cearcă să asimileze aceste categorii largi cu hoţii, profitorii, leneşii şi falsificatorii de ade­verinţe medicale. O parte a societăţii care e indignată, pe drept cuvânt, de starea economiei e as­muţită contra altei părţi, mai slabe. Încă mai în nevoie. Comuniştii explicau sărăcia unora prin bogăţia altora. Aproape dadaist, dreapta băsesciană şi teoreticienii ei explică sărăcia unora prin sărăcia altora. O nouă politică a sta­tului român nici măcar nu trebuie căutată prin strategii economice complicate sau ideologii. Cel puţin într-o prima fază. Ea se impune, de la sine, ca o urgenţă. Asta înseamnă, pur şi sim­plu, întoarcerea cu faţa la ce­tă­ţean.
Statul asistenţial trebuie să moară, dar în locul lui nu putem pune sta­tul minimal. Trebuie să construim un stat social RESPONSABIL. Ani buni vom avea nevoie de in­ves­tiţii şi atenţie pentru sănătate, în­vă­ţă­mânt şi dezvoltarea infrastructu­ri­lor. Pentru că dacă ne propunem să trecem prin criză sacrificându-i cinic pe cei care nu ne votează vom face ceea ce nu mă sfiesc să numesc, în actualele condiţii, un genocid social.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/alba-ca-zapada-nu-are-grija-de-pitici-593314.html