Generalii de Armata ai Romaniei
Concluzii
Pe parcursul celor patru episoade am prezentat carierele a 71 de generali cu patru stele ( 9 din perioada Regatului României, 7 din perioada comunistă şi 55 din perioada post revoluţionară). Am omis 7 generali deoarece carierele acestora erau dificil de încadrat într-o singură perioadă şi din cauză că am obţinut mai greu diferite date despre aceştia. Iată principalele date din carierele acestora:
1.Ion Gheorghe - De profesie adjustor mecanic; membru PCR din 1 mai1945; îndeplineşte diverse funcţii politice.Încadrat în armată în 1952.
Grade militare: locotenent colonel- 1952, colonel 1953, general maior-1955; general locotenent- 1964; general colonel 1967; general de armată-2000 . A absolvit Academia Militară de pe lîngă M.St.M. al Forţelor Armate ale URSS (1958-1960)
Funcţii îndeplinite:funcţii de conducere în DSPA- 1952-1960; comandant al D.11Mc.(1960-1963); comandant al D.10 Mc.(4 februarie-17 iunie 1963); comandant al Armatei a II- a(1963-1965); şef al M.St.M.(1965-1974). Trecut în rezervă – 25 august 1977.Reactivat în 4 ianuarie 1990 , a îndeplinit funcţia de comandant al Academiei Militre pînă la 22 februarie 1990, cînd a fost trecut în rezervă.Membru CC al PCR 1955-1960 şi 1966-1979
2.Sandu Gheorghe Gheorghe – Ofiţer de marină promoţie 1942, îndeplineşte , în perioada mai 1942-august1944, diferite funcţii pe torpilorul Năluca şi crucişătorul Dacia. Participă la Campania din vest la comanda unui grup de dragaj magneto-acustic în cadrul operaţiei de deminare a Dunării şi deschiderea navigaţiei pe fluviu, asigurând deplasarea forţelor fluviale sovietice spre Budapesta-Viena,
În perioada 1945-1981 îndeplineşte următoarele funcţii:comandant de navă,ofiţer în Statul Major al Marinei,şef al Direcţiei Hidrografice Maritime,comandant al Flotilei de Dunăre, şef la Secţiei de Marină din M.St.M., comandant al Institutului de Marină, şef Catedră în Academia Militară, comandant al Marinei Militare şi şef al Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor.La data de 21 februarie 1981, Gheorghe Sandu a fost trecut în rezervă, cu gradul de viceamiral. A fost primul președinte al Ligii Navale Române. Ulterior, prin Decretul nr.198 / 21 octombrie 1994, președintele României, Ion Iliescu, l-a înaintat la gradul de amiral în retragere.
3.Marin Dagnea – Copil de trupă în 1935(la vîrsta de 12 ani),luptă în cel de al doilea război mondial ca voluntar în cadrul Diviziei de Cavalerie, iar în 1942 este luat prizonier, avînd gradul de sergent TR. Se întoarce în ţară cu Divizia “Tudor Vladimirescu”.
Grade militare: locotenent – 1946,căpitan-1948, maior 1949, locotenent colonel 1950, colonel- 1954, general maior -1957.
Funcţii îndeplinite: comandant pluton şi companie, locţiitor politic în comandamentul unor divizii de vînători de munte, comandant corp armată, locțiitor al comandantului Armatei a 3-a, comandant al Comandamentului Militar Teritorial Cluj Napoca (1970-1973). În perioada 1974-1984 a fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român, în această perioadă fiind avansat general locotenent.
În 1956 a avut un rol important în reprimarea revoltelor studenţeşti din Timişoara.
După 1990 îndeplineşte funcţia de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.A fost avansat în gradul de general colonel- 1994 şi general de armată – 2000.
4.Titus Gîrbea – Ofiţer promoţie 1915, participă la primul război mondial, luptînd pentru apărarea Olteniei şi apoi a Moldovei.În perioada celui de-al doilea război mondial, avînd gradul de colonel a îndeplinit funcțiile de atașat militar la Berlin (1938-1940), atașat militar la Stockholm și Helsinki (1940-1942), șef al Detașamentului de legătură Gârbea cu Grupul de Armate Sud (1942-1943), comandant al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea).În martie 1944, Titus Gârbea a fost numit în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), Trecut în rezervă în anul 1944, el a fost reactivat în anul următor și numit în funcția de comandant al Corpului IV Artilerie (1945-1946), cantonat în Oltenia de Nord, având misiunea specială de a asigura paza militară a tezaurului Băncii Naționale, ascuns vremelnic la Mînăstirea Tismana. Este trecut din nou în rezervă în anul 1946 și apoi în retragere în anul 1947.Va fi înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) în retragere în 1993, la general de corp de armată în 1996) și de general de armată în1998.
5.Teodor Halic – Ofiţer promoţie 1941, arma cavalerie. Participă la luptele de la Odessa, fiind rănit şi decorat cu”Crucea de fier” . În luptele din Cehoslovacia, pe Hron , este rănit pentru a doua oară şi decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu.”Este trecut în rezervă în anii 1950 , dar va fi reactivat în 1968, activînd în structuri de investiţii construcţii. Va fi trecut în rezervă în 1980 cu gradul de colonel. În anul 1991 înfiinţează Asociaţia Ordinului “Mihai Viteazu”. Este avansat în gradul de general de brigadăîn retragere- 1994, în gradul de general maior - 1998, general locotenent - 2003 şi general de armată - 2009.
6.Valentin Arsenie - Ofiţer de infanterie promoţie 1949. Şi-a desfăşurat majoritatea carierei în cadrul Academiei militare(1953-1961, 1962-1973, 1978-1987) unde a îndeplinit funcţiile de șef al Catedrei de Tactică generală (1978–1980), al Catedrei de Tactică și Artă operativă (1980–1984) și al Catedrei de Strategie (1984–1987).În anul 1987 a fost trecut în rezervă cu gradul de general maior. A fost înaintat la gradele de general de divizie în retragere -1998, de general de corp de armată -2000 și apoi la gradul de general de armată - 2004 . A fost coordonatorul tezelor de doctorat a 27 de generali şi ofiţeri .
7.Vasile Cândea- Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală Bucureşti, va fi activat cu gradul de locotenent major la o unitate de grăniceri din Constanţa(1959-1961), apoi va lucra la Spitalul Militar Central, ca medic de chirurgie generală, şef secţie chirurgie cardio vasculară(1961-1990).Pînă în anul 1995 va îndeplini funcţia de director al Centrului de Boli Cardiovasculare al Arrmatei,iar în perioada 1995-2002 este director general al Institutului de Cardiologie „Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Grade militare-căpitan-1964, maior- 1969, locotenent colonel- 1975, colonel – 1978, general maior- 28.12.1989, general de divizie -1995, general de corp de armată în retragere- 2000 şi general de armată- 2004.
***
Faţă de lista iniţială care a circulat pe internet şi care cuprindea un număr de 68 de generali cu patru stele, pe timpul documentării am descoperit că numărul acestora este de 78.Nu am găsit date care să dovedească că Vasilescu Mircea Adrian şi Negoiţă Ion au fost avansaţi în acest grad. Referitor la Isac Adrian din SIE, despre care un ziarist afirma că este şi el general cu patru stele , ultimul grad obţinut şi care este nominalizat în Monitorul Oficial este cel de general locotenent, dar este posibil să fi obţinut şi acest ultim grad de general, deoarece este o practică la SIE, de a nu nominaliza întotdeuana numele celor avansaţi.
În prezentarea acestor cariere am utilizat date din Monitorul Oficial, diferite dicţionare ale personalităţilor militare,memorii,presă şi date obţinute din discuţiile cu unele cadre care au lucrat nemijlocit cu aceşti generali.Nu am avut cum să verific, în mod deosebit aspectele controversate ale carierei acestora, redîndu-le aşa cum au fost ele prinse în documentele de care am amintit anterior.Este posibil ca să apară unele inadverteţe, dar rog pe toţi cei interesaţi să mi le comunice pentru a putea face corecturile necesare.
