miercuri, 22 februarie 2012




Premierul Ungureanu şi regimul SIE



Directorul SIE a devenit prim-ministru fără nici un decont. Nu mă refer la cel de ministru de Externe, deşi au rămas şi de la această plecare cel puţin câteva codiţe, afaceri şi chestiuni nelămurite. Este vorba de prestaţia sa în fruntea SIE, chiar de un examen "clinic" al legăturilor sale cu serviciul amintit. Nu de alta, dar Traian Băsescu a devenit preşedinte pe baza voturilor primite de la românii din străinătate. Adică exact din spaţiul de activitate şi supraveghere al Serviciului condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Cu alte cuvinte, avem un premier promovat din fruntea SIE după o prezenţă extrem de modestă pe spaţiul extern, deşi Ungureanu, cu discursul său pompos, ne spunea într-un interviu că duce SIE de la modestia Daciei la performanţa unui Rolls-Royce. Pe de altă parte, am putea spune că Ungureanu a fost promovat de la SIE după o perioadă fabulos de eficientă. Şi în acelaşi spaţiu extern (dar numai în rândul compatrioţilor noştri emigraţi sau plecaţi la muncă în străinătate).
Trebuie spus că de o bună bucată de vreme, mai ales după ce România şi-a predat cele două generaţii de agenţi acoperiţi aflaţi pe teritoriul american, principala activitate a SIE s-a limitat la penetrarea comunităţilor româneşti din SUA, Canada şi ţările Uniunii Europene. În acest fel, nu este de mirare că, în zilele turului doi pentru alegerea preşedintelui din 2009, românii din diasporă alergau ca disperaţii spre centrele de votare pentru a apăra ţărişoara lor de baştină de o violentă reîntoarcere a comunismului. La Paris, înghesuiala a fost ceva mai mică faţă de numărul copleşitor al voturilor. Însă rezultatele în favoarea lui Traian Băsescu au fost spectaculoase. Toată lumea s-a grăbit să pună ploaia de voturi pe seama ambasadorului Teodor Baconschi. Nimeni nu a dus raţionamentul mai departe. A orchestrat ambasadorul de unul singur rezultatul absolut neverosimil de la Paris? Putea face doar el o asemenea performanţă? Absolut imposibil!Personalul ambasadei a jucat un rol cel puţin egal. Adică oamenii acoperiţi ai Serviciului nostru extern, implicat grosolan într-o operaţiune electorală dirijată în favoarea unui singur candidat. Rezultate dubioase au fost raportate şi de alte ambasade. Cele din circumscripţiile României din Canada şi SUA, în special de pe Coasta de Vest, au stat sub semnul aceluiaşi dezechilibru. A fost meritul bucălatului şi narcisistului ambasador din capitala Franţei, incapabil de o prestaţie politică şi diplomatică onorabilă? Nici vorbă! Acelaşi personal diplomatic acoperit a lucrat super-dirijat la raportarea rezultatelor votului! Cu alte cuvinte, o concluzie mai mult decât logică rezultă din evaluarea felului în care s-a votat în 2009. Serviciul de Informaţii Externe a controlat şi a coordonat procesul de votare din toate cirumscripţiile României din străinătate. Cine conducea Serviciul în respectivul an? Nu cumva tot Mihai Răzvan Ungureanu? De ce operaţiunea respectivă nu a fost reclamată cu seriozitate de nici un partid politic, nici măcar de Mircea Geoană? Explicaţia nu trebuie căutată neapărat în derută, în prostie sau în naivitatea întregii scene, ci mai degrabă în chiar modul de funcţionare a acestui Serviciu de informaţii.
Vâltoarea evenimentelor din luna februarie a făcut ca noul premier să sară mai uşor în poziţia de premier. A făcut-o de pe o zi pe alta şi fără un decont serios al prestaţiilor sale anterioare. Nimeni n-a mai avut timp să-i ceară socoteală despre felul în care a colaborat cu SIE în cazul Fundaţiei Gojdu (când era secretar de stat în MAE), nici în legătură cu accesul avocaţilor israelieni în penitenciar, la Omar Hayssam. Nici măcar în legătură cu marea sa performanţă în materie de cărat stafii culturale. Mihai Răzvan Ungureanu (la MAE) şi SIE au în responsabilitate un transport fictiv de 6 TIR-uri şi un microbuz de materiale de promovare culturală, totul fiind derulat în numai câteva zile, de la îmbarcat, transportat şi distribuit. Şi aşa mai departe.
Ca director de Serviciu secret, multe lucruri puteau rămâne în cămările şi în dulapurile acestei îndeletniciri. Ca premier, în afară de competenţă, mai sunt necesare şi câteva lucruri ce ţin de prestaţiile anterioare, de vocaţia democratică a persoanei şi, mai ales, de probitatea morală a acesteia. Graba provocată de presiunile străzii şi de fluctuaţiile vremii n-a justificat însă un salt atât de spectaculos şi cu evitarea oricărui examen de genul amintit. Mai ales că Mihai Răzvan Ungureanu avea la activ lucruri rămase într-un con de umbră. Cum ideea de a-l promova pe Mihai Răzvan Ungureanu în funcţia de premier este una mai veche, cum zicea Traian Băsescu, lămuririle erau mai mult decât obligatorii. Asta dacă nu cumva desemnarea sa ca titular al postului din Piaţa Victoriei are la bază o recompensă pentru prestaţia din alegerile prezidenţiale. Dar şi o obligaţie. Aceea de a păstra şi funcţia de premier sub influenţa aceluiaşi serviciu secret.

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/premierul-ungureanu-si-regimul-sie-173596/