Piticul nostru e din alt film
La Bruxelles, poza de grup îi dă bătaie de cap preşedintelui. Degeaba ajunge primul. Bate podiumul, îşi freacă mâinile, ocupă strategic mijlocul, priveşte pe sub sprâncene. Şi aşteaptă. Şi aşteaptă. Ca la Universitate când stai cu florile fleşcăite de aşteptare.
Omologii îl ocolesc ca pe jaloane. Unii au o dexteritate ceva de speriat. Nici n-am văzut când a apărut Merkel în spatele lui. Angela l-a pândit, i-a ochit traseul şi s-a strecurat cu mişcări de balerină prin spatele lui Berlu. Merkel, balerină.
Cu Sarkozy nici nu ştii dacă e bine să te vezi. E alunecos, greţos, insolent. Amintiţi-vă cum s-a scuturat de el anul trecut.
Într-un fel de documentar artistic, La Conquete, Sarkozy i-a mâncat ficaţii lui Chirac. I-a pus câinelui preferat numele Sumo, sportul preferat de Jacques. L-a zdruncinat nervos. Cu obedientul Villepin, pus de Jacques prim-ministru, Nicolas a şters pe jos. Nebunul nu şi-a iertat nici nevasta, cea dinaintea Carlei. L-a părăsit, fiindcă a făcut-o proastă, la pachet cu staff-ul de campanie. Nu demult, Sarkozy a invitat câţiva inşi la o cafea. Când a fost să plătească, a şters-o. Mitocan.
Când judecăm singurătatea europeană a preşedintelui, trebuie ţinut seamă şi de interlocutori. Berlusconi, fost şef de sală pe vremea când nu făcuse avere, e singurul care-l înţelege pe preşedintele nostru.
Îl bate pe umăr, îl consolează, zice că Sarkozy nu e întreg la minte... d-astea.
Problema preşedintelui e că, în Europa, prin preajma licuricilor mici, ăştia se comportă ca marele licurici. Între ei, licuricii mici sunt ca în curtea şcolii. Au făcut cam aceleaşi şcoli. Îşi dau coate. Ignoră intruşii.
Duminică, la Bruxelles, Sarkozy s-a răţoit la premierul britanic, că tocmai a pierdut o bună ocazie să tacă. De menţionat că David Cameron a făcut şi el Oxfordul.
Licuricii Europei se simt între ei cum se simte Băsescu între Udrea şi Roberta, cu nevasta la Cireşica sau în preajma oilor aliniate de Flutur la aerobică, pe munte.
În Europa e altfel. Licuricii nu-s mai buni sau mai răi. Ba, socotind după apucăturile lui Sarkozy, de care s-au săturat şi francezii şi despre care premierul Villepin spunea că o să facă o Franţă pe dimensiunile lui, adică pitică, licuricii sunt chiar mai răi. Dar asta e treaba lor.
Chestia României e că piticul nostru, doar cu vârful frezei mai înalt decât impertinentul de la Elysee, nu-i din acelaşi film. Şi nici nu ştie să se apropie.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/piticul-nostru-e-din-alt-film-594570.html
Autor: RAZVAN BARBULESCU
La Bruxelles, poza de grup îi dă bătaie de cap preşedintelui. Degeaba ajunge primul. Bate podiumul, îşi freacă mâinile, ocupă strategic mijlocul, priveşte pe sub sprâncene. Şi aşteaptă. Şi aşteaptă. Ca la Universitate când stai cu florile fleşcăite de aşteptare.
Omologii îl ocolesc ca pe jaloane. Unii au o dexteritate ceva de speriat. Nici n-am văzut când a apărut Merkel în spatele lui. Angela l-a pândit, i-a ochit traseul şi s-a strecurat cu mişcări de balerină prin spatele lui Berlu. Merkel, balerină.
Cu Sarkozy nici nu ştii dacă e bine să te vezi. E alunecos, greţos, insolent. Amintiţi-vă cum s-a scuturat de el anul trecut.
Într-un fel de documentar artistic, La Conquete, Sarkozy i-a mâncat ficaţii lui Chirac. I-a pus câinelui preferat numele Sumo, sportul preferat de Jacques. L-a zdruncinat nervos. Cu obedientul Villepin, pus de Jacques prim-ministru, Nicolas a şters pe jos. Nebunul nu şi-a iertat nici nevasta, cea dinaintea Carlei. L-a părăsit, fiindcă a făcut-o proastă, la pachet cu staff-ul de campanie. Nu demult, Sarkozy a invitat câţiva inşi la o cafea. Când a fost să plătească, a şters-o. Mitocan.
Când judecăm singurătatea europeană a preşedintelui, trebuie ţinut seamă şi de interlocutori. Berlusconi, fost şef de sală pe vremea când nu făcuse avere, e singurul care-l înţelege pe preşedintele nostru.
Îl bate pe umăr, îl consolează, zice că Sarkozy nu e întreg la minte... d-astea.
Problema preşedintelui e că, în Europa, prin preajma licuricilor mici, ăştia se comportă ca marele licurici. Între ei, licuricii mici sunt ca în curtea şcolii. Au făcut cam aceleaşi şcoli. Îşi dau coate. Ignoră intruşii.
Duminică, la Bruxelles, Sarkozy s-a răţoit la premierul britanic, că tocmai a pierdut o bună ocazie să tacă. De menţionat că David Cameron a făcut şi el Oxfordul.
Licuricii Europei se simt între ei cum se simte Băsescu între Udrea şi Roberta, cu nevasta la Cireşica sau în preajma oilor aliniate de Flutur la aerobică, pe munte.
În Europa e altfel. Licuricii nu-s mai buni sau mai răi. Ba, socotind după apucăturile lui Sarkozy, de care s-au săturat şi francezii şi despre care premierul Villepin spunea că o să facă o Franţă pe dimensiunile lui, adică pitică, licuricii sunt chiar mai răi. Dar asta e treaba lor.
Chestia României e că piticul nostru, doar cu vârful frezei mai înalt decât impertinentul de la Elysee, nu-i din acelaşi film. Şi nici nu ştie să se apropie.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/piticul-nostru-e-din-alt-film-594570.html