Vă rog să priviţi cu mare atenţie fotografia următoare, realizată în 9 decembrie 2009, cu prilejul aniversării vîrstei de 95 ani de către generalul Ion Tutoveanu. Ar fi trebuit să fie o fotografie omagială, a celor care au condus organul suprem de conducere militară şi care mai erau în viaţă la data respectivă. Menţionez că lipseşte amiralul Gheorghe Marin, care s-a sustras acestui moment festiv.
Rîndul de jos, de la stînga la dreapta
-Ion Coman (29.11.1974-15.061976)- condamnat pentru rolul jucat în decembrie 1989 la Timişoara la 25 ani închisoare şi degradare militară.
- Ion Tutoveanu (26.04.1954-15.06.1965)- şi- a datorat cariera apartenenţei la Divizia Tudor Vladimirescu, absolvent al Academiei Militare Superioare Statului Major General al URSS.
- Vasile Ionel (29.12.1989-02.05.1991)- şef al rezidenţei KGB din România
Rîndul de sus de la stînga la dreapta
-Constantin Degeratu (22.01.1997-07.03.2000)- implicare controversată în evenimentele din decembrie 1989 la Cluj ,acuzat de împiedicarea aflării adevărului despre aceste evenimente; implicat în scandalul “case pentru generali”, varianta M.Ap.N. şi în scandalul „răpirea din Irak”; împlicat într-o firmă specializată în comerţul de armament şi tehnică militară care nu era autorizată de instituţiile româneşti în domeniu.
-Mihail Eugeniu Popescu(31.10.2000-25.10.2004)- condamnat la 4 ani cu suspendare în afacerea “Tofan”.
-Dumitru Cioflină(03.05. 1991- 22.01.1997)-a avut o activitate controversată în decembrie 1989; cercetat în dosarul ”schimburi de terenuri M.Ap.N.- Gigi Becali”
-Mircea Chelaru(15.02-31.10.2000)- a fost supravegheat de DSM fiind suspectat că acţiunile sale” prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară”; a acceptat să fie administratorul unei firme controlate de controversatul om de afaceri Sever Mureşan.
-Eugen Bădălan-implicare controversată în evenimentele din decembrie 1989 la Timişoara şi Arad; condamnat la 4 ani cu suspendare în afacerea”Tofan”; cercetat în afacerea “Ristop”.
Reprezintă aceşti generali elita armatei române? Cum de au ajuns aceşti generali elita armatei române? Dacă elita este aşa, cum este restul armatei? Sunt doar cîteva întrebări. Mie personal îmi este ruşine, pentru că nicăieri în lumea civilizată nu vom mai întîlni o asemenea situaţie.
În continuare mă voi referi la cîteva probleme specifice M.Ap.N., deoarece nu cunosc în amănunt ceea ce s-a întîmplat la MAI, SRI, SPP,SIE sau STS.
Nu există nicio deosebire între generalii cu patru stele din perioada comunistă şi cei din perioada postrevoluţie.Cei cu origine sănătoasă, cu o obedienţă ieşită din comun faţă de N . Ceauşescu, au reuşit ca în 40 ani să transforme armata în principal a sursă de forţă de muncă ieftină, starea de operativitate a armatei, înainte de 1989 , fiind dezastruoasă: tehnica neoperativă, piloţii fără un minim de ore de zbor, marinarii fără ieşiri în mare, cei de la trupele terestre fără aplicaţii cu trupe şi fără trageri de luptă.
În perioada post revoluţionară generalii cu patru stele au reuşit în doar 20 de ani să distrugă armata română. Militarii români, specialişti recunoscuţi pentru profesionalismul lor, desfăşoară acţiuni în Afganistan cu tehnică împrumutată de la americani; tehnica de luptă învechită este neoperativă din cauza lipsei pieselor de schimb; avioanele MIG-21 sunt adevărate sicrie zburătoare; s-a achiziţionat numai tehnică second hand, armata română devenind un adevărat cimitir de fiare vechi- fregate, tancuri Gepard, rachete Hawk,etc. În această perioadă sumele cheltuite pentru înzestrare- modernizare, aproximativ 10 miliarde dolari, au fost irosite, sub directa conducere a generalilor cu patru stele în afaceri care mai de care mai păguboase pentru armata română: Motorola,Star, Mig -21 Lancer,Ghidul,Jderul,Larom, Bizonul,Ghepard, Piranhia, Azur,UTI, Fregatele,etc.
Tocmai pentru că au acceptat această stare de fapt domnii generali au primit stele după stele de la toţi preşedinţii României. Doar patru generali au primit toate cele patru stele de la un singur preşedinte- Ion Iliescu. Ei sunt Dumitru Venicius Iliescu,Ion Teodor Popescu , Emil Cico Dumitrescu şi Ioan George Dănescu.
Preşedinţii României- Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsecu- au reuşit să decredibilizeze gradul de general, prin avansările făcute fără discernământ, atît a celor cîteva zeci de generali cu patru stele, dar şi a altor cîteva sute de generali cu una, două sau trei stele. Avem generali făcuţi din fruntaşi, subofiţeri sau maiştri militari, generali din fotbal, handbal sau tenis, cardiologi, oftalmologi, jurişti,jurnalişti, purtători de cuvînt, economişti, etc. Dar din păcate nu mai avem armată.
Foarte mulţi generali au fost afectaţi de sindromul “vilei, contului în bancă şi al maşinilor de lux, unii chiar şi al amantelor de lux”. Spre deliciul presei de scandal un număr impresionant de generali au fost cercetaţi,arestaţi, iar unii din ei chiar condamnaţi, pentru grave fapte de corupţie. S -a vehiculat idea că militarii care sunt foarte buni profesionişti , sunt proşti administratori ai fondurilor alocate apărării, ceea ce este complet fals. Militarii au acceptat falsificarea licitaţiilor, acordarea contractelor firmelor agreate de cei de la putere, achiziţionarea materialelor necorespunzătoare, la preţuri exagerate, în cunoştinţă de cauză. Totul s-a petrecut pe fondul manifestării unor tare comportamentale, pe care cei aflaţi la putere, deşi le cunoşteau,nu le luau în considerare, la numirea în funcţiile de conducere ale armatei a generalilor şi ofiţerilor superiori contînd numai devotamentul şi obedienţa faţă de partidul aflat la guvernare. Ar mai fi de semnalat că majoritatea acestor generali şi ofiţeri superiori au beneficiat de impunitate în faţa legii, aceasta fiindu-le asigurată de cei ale căror interese le reprezentau.
Din păcate mulţi dintre noi, acum în rezervă sau retragere, am fost martori tăcuţi la acest fenomen.
Nici parlamentarii din comisiile de apărare nu au ştiut nimic, fiind şi ei părtaşi la această stare de fapt.
Ce este de făcut? Greu de spus.Pentru a se stopa această stare de fapt ar fi necesar să se asigure transparenţa avansării la gradul de general. Toate propunerile pentru avansare să fie făcute publice, în presa de specialitate a M.Ap.N., MAI, SRI, SIE, SPP şi STS, însoţite obligatoriu de biografia celor în cauză, care să cuprindă evoluţia integrală a gradelor şi funcţiilor, precum şi motivaţia avansării.
S-ar mai impune numirea unei comisii, care să verifice respectarea tuturor dispoziţiilor în vigoare la vremea acordării gradului de general, şi cei care nu le-au respectat să revină la gradele pe care legal ar fi trebuit să le primească. Deasemenea s-ar impune ca tuturor celor condamnaţi sau care au obţinut gradul de general cu încălcarea prevederilor legale, pînă la finalizarea analizării situaţiei lor să le fie interzis să poarte uniforma de general şi să participle la diferite ceremonial militare. M-am săturat să-i văd pe fruntaşul Onţanu sau căpitanul Oprea mîndrindu-se cu uniforma de general!
În încheiere trebuie să prezint faptul că în armată au existat şi există încă generali demni de tot respectul, dar care din păcate au fost şi sunt ţinuţi în funcţii periferice, de factorul politic, onoarea şi demnitatea acestora fiind considerate adevărate pericole pentru cei aflaţi vremelnic la conducerea României.
Col.(r) Remus Macovei
