Cu ce am greşit noi, Doamne?
(după "Scrisoarea III", de Mihai Eminescu)
(după "Scrisoarea III", de Mihai Eminescu)
Un cioban dintre aceia ce habar nu au de limbă,
Ce-au amanetat măgarul, dar cu Maibach-ul se plimbă,
Pe cojoc dormea, visându-şi mâna dreaptă pe o spadă,
Dară ochiu-nchis afară înăuntru-i da să vadă.
Vede cum din a lui turmă se desprinde un cârlan
Şi s-apropie de dânsul, preschimbat în Pavel Dan.
Ca de pasul primăverii, se însenină cararea,
Apele-amorţesc în matcă, vântu-şi ţine răsuflarea,
Împrejurul se-nfioară de a lui deşteptăciune,
Stelele pălesc pe bolta ca o mare de tăciune,
Pulbere de diamnate cade fină peste stână
Şi, venind de el alături, îi întinde-o flască mână.
- Las` să pun înţelepciunea-mi la picioarele-ţi trudite
Şi să te slujesc o viaţă, cu credinţă, preamărite!
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Tu să-mi dai banii cu sacul pentru sfaturile mele...
Citeşte continuarea pe:
